Portret de designer: Adina Marin

Distribuie articolul:

Revista Atelierul tocmai a început o colaborare cu Școala de Bijuterie Contemporană a lui David Sandu, şi vă vom prezenta designerii ce au absolvit aceste cursuri,  tutorialele de bijuteriile realizate de ei, şi evenimentele acestei scoli. Primul articol este portretul de designer al Adinei Marin.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

M-am născut în luna martie, sub semnul peștilor. După câțiva ani am început să desenez alături de sora mea mai mare și mai pricepută. Astfel, am urmat o cale oarecum firească în Liceul N. Tonitza. Mi-am ales secția de Grafică Publicitară, sub îndrumarea d-lui. prof. dr. Iuri Isar alături de care am participat la o serie de concursuri și expoziții. A fost o perioada foarte frumoasă. Și apoi, întâmplator mai mult, m-am înscris la Facultatea de Arhitectură. După cinci ani petrecuți la Mincu și unul în Franța, am terminat, în vara lui 2011 studiile. Acum lucrez în arhitectură.

Cum s-a concretizat pasiunea ta pentru bijuterie până acum?

Tatăl meu avea un mic magazin de bijuterii de argint și îmi aduc aminte că mergeam și împrumutam destul de des inele cu pietre cât mai mari. Poate că acesta a fost începutul…nu știu. Însă în perioada diplomei, când simțeam nevoia să mă detașez de proiectul de arhitectură, am început să ma joc un pic cu ideea de bijuterie (la început nu se numea chiar «bijuterie» ci mai curând ghemotoc, ghem, nod, orice din lână). Eram foarte pasionată de cum se modela lâna și lua formele pe care i le sugeram. Încă mai este hobby-ul meu preferat. Eram însă dornică să împart și cu ceilalți pasiunea mea și eram și mai curioasă ce impresie ar lăsa obiectele create de mine. Astfel că am participat la Concursul de Idei Inspired Accesorii, pe care l-am și câștigat. Cel mai important moment de atunci a fost participarea la cursurile Școlii de Bijuterie Contemporană.

Cum ai descrie experiența cursurilor la Școala de Bijuterie Contemporană?

Când am primit premiul oferit de David Sandu am fost foarte entuziasmată de ce va urma. Însă acum pot spune că, deși mă așteptam într-un fel să fie frumos, până la sfârșitul cursului am fost realmente încântată de ce a însemnat să iau parte la acest atelier. Când am ajuns pe strada Smardan la nr. 30 (mi-a plăcut ca totul se desfășura în centrul vechi și parcă era un aer de meștesug/meștesugar), am fost întampină de multe fețe zâmbitoare ce se foiau dintr-o cameră în alta. Eram ca un copil. Eram fascinată de câte se întâmplau în jurul meu, de fiarele din atelier, de mesele special gândite pentru bijutieri, de toate mașinăriile pe care nu le mai văzusem niciodată, de mirosul fin de argint ce mi-a rămas înca în minte și pe mâini…Mi-ar fi plăcut să am un mic reportofon care să poată înregistra fiecare senzație și cuvânt, nu vroiam să-mi scape nimic.

Consideri că tehnicile invățate îți vor oferi o capacitate mai mare de expresie artistica?

Tehnicile pe care le-am învățat sunt complet noi și diferite față de cum am lucrat eu până acum. Pot spune că înainte de atelier nu știam multe, puteam să intuiesc anumite lucruri, dar atât. Și imi imaginez doar câte ar mai fi de învățat…Abia acum mi-am dat seama cât de complexă și complicată, într-un fel, este toată «joaca» asta. M-am amuzat zilele trecute când lucram la un proiect de arhitectură și, gândindu-mă la cum se vor realiza anumite piese, îmi veneau în minte tehnicile învățate de la David. Până la urmă este vorba de un sistem de gândire mai mult decât de învățarea fără discernamânt a unor metode.

Plănuiești să continui pe acest drum și să îți înființezi propriul atelier de bijuterie?

Îmi este foarte greu să spun acum dacă voi continua singură cu bijuteriile de argint. Sigur voi continua cu cele din lână și abia astept să încerc să inserez în metodele folosite în lucrul cu lâna tehnicile învățate de la David și echipa școlii. Mi-ar plăcea să pot să lucrez și cu argint la un moment dat…poate nu singură. Bineînțeles că a avut mult mai mult farmec lucrul alături de ceilalți cursanți decât eu undeva într-un colț al camerei, pe planșeta mea de student la arhitectură transformată într-o improvizație de masă de bijutier. Și foarte mult mi-ar plăcea să mai lucrez alături de David, Andreia si Alis.

Photo Credits: Alexandra Pandrea

Comentarii
One Response
  1. maria micaela