Teoria cromatică propusă de Chevreul (1786-1889)

Teoria cromatică propusă de Chevreul (1786-1889)

Culorile compoziţiilor impresioniste  au fost concepute pe baza teoriei cromatice a lui Chevreul (1786 –1889). Chiar dacă aceasta avea anumite inadvertenţe, chimistul Chevreul  nu a ţinut cont de faptul  că benzile diferitelor culori se etalonează inegal în spectru,  roşul fiind mai mult şi galbenul mai puţin întins. Teoria lui a considerat toate culorile ca având aceeaşi intensitate. Această greşeală a lui Chevreul va fi remediată ulterior chiar şi de către impresionişti conform  cercului cromatic unde complementarele trebuie să se situeze în puncte opuse la  cele două extremităţi  ale unui diametru.

Chevreul va fi cel care va  afirma că  juxtapunerea este metoda prin care două sau mai multe culori pot să-şi  piardă ceea ce era asemănător între ele devenind  independente din punct de vedere cromatic. Conform teoriei de juxtapunere a culorilor, galbenul şi albastrul ce dădeau în procesul de amescare culoarea verde,  manifestă ulterior o tendinţă către  culoarea portocaliu, în cazul în care  culorile nu sunt în cantităţi egale.

Culoarea, pentru acest chimist şi ulterior pentru impresioniştii  influenţaţi  de teoria lui, va fi definită de trei variabile tenta, valoarea (luminozitatea) şi puritatea (saturaţia).

Tenta exprimă identitatea culorii, este caracteristica esenţială a unei culori pe care o defineşte şi  căreia îi dă şi denumirea.

Apropierea unei culori deschise de una închisă creează o diferenţă de luminozitate, metodă prin care se obţine valoarea/luminozitatea unei culori. Luminozitatea este posibilitatea unei suprafeţe de a emite  sau reflecta într-o anumită măsură lumina.

Puritatea, respectiv saturaţia propusă de Chevreul poate fi explicată prin  intermediul unui experiment vizual, un punct alb este mai alb pe un fond negru decât pe unul gri, de aici rezultând  teorema conform căreia culoarea alb sau gri alăturată  unei  alte culori  o fac pe acesta din urmă să-şi piardă din luminozitate  în concluzie o fac pură. Saturaţia este starea maximă de puritate, de strălucire şi luminozitate pe care o poate avea o culoare.

Sfat pentru artizani:  în momentul în care fotografiaţi produse voastre handmade încercaţi ca fundalul să fie cat mai deschis, sau cu o culoare complementară faţă de produs pentru a se putea obţine o culoare veridică a obiectului

Poze preluate de pe site-ul

Share this!

Subscribe to our RSS feed. Tweet this! StumbleUpon Reddit Digg This! Bookmark on Delicious Share on Facebook
  1. 25/04/2011 at 03:44

    Complementara unei secundare este culoarea primara ce nu a fost folosita in obtinerea acesteia adica pentru verde rosu pentru portocaliu albastru iar nu pentru mov galben..Culorile tertiare se obtin prin amestecarea unei culori primare cu una secundara cele secundare fiind obtinute la randul lor din doua culori primare . Proportiile in care acestea sunt amestecate creeaza diferite culori tertiare. Cea mai usoara metoda de a obtine maroniul este de a amesteca o culoare primara si complementara sa in alte cuvinte portocaliu pentru albastru mov pentru galben si verde pentru rosu obtinand din fiecare pereche un maroniu diferit.

    [Raspunde]

Leave a reply

*

*

Your email address will not be published. Required fields are marked *