Despre lutul polimeric

Distribuie articolul:
Share

Lutul polimeric este o formă de PVC amestecată cu plastifiant lichid, pentru a obține un material de o consistență apropiată de cea a lutului. Cunoscut la noi mai mult sub numele unuia dintre producători, Fimo, lutul polimeric este unul dintre cele mai noi si accesibile materiale pentru modelare.

El se întărește definitiv doar prin coacere, ceea ce ne dă o libertate de experimentare mult mai mare decât lutul cu uscare la aer, și poate fi combinat cu foarte multe tipuri de materiale pentru a obține efecte și texturi inedite. Cel mai important este să știți că oricât de departe ar fi rezultatul muncii voastre de planul inițial, puteți să-l refolosiți fără probleme.

La noi pe piața a apărut acum câțiva ani, întâi Fimo și mai recent Cernit și Sculpey, atât în forma solidă, cea mai des utilizată, cât și în formă lichidă. Pe lângă lutul polimeric, au apărut tot felul de unelte, mai mult sau mai puțin scumpe, dintre care o mare parte pot fi înlocuite cu diverse obiecte modificate de noi sau bărbații casei, dacă vor și ei să ajute :).

Dar până vă voi povesti despre unelte și cum să vi le fabricați singuri, să vedem care sunt pașii de bază  pentru lucratul cu lutul polimeric. Dacă vreți să va încercați talentul aveți nevoie de un pachet de lut polimeric, un cuptor, o tavă și câteva foi de hârtie. Pentru rezultate mai interesante, puteți alege un tip de lut cu efecte – culori metalice, sau imitatie de granit.

Lutul proaspăt scos din pachet trebuie pregătit  înainte de folosire, prin frământare. Englezii numesc acest proces ’conditioning’ și scopul este ca particulele din el să se alinieze corect pentru modelare. Această aliniere este ușor de văzut în cazul luturilor metalice, unde la început apar dungi mai închise la culoare, care după frământare dispar – culoarea mai închisă este dată de particulele de mică (un mineral alcătuit din multe foiţe strălucitoare, suprapuse) din compoziția lutului, care reflectă altfel lumina când nu sunt aranjate.











…….

.

În funcție de tipul de lut pe care îl folosiți, această frământare poate dura mai mult sau mai puțin, dar pentru început vă sfătuiesc să frâmântați 3-4 minute pentru Fimo Classic și Cernit și 1-2 minute pentru Fimo Soft si Sculpey Premo și Studio. (Mai multe despre tipurile de lut și avantajele fiecăruia vom vedea în următorul articol)

Partea bună este că după ce ați frământat o bucată de lut polimeric, ea nu mai trebuie frământată, oricât a stat nefolosită. Eu am testat asta cu o bucată de lut veche de vre-un an, și a fost totul ok 🙂

După ce ați pregătit lutul, începe partea cea mai interesantă: modelarea. În cazul în care folosiți mai multe culori, vă recomand să le pregătiți pe toate înainte de a începe modelarea, să nu fugă inspirația în timp ce vă luptați cu frământatul.

Modul cel mai simplu de a face o mărgea din lut este: tăiați o bucată de lut din pachet (puteți să vă folosiți de marcajele făcute de producător pentru a obține mărgele de dimensiuni aproximativ egale), frământați-o și, rotind-o între palme, dați-i forma unei mingi. În cazul în care iese mai mult ovală, exersați puțin până când are forma potrivită. Apoi, cu o scobitoare, gauriți-o dintr-o parte având grijă doar sa marcati punctul din partea cealalta, scoateți scobitoarea și introduceți-o din cealată parte – așa găurile vor fi egale şi nu vor rămâne resturi în afară.




……………


Dacă doriți, pentru o textură mai deosebită, puteți folosi scobitoarea sau un alt obiect putin ascuțit cu care să apăsați ușor pe suprafața mărgelelor, urmând un model sau aleatoriu.

Există multe unelte care pot fi folosite, dar trebuie respectate două reguli. In primul rand, uneltele n-ar trebui sa fie din materiale cu care lutul necopt reacționează şi pe care le mănâncă în timp: lemn (nu uitaţi lut necopt pe mobilă!), anumite tipuri de plastic (de exemplu cutiile de la DVD-uri) și polistiren. Dacă lutul ajunge în contact cu aceste materiale pentru scurt timp, nu sunt probleme, dar nu uitaţi să faceţi curăţenie şi să adunaţi resturile rămase la sfărşitul zilei de lucru.

Lutul modelat poate fi păstrat oricât, dar e cel mai bine să-l țineți acoperit, să nu ajungă la el praful sau alte materiale cu care lucrați.

La coacere, în funcție de forma obiectului, puteți să puneți o foaie albă pe o tavă, și apoi să-l puneți pe foaie dacă este plat, sau să faceți un evantai din hârtie în care să puneți mărgelele.


Pentru fiecare tip de lut există o temperatură optimă de coacere și un timp de coacere la această temperatură, ambele trecute pe ambalaj (nu aruncați ambalajul înainte de a vă nota aceste valori).

Dacă temperatura este depășită, lutul se va arde, degajând un miros iute și întepător și un fum albicios care e greu de scos din casă, așa că vă recomand să respectați temperatura de coacere. Cel mai ușor este să folosiți un termometru pentru cuptor  și să lăsați cuptorul să se încalzească 10-20 de minute înainte de a pune lutul la copt, pentru a nu exista variații bruște de temperatură. În cazul în care temperatura cea mai mică care se poate menține în cuptor este mai mare decât cea recomandată, încercați să lăsați usa de la cuptor puțin deschisă.

Timpul de coacere (de obicei 30 minute) este timpul necesar pentru ca o bucată de grosime medie – 2 cm – să se întărească. Partea foarte interesantă pentru noi este că timpul de coacere poate fi mult mai mare – până la 3 ore – pentru că lutul se arde din cauza temperaturii crescute, şi nu a timpului de coacere, ceea ce este foarte folositor în cazul pieselor coapte în mai multe reprize.

Spuneam că dacă se arde, lutul degajă un miros înțepător. Ca marea majoritate a materialelor, lutul polimeric are un miros specific, diferit de la marcă la marcă. Acest miros se simte și în timpul coacerii, dar nu trebuie să vă faceți griji, este normal. Dacă apare fumul și vă ustură ochii, atunci sunt probleme.

Lut ars


Pentru răcirea obiectelor este recomandat să le puneţi într-un vas cu apă foarte rece (eventual cu câteva cuburi de gheaţă) pentru că în acest mod de întăreşte materialul şi devine mai rezistent. În plus, în cazul luturilor transparente se accentuează acest efect. Dacă folosiţi lutul polimeric pentru a acoperi un obiect, este posibil ca materialul din care a fost făcut acel obiect să se contracte puţin în timpul coacerii, şi pentru a evita crăpăturile în lut când acesta revine la temperatura iniţială, este recomandat să le lăsaţi în cuptor, să se răcească treptat.

În caz că ați fost mai precauți și dupa coacere mărgelele nu s-au copt de tot (puteți verifica cu un ac foarte subțire si ascuțit, pe care să-l înfigeți în interiorul găurii – dacă acul intră în lut, atunci mărgelele mai trebuie coapte) atunci puneți-le din nou la copt.

După ce obiectele din lut polimeric s-au răcit, puteți să le folosiți așa cum sunt, sau le puteți lăcui. Aici apare o mică problemă, pentru că anumite lacuri interacționează în timp cu lutul, dar există lacuri speciale de la producătorii luturilor care va vor face micile bijuterii sa straluceasca, fara alte batai de cap. Eu am folosit lacul de la Darwi și nu am avut probleme, dar orice lac ați folosi, vă sfătuiesc să va documentati inainte.


Cam atât pentru azi despre lutul polimeric. În articolul următor vom vedea care sunt caracteristicile diverselor mărci de lut și cum sunt cel mai bine folosite.

Comentarii
8 Comments
  1. dorina
  2. Eliana
Share