Chainmaille – comoara din Trăistuţă

Distribuie articolul:
Share

Gabi, nume de cod Zephyr Designs, lucrează în IT iar în puținul timp liber împletește zale și înșiră mărgeluțe. Ea împărtășește cu noi un interviu cu Ioana (Trăistuța cu zale), care sunt sigură că vă va plăcea. Lectură plăcută!

Unora le place sârma. Atât de mult încât o taie bucăţele bucăţele, cerculeţe cerculeţe pe care apoi, cu neînchipuită trudă şi migală le împletesc în dantele metalice, adevărate tributuri aduse Răbdării.

Pe Ioana am cunoscut-o mai întâi prin zalele sale, prin poveştile pe care singure le istorisesc creaţiile sale şi prin puternicul suflu românesc şi autentic.

Trăistuţa cu zale ne vorbeşte despre pasiunea sa şi despre ce înseamnă chainmaille.
1. Cum ai descoperit zalele? Sau poate zalele te-au găsit pe tine? Povesteşte-ne despre începuturi.

Hmmm, începuturi. Cum sună… 🙂 Am început acum un an şi puţin peste jumătate după o lungă documentare pe Internet şi multe discuţii şi încercări alături de soţul meu. El a fost inspiraţia mea pentru că în timpul liber lucrează cămăşi de zale de factură antică (nu medievală). Aş putea spune că zalele m-au găsit pe mine, prin el.

2. De ce „traistuţa”? Cum ai ales acest nume?

Trăistuţa a apărut după ceva frământări încercând să găsesc ceva cât mai aproape de substrat, de orgini. Mi-am dorit un nume cât mai autentic, neapărat românesc, cu ceva substrat vechi, de preferinţă pre-roman. Chiar atunci citeam primul volum din “Folcloristica” lui Haşdeu, iar etimologia cuvântului “traistă”, provenit din limba dacă pe filon tracic (după Haşdeu) m-a făcut să mă opresc aici. Pentru că încă nu lucrasem multe piese l-am trecut ca diminutiv şi pentru că toate bijuteriile erau lucrate din zale trebuia să le adaug şi pe ele. Aşa a apărut Trăistuţa cu zale.

3. Am simţit cu uşurinţă suflul românesc ce izvoraşte din multe dintre creaţiile tale – opincuţe pentru bebeluşi sau bijuterii cu alură tradiţională. Pari a face parte dintre românii mândri de ţara şi de originile lor. Povesteşte-ne despre dragostea ta pentru istorie si ceea ce te face să aduci la viaţă fărâme din trecutul nostru.

Aş putea să spun că m-a pasionat istoria de când mă ştiu, dar nu a prea fost aşa. Da, mi-a plăcut să o învăţ la şcoală, dar la momentul acela nu reuşeam să-mi pun anumite întrebări sau să caut şi alte explicaţii în afara celor din manualele de istorie. Am crescut, am ales altă facultate, am avut ocazia să dau peste câteva cărţi, să citesc câteva articole şi să încep să mă întreb de ce anumite lucruri sunt prezentate într-o anumită lumină, iar altele sunt într-o beznă totală.

Apoi l-am întâlnit pe soţul meu, care are un dar aparte. Acela de a reţine multe date istorice, dar şi de a le prezenta pe înţelesul tuturor. Şi alături de el am reuşit să mai primesc câteva răspunsuri, să mai sap după diverse informaţii. Pot să spun că sunt mândră de neamul meu şi îmi place să mă inspire din substrat. Dacă am apărut în ţara asta, trebuie să am o datorie faţă de strămoşi şi să încerc să-i cinstesc cum consider eu că pot. Probabil că multora le par patetică, dar nu sunt de acord că naţionalismul şi dragostea de ţară sunt slăbiciuni şi nu virtuţi. Sunt foarte legată şi intrigată de isoria antică a Daciei, iar asta se vede atât în numele pe care l-am ales, în tehnica folosită, dar şi în sigla Trăistuţei cu zale.

4. E greu de dus traistuţa ta? Ce înseamnă să faci o bijuterie în tehnica chainmaille?

Ştii la fel de bine ca mine ce muncă implică finalizarea unei piese din zale, fie ea şi un lanţ simplu. Uneori pare foarte greu de dus, mai ales când încerci o îmbinare nouă. Lucrul efectiv porneşte de la o rolă de sârmă. Sârma se rulează pe un fus special, pe diametrul dorit, apoi urmează tăierea zalelor, la ferăstrău, desfacerea lor, apoi îmbinarea efectivă. Pot să spun că după ce am exersat câteva îmbinări, acum putându-le reproduce fără să am un tutorial în faţă, cel mai mult timp îl petrec tăind zalele. Nu e o muncă uşoră, e nevoie de multă răbdare şi atenţie, dar rezultatul merită pe deplin.

5. Ce le recomanzi artizanilor care se vor lăsa fermecaţi de frumusețea zalelor şi vor dori să încerce arta îmbinării lor?

Să aibă răbdare şi să se documenteze. Documentarea e foarte importantă atunci când vrei să obţi o anumită îmbinare. Trebuie să ştii ce diametru de sârmă să foloseşti, ce diametru interior să aibă zalele tale pentru ca îmbinarea să iasă unitară şi modelul să fie vizibil pe deplin în orice poziţie ai aşeza-o.

6. Minuţiozitate, migală şi răbdare din belşug, fie că vorbim despre impresionantele lucrări în micromaille, despre colierele bogate şi elaborate sau despre elegantele îmbârligături de sârmă. Cum au luat naştere lucrări precum „My little byzantine”, „Black Lace”, „Cassandra” sau „Nenya”?

My little bizantine” a fost un pariu cu mine. Am zis că dacă reuşesc să îmbina zalele acelea de 1 mm, după ce tot eu le-am tăiat, chiar am reuşit să mai urc o treaptă spre ce îmi doresc să devin ca artizan. Şi am reuşit. A fost nevoie de ceva muncă şi timp, dar când mă uit la el nu-mi pare deloc rău că am încercat.

Black lace” a pornit iniţial ca brăţară. Doar că nu am fost mulţumită că modelul împletit nu era deloc pus în valoare. Aşa că am continuat să fac zale, şi l-am transformat în colier. Modelul l-am văzut în volumul Chain Mail Jewelry de Terry Taylor şi Dylon White, şi doar l-am adaptat dorinţelor mele. Colierul este foarte elegant, cu o aură gothică şi îmi e foarte drag, chiar dacă a înghiţit 15 metrii de sârmă.

“Cassandra” a fost un proiect inspirat din acelaşi volum. A însemnat multă muncă, câteva sute de zale foarte subţiri, şi câteva zeci de ore investite. Hexagoanele le-am montat cu ace cu gămălie, rând cu rând, iar montarea finală a însemnat alte zeci de ace înfipte pe un suport care să-mi permită îmbinarea corectă. Nu reuşeam să lucrez decât un hexagon pe seară, asta dacă stăteam până după miezul nopţii, aşa că 2 săptămâni am avut serios de lucru. Modelul este foarte frumos, şi l-aş încerca şi cu zale mai mici.

Nenya” a apărut ca o încercare. Mă atrage teribil tehnica wire wrapping, dar sunt destul de neîndemânatică la modelat altceva decât zale. O prietenă mi-a cerut o broşă din sârmă, am încercat, i-am dat-o, altă prietenă a văzut rezultatul şi mi-a sugerat o încercare de reproducere a inelului Nenya, al reginei elf din Stăpânul Inelelor, Galadriel. Aşa a apărut broşa mea filigranată. Am făcut fiecare petală, le-am legat, le-am bătut cu ciocanul capetele apoi le-am îmbrăcat în sârmă. Părea destul de golaşă, aşa că am trecut la umplerea spaţiilor dintre petale, apoi la ţesătura cu mărgele din cupru. Au fost alte ore de muncă, dar ca rezultat final m-a încântat.

7. Cum percepe publicul bijuteriile din zale? Observi o schimbare în atitudinea de acum faţă de cea din vremurile începuturilor tale?

Părerile sunt împărţite. Am primit multe, multe felicitări sincere, dar şi reacţii de genul “ce-o fi aşa greu să faci nişte zale”. Din fericire părerile pozitive sunt cele mai numeroase, iar asta contează cel mai mult pentru mine. O mică schimbare în atitudinea cumpărătorilor există, în sensul că sunt mai numeroşi şi mai variaţi anul acesta comparativ cu anul trecut. Încep să înţelegă că zalele nu sunt doar apanajul ascultătorilor de muzică rock sau al celor ce preferă perioada medievală.

8. Observ pe blogul tau că majoritatea lucrarilor sunt însoţite de o melodie. Muzica îţi este muza sau creaţiile, odată finalizate, te duc cu gândul la diverse acorduri preferate?

Dacă stau să mă gândesc bine, de la prima creaţie m-am gândit la o melodie asociată dar nu am adăugat-o pe blog atunci. Depinde, sunt piese cărora le caut o melodie care să se lege de numele lor, dar am şi creaţii plecate de la o melodie anume (cum este cazul Colierulul Damned and divine inspirit de melodia cu acelaşi nume a Tarjei Turunen) sau chiar un album (Aegis de la Theatre of Tragedy). Şi exemplele pot continua :). Singurele bijuterii cărora nu le-am asociat melodii sunt brăţările din Colecţia Flower Power. Genul Metal nu se potriveşte cu ele 🙂

9. „Traistuţa cu mărgele” – un proiect experiment sau dorinţa de a încerca şi altceva? Ce găsim in ea?

Trăistuţa cu mărgele a apărut ca un experiment la sfatul cumnatei mele, amatoare de bijuterii cu mărgele. Am avut ocazia să primesc nişte cărţi cu tutoriale, am ales împreună câteva modele şi m-am pus pe treabă. M-a încântat teribil căutarea anumitor materiale, şi lucrul efectiv. Dar nu mi-a oferit aceleaşi satisfacţii ca lucrul cu zalele. Este un proiect la care care am lucrat şi cu soţul meu, care posedă o îndemânare deosebită la modelarea sârmei pentru cadre sau wire wrapping.

A fost şi dorinţa de a încerca altceva şi posibilitatea unui câştig constant, pe care zalele nu îl aduc mereu.

10. Ce planuri ai pentru trăistuţe?

Sper ca trăistuţa mea cu zale să se transfome într-un sac fără fund. Să lucrez cât mai multe piese noi, cât mai bine finisate, să învăţ îmbinări noi şi să-mi las imaginaţia să lucreze singură pentru combinaţii cât mai originale. Sper ca numărul clienţilor mei să crească tot mai mult şi să văd tot mai multe persoane interesate de acest tip de bijuterie. Îmi doresc colecţii noi care să aibă la bază sârma din cupru şi pe cea argintată, alama şi bronzul. Sârma colorată şi-a făcut treaba, m-a ajutat să mă dezvolt până aici, dar piesele lucrate din ea vor veni doar la comandă.

 

 

Comentarii
3 Comments
Share