Gențile Silviei – profil de artist

Distribuie articolul:
Share

După ce am citit pe site-ul Silviei detaliile pe care ea le prezintă despre statutul ei de artizan, despre pasiunea pe care o are pentru gentuțe mari și mici, m-am gândit că trebuie neaparat să-i iau interviul. M-a convins ultima frază: „Îmi plac genţile. Mici, mari, enorme chiar, colorate sau pestriţe, cu mărgele, fără mărgele, negre, pătrate, cu paiete sau fără, genţi-fantezie, genţi-sac, genţi-geamantan, genţi-sacoşă, genţi ieftine, genţi scumpe, genţi ciudate, genţi simple, genţi în care pot să îmi car toată viaţa. Orice formă, culoare sau mărime.  Important este să fie genţi.”  Silvia Timofte, este un artizan în adevaratul sens al cuvântului, punând pasiune în tot ceea ce creează.

De ce ai ales să devii creator de genți? Ce te-a determinat?

Nu cred ca mi-aș spune „creator”, e un termen mult prea puternic pentru ceea ce fac eu. Mă face mai bucuroasă eticheta de „artizan”.
De ales, cred că m-au ales ele pe mine şi nu eu pe ele. Gentile m-au fascinat dintotdeauna, mai orice făceam avea cumva legatură cu ele, așa că alegerea a fost naturală.

Terminasem facultatea, iar gândul că aș fi putut să îmi petrec fiecare zi de muncă într-un birou, în fața unui calculator, mă îngrozea. Atunci am început să mă gândesc că îmi pot transforma pasiunea în meserie. E destul de greu când pornești la drum de unul singur, dar e un pas foarte frumos atunci când ai șansa să îl faci. Era 2007.
„Gențile SilViei” mi-a folosit drept carte de vizită pentru alte proiecte şi mi-a oferit oportunitatea de a cunoaște foarte mulți oameni interesanți.
De la mijlocul anului trecut nu am mai avut atât de mult timp să mă ocup de Gențile SilViei „cu normă întreagă”, am traversat o perioadă mai grea şi micul meu proiect handmade a avut mult de suferit. Sper însă că, odată cu venirea primăverii, o să reușesc să mă întorc din nou la Gențile SilViei şi să aduc idei noi.

De ce ai ales gențile şi nu alte accesorii?

Întrebarea asta se leagă foarte bine de prima întrebare a acestui interviu.

Le-am ales pentru că la ele mă pricepeam cel mai bine. Când a venit momentul să fac alegerea şi m-am uitat în jurul meu, am văzut că sunt înconjurată de cărți despre genți, de o colecție de genți considerabilă (atunci erau doar 100, acum sunt vreo 300 şi ceva) şi de o înclinație dubioasă de a cumpăra numai poșete când făceam cumpărături în loc să îmi cumpăr haine sau pantofi. Prin comparație, cerceii, colierele, broșele, erau minoritare şi nu prea au avut nici un cuvânt de spus. Cu toate că acum, din când în când, ca să mai variez, mă mai distrez şi cu o margică, două.

Ce modele îți sunt cele mai dragi şi de ce?

Nu cred să am un anumit model preferat. Cel puțin nu în ceea ce privește forma, designul.
Aș putea să spun însă că îmi plac cel mai mult acele genți în care mi se dă șansa să folosesc cât mai multă culoare. Gențile cu care am șansa să mă ascund de alb şi negru şi să mă joc cu culori puternice. Sunt câteva genți cu fluturi galbeni, verzi, roz, mov pe care le iubesc foarte mult tocmai pentru că nu „s-au speriat” de culori.

Care este impresia pe care o ai atunci când vezi un străin pe stradă purtându-ți creațiile?

Trebuie să recunosc că nu am fost pusă în această situație foarte des. Dar au fost cu atât mai frumoase şi mai prețioase acele ocazii în care mi-am văzut o geantă la brațul cuiva necunoscut, tocmai pentru ca au fost mai rare.

Eu mă simt foarte mândră când văd că un necunoscut alege să poarte ceva ce am făcut eu. Este, până la urmă, cel mai frumos compliment pe care poate să îl facă cineva unui artizan, unui artist.

În ce materiale îți place cel mai des să lucrezi?

Prefer materialele din fibre naturale, în special din amestecuri de bumbac cu in și cânepă. Sunt materiale care seamănă foarte mult cu pânza care se întinde pe sașiuri pentru tablouri. Sunt fibre rezistente şi extrem de versatile, perfecte pentru a picta sau broda pe ele. Iar majoritatea acestor materiale se mai produc încă în România, în comparație cu alte fibre textile importate din Turcia, Taiwan, Siria, şi e bine din când în când să cumpărăm produse autohtone şi să încurajăm producătorii locali. Până la urma şi noi, cei care facem handmade, suntem tot „mici întreprinzatori locali”.

Este handmade-ul o meserie de succes?

Cred că poate să fie o meserie de succes. Dar trebuie să fii dispus să depui mult efort, să muncești mult mai mult decât muncesc alții, să sacrifici nopți şi ore de somn prețioase şi să accepti că nu toți vor înțelege ceea ce faci.

Am văzut ca ești unul dintre organizatorii târgului de handmade de la Atelier 35, vorbește-ne puțin despre acest eveniment.

Târgul de la Atelier 35, fair 4 art, e primul eveniment dintr-o serie de evenimente organizate pentru a strânge fonduri pentru deschiderea unei biblioteci de artă contemporană în cadrul galeriei Atelier 35.  Este un târg al artiștilor şi artizanilor pentru susținerea altor artiști.

De organizarea târgului se ocupă sora mea, eu sunt ajutorul de pe margine, mă ocup mai mult de partea de design şi grafică. Ce este diferit la acest târg este că toți banii strânși, taxele participanților, încasările din bilete, vor fi donați bibliotecii. Cei care au ales să participe știu că târgul acesta nu este o ocazie de îmbogățire, nici pentru noi ca organizatori, nici pentru ei ca participanți, ci o ocazie de a susține un proiect în care cred. Devin astfel ceea ce în muzeele şi galeriile lumii se numește „patrons of the art”.

Câte genți din cele realizate de către tine porți?

Am vreo 3-4 genți de-ale mele pe care le port destul de des, m-am atașat de ele şi nu am mai putut să le dau. Cea pe care o îndrăgesc cel mai mult este prima geantă pe care am lucrat-o, este geanta pe care mi-am făcut „ucenicia”, o desagă colorată cu care merg în fiecare an la mare. E un memento al verii în care am născocit „Gențile SilViei”.

Pe cine ai vrea să vezi purtându-ți creațiile, mă refer la un personaj cu notorietate?

Uite că la acest lucru nu m-am gândit niciodată. Hmm…destul de greu. Sunt tentată să spun că nu contează, atât timp cât este cineva care se bucură de geantă şi o găsește folositoare. Altfel, primul nume care îmi trece prin cap este Mihaela Rădulescu.

Handmade-ul crezi că se adresează doar unei anumite categorii de vârstă?

Nu, nu cred că handmade-ul este în vreun fel „restricționat la consum” doar în cadrul unei anumite categorii de vârstaă. E adevărat că pe la târguri, când ai ocazia să îți vezi o mare parte din clientelă pe viu, dai ochii cu persoane tinere, care au o mentalitate mai aerisită şi care apreciază tot ceea ce e lucrat de mână.

Dar experiența mi-a arătat că nu e prea bine să ai prejudecăți şi de-a lungul timpului am întâlnit destule doamne mai în vârstă care mi-au infirmat această idee preconcepută, fiind cliente handmade mai fidele decât persoanele tinere.

E mai greu să convingi pe cineva trecut de o anumită vârstă să cumpere handmade, dar odată convinsă, acea persoană îți va rămâne clientă.

Cum alegi subiectul pe care vrei să îl imprimi pe o geantă?

Pe care vreau sa îl pictez? Hmm, depinde de inspirație, de ce am chef în momentul respectiv şi de ce își dorește clienta. Dacă ar fi după capul meu aș picta fluturi şi flori mai mereu, pentru că așa am libertatea de a mă juca cu culori cât mai vesele şi pentru că încă mai copilaresc, încă mai visez să fiu prințesă şi ce s-ar face o prințesă fără fluturi şi flori?!

Crezi că munca pe care o depune un artizan în handmade este apreciată la reala valoare?

Din păcate, nu întotdeauna. Sunt multe persoane care, neavând niciodată contact direct cu lucrul de mână, nu înțeleg cât efort şi câtă migală este necesară pentru a face o geantă, o broșă, o fustă, o pereche de cercei pornind de la zero. Văd doar produsul finit şi pentru ei concluzia este destul de simplă şi simplistă în același timp, li se pare mai ușor ceea ce facem noi, decât ceea ce este făcut într-o fabrică. De aceea, de multe ori, îi auzi exclamând „Păi asta puteam să o fac şi eu!”.
Partea optimistă în această poveste e că, atunci când încearcă să facă ceva, își dau seama că handmade-ul e mai mult decât o joacă şi că necesită răbdare, dexteritate, multă muncă şi multă pasiune.

Comentarii
4 Comments
Share