CITEȘTI

Și totul a început cu un deget opozabil…

Și totul a început cu un deget opozabil…

Distribuie articolul:
Share

Când scriem despre handmade dorim să arătăm beneficiile produselor realizate astfel, să evidențiem creativitatea, timpul, munca celor care le fac… Acestea sunt lucruri deja bine cunoscute de cei care se ocupă de curentul handmade, dar poate, puțini ne gândim cum de s-a ajuns aici .

Și eu sunt, nu de puține ori, impresionată de migala, armonia, ingeniozitatea și, nu în ultimul rând, inovația care se ascund într-un obiect handmade, fie ca este o bijuterie, o casetă din lemn sau o păturică moale pentru un bebeluș. Parcă este greu de crezut că o mână la fel ca a mea sau a ta au facut acele lucruri minunate. Și când admir astfel de lucruri nu mă pot opri să nu gândesc la miracolul care le-a creat: MÂNA.

Sigur veți spune… e mai mult decat o simplă mână… toti avem mâini… și nu creăm astfel de lucruri… De acord cu voi! Și totuși…

Omul, așa cum este el denumit de zoologi – Homo sapiens sapiens – este o specie creatoare de cultură, iar pentru asta stau mărturie muzee, biblioteci, monumente, orașe, tradiții, ritualuri și credințe. Dar nu este singura astfel de specie; alaturi de om, cu toate că la alte dimensiuni, fiind de exemplu elefanții, lupii sau primatele, jucăușele maimuțe. Cu totii au legende, ritualuri, unele sunt făuritoare de unelte chiar dacă biodegradabile, iar exemplele pot continua. Dar oricât de interesante ar fi manifestările culturale ale altor specii, nu pot atinge gradul de complexitate al creațiilor umane.

Se pare că diferența a fost făcută cu milioane de ani în urmă, circa 47, când a apărut primul strămoș cu degetul mare opozabil al primatelor actuale: un prosimian, pe nume Darwinius masillae care, cu ajutorul acelui „deget minune”, reușea pe atunci doar atât: să se cațere și să adune fructe.

Evoluția a făcut, cum doar ea știe cel mai bine, ca acest deget să devină pe deplin opozabil și prehensil la nimeni altul decât o rudă tare îndepartată a noastră: Homo habilis, sau „Omul îndemanatic” cum i se mai spune, pentru că alături de resturile fosile care i-au aparținut s-au găsit numeroase unelte. Tot exersând la cioplitul pietrei, la șlefuitul oaselor, cusutul pieilor sau la picturile rupestre, mâna a dobândit abilități crescute, siguranță în executarea mișcărilor de finețe, a învățat să materializeze ceea ce creierul omului doar imagina. Dar acestea nu puteau să se întâmple fără degetul opozabil. Este primul deget al membrelor anterioare/ superioare și prin anatomia sa complexă poate atinge toate celelalte patru degete ale mâinii… acesta este motivul pentru care putem crea coliere spectaculoase din minuscule mărgele adunate și înșirate cu migală pe fire aproape invizibile, cu ajutorul lui tricotăm și crosetăm dantelele cele mai fine sau pictăm pe un bob de orez.

Și se pare că mâinii, care devine în evoluție din ce în ce mai abilă în a făuri unelte, în a aduna și căra, în a fi implicată într-o diversitate de activități, îi datorăm dobândirea poziției bipede și tot ei dezvoltarea spectaculoasă a creierului.

Acest mic deget opozabil și-a pus semnătura caracteristică pe întreaga familie a primatelor, în care suntem și noi incluși.
Datorită lui am devenit capabili să creăm cu mâinile noastre „cultura mâinii”, pentru că până să ajungem în „era industrializării” mâna a reprezentat cea mai sofisticată „mașinărie”, fiind la originea tuturor celorlalte mașini, unelte, sau aparate cunoscute.

Până să se ajungă în acestă perioadă, totul era handmade 100%, iar ceea ce se realiza era unicat sau de serie mică. Industrializarea, cu toate celelalte beneficii ale ei, ne-a adus în schimb produsele de serie mare cu numeroasele dezavantaje pe care le știm: de la scăderea calității până la depersonalizarea noastră exterioară, impunerea unor mode si modele dictate de interese economice și nu de criterii estetice, morale, cultural-tradiționale.

Nevoia de revigorare a produselor realizate manual nu cred că ține numai de „trend”… de „chic style”, cred că este o nevoie intrinsecă a unora dintre noi de a reaminti și celorlalți că nu „munca l-a facut pe om”… ci „MÂNA l-a facut pe OM”.

Și cand ne gandim că totul a început cu un deget opozabil…

revistaatelierul
Comentarii

ARTICOL RECOMANDAT

  1. Loriana

    9 aprilie

    Este nevoia intrinseca a noastra de a ne pastra individualitatea, de a dovedi ca nu suntem sclavii masinilor si uneltelor, ci conducatorii lor si, nu in ultimul rand, de a da frau liber imaginatiei, intr-o lume care ne incorseteaza pe zi ce trece cu noi reguli si robotizari.

  2. Cata

    8 aprilie

    Foarte interesante articolele. felicitari 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share