Intr-un context ca cel actual, in care imaginea conteaza din ce in ce mai mult, cand se acorda tot mai putina importanta calitatii hranei si a lucrurilor care ne fac viata mai usoara, de la sucuri de fructe pana la hainele pe care le purtam, produsele folosite zilnic se indeparteaza tot mai mult de natural.
Exista teorii care asuma ca omul, ca parte a naturalului, trebuie sa se armonizeze cu acesta. Un fapt tot mai greu de realizat pentru cineva care lucreaza cel putin sase ore intr-o zi si care trebuie sa se preocupe de o suma de alte lucruri. Solutia de mijloc, intre traiul total in natura si viata tumultoasa a orasului sta in bucuriile simple si mici, in afectiune si naturalete, in consumul produselor cu adevarat naturale. Dar oare produsele naturale in care ne incredem sunt intr-adevar naturale?! Fireste, citim cu multa atentie etichetele, dar nu stim ca printre componentele naturale care ne atrag atentia se regasesc si altele cu adevarat daunatoare.
Lucrurile nu sunt foarte clare si putina informatie, cum se intampla in multe cazuri, poate salva vieti. Pentru ca un produs sa intre in categoria “natural” trebuie ca acesta sa contina minim 2% substante naturale pure. Restul componentelor pot sa fie de orice natura, de exemplu produsele cosmetice pot contine parabeni si alte substante nocive, sau pot avea componente din plante crescute cu pesticide si alti adjuvanti.
Pentru ca un produs sa fie cu adevarat natural, sa contina substantele nutritive, caldura soarelui, bogatia pamantului, sa pastreze in pulpa savoarea si minunea lumii acesta trebuie sa fie bio (sau ecologic, terminologia difera de la tara la tara). “Trebuie” nu inseamna ca nu pot exista si produse, in cazul fructelor si legumelor 100% naturale, crescute in propria gradina, insa termenul de “bio” e doar o reglementare si un set de norme de cultivare si ingrijire pe care agricultorul trebuie sa le respecte pentru a primi certificatul. Certificatul este garantia pentru consumator ca produsul cumparat respecta aceste norme si are cea mai buna calitate. Aceasta calitate depinde si de modalitatea de ingrijire, normele avand prevederi clare si in privinta bunastarii solului (oricat de ciudat ar putea parea) sau a animalelor. De exemplu, laptele bio provine de la vaci hranite la randul lor cu furaje ecologice, si care sunt crescute avand spatiul potrivit, fiind ingrijite cu atentie pentru a nu avea de suferit. Diferenta e foarte clara daca ne gandim la puii crescuti in spatii inchise si foarte inghesuiti. La fel se intampla si cu o rosie parfumata, aceasta creste din pamant pregatit special fara nicio alta substanta care sa-i altereze functiile si sa i le modifice pentru un anumit randament.
Multi dintre cei tentati sa consume produse bio se opresc la jumatatea drumului, determinati de bariera pretului ridicat. Acesta este insa justificat prin calitatea produselor, prin respectul cu care acestea sunt facute si atentie acordata, randamentul mai scazut, timpul mai mare alocat, pierderile avute din cauze naturale si altele. Din perspectiva acestor aspecte, diferenta intre produsele bio si cele alterate de factori externi ne-naturali are la baza diferenta intre calitate si cantitate, desi aspectul celor dintai poate lasa de dorit, calitatea acestora stand in substantele nutritive pe care le ofera, si in toate caracteristicile pe care le pastreaza nealterate.
Cum lucrul de mana – fait a main – handmade porneste tocmai de la valoarea si valorificarea naturalului, aceasta sectiune a prins forma la randul sau in modul cel mai firesc, fiind vorba de produse aproape identice, lucrate si ingrijite cu multa atentie, “crescute” cu atentie, incantate, descantate si admirate, respectate si oferite cu drag.
Fără comentarii