Arina Balerina „Greșeli nu există!”

Distribuie articolul:

La tot pasul mi se spune „cum trebuie să fiu și ce trebuie să fac .. la vârsta mea”. Există tot felul de ”reguli și rețete miraculoase ” care ar trebui..”respectate”. Și .. mai exisă oameni care au curaj să fie ei înșiși. Și atunci știu că nu sunt singură și e minunat! Am stat de vorbă cu Arina despre proiectul său și sunt sigură că și voi, cei care citiți Revista Atelierul și vă doriți să fiți voi înșivă, veți savura acest interviu.

Rux: Bună! Prima întrebare, firească dealtfel, este: cine este Arina?

Arina: Bună! În primul rând mulțumesc pentru onoarea pe care mi-o acordați, solicitând acest interviu! Cine este Arina? Asta e o întrebare grea, pentru că nu poți descrie o persoană în câteva cuvinte! Dar, cel mai aproape de adevăr ar fi, dacă m-aș descrie ca o persoană ce suferă de afecțiunea ‚schimbare, îmbunătățire, înfrumusețare’. În mod constant, în mintea mea se dau bătălii între ceea ce este și ceea ce ar putea fi,fie că e vorba de un trotuar de pe care, observând gumele de mestecat, le adun(mental) și creez sculpturi pentru decorarea parcurilor, fie că e vorba de o bătrânică cerșind pe care mi-o imaginez luând alte decizii,întâmplându-i-se lucruri mai bune in viață și ajungând la o variantă decentă a senectuții,fie că e vorba de o pereche de pantaloni de-ai soțului, pe care ii văd transformând-se într-o geantă șic. Iar cea mai fericită sunt, când ajung să modific realitatea după ‚ar putea fiu’-ul din mintea mea. Cam ăsta e nucleul persoanei mele, peste care se adaugă atâtea și atâtea alte caracteristici ce formează ceea ce sunt.

Rux: Cum a apărut proiectul tau Arina Balerina? Povește-ne despre el!

Arina: Proiectul a apărut timid și lent, ca o crăpătură într-un baraj, insignifiantă la început, dar cu puterea de a dărâma munți.Doar că în sens invers, constructiv. Încercând eu să mă încadrez în ceea ce se așteaptă de la mine și negasindu-mi locul, când a apărut fisura în baraj, sub forma nevoii de a-mi organiza propria nuntă, a fost exact așa, ca o năvală de apă proaspătă spunându-mi să-mi urmez inima. Să las rațiunea deoparte și să recunosc că ceea ce fac cu pasiune și dăruire ar trebui să fie ceea ce fac ca profesie. Așa că, deși nu pot descrie într-un cuvânt ceea ce sunt sau ceea ce fac, mă joc cu desenul, fotografia, designul si realizarea diverselor accesorii.

Rux: Ce îți place să creezi mai mult: broșe sau gentuțe?

Arina: Îmi place tot ce fac la fel de mult – desen, fotografie, produse handmade, pictat mobilă pe acasă, grădinărit, design interior…și tot așa! E ca o transă, ca un drog, pun acul în mână sau aparatul foto (sau altele) și alunec spre fericire…

Rux: Ți-am admirat pe blog creațiile și trebuie sa recunosc că mi-a fost foarte greu să mă opresc la o preferată. Îți mai amintești care a fost prima geantă pe care ai creat-o? O mai ai?

Arina: Mulțumesc pentru apreciere! Sunt încântată când munca mea este apreciată. Mie mi se pare tot ce realizez grozav,dar părerea celorlați este cea care face clasamentul real. Reușit, mai puțin reușit. Greșeli nu există! 🙂 Da,mi-o amintesc și o mai am încă, întrucât eu am fost prima mea clientă. Era o gentă realizată dintr-o pereche de pantaloni pe care i-am ars cu fierul de călcat, fără să apuc să-i port. Ca să-mi treacă supărarea mi-am făcut o geantă pe care am tocit-o purtând-o. Aprecierile m-au pus pe gânduri atunci. Au săpat și ele o fisură în baraj.

Rux: Cum iți alegi temele, modele pe care urmează să le creezi?

Arina: Nu aleg. Mă trăznește. Mă ridic noaptea din pat, cu ochii lipiți de somn merg la o foaie și un pix și desenez rapid ce aveam în minte. Sau la piață, las repede plasele și scot o foaie și notez.

Rux: În luna iunie avem și noi o temă pe Revista Atelierul – vorbim despre ”nunta handmade”. Aș vrea să ne povestești dacă te-ai implicat sau te-ai implica în pregătirea unei astfel de nunți și în ce măsură.

Arina: Oh,ce potrivit! Întrucât nebunia la mine așa a început. Cu propria nuntă la care am realizat invitațiile, cartonașele pentru masă și micile suveniruri pentru invitați. Aș fi vrut eu să fac și fotografiile dar nu prea s-a putut! Am vrut să avem niște invitații care să ne reprezinte – simple și la obiect. Am desenat o schiță, am mers să caut prin oraș ceva asemănător, și, pentru că nu am găsit, m-am gândit să folosesc schița făcută de mine pentru a le face chiar eu! Am desenat de mână (da, zic de mână pentru că ulterior am avansat spre folosirea unei tablete grafice), am scanat, am prelucrat în Photoshop și am printat! Apoi au venit comenzile – cine nu vrea să fie desigerul propriei invitații?

Rux: Ne poți povesti o întâmplare amuzantă din atelierul tău de creație, sau despre povestea unei creații deosebite, care ți-a rămas întipărită în memorie?

Arina: O poveste singulară nu am, dar, zilnic în atelierul meu se întâmplă ceva amuzant pentru că am 2 pisici ce verifică dimensiunile tuturor materialelor, un papagal ce zboară cu ce i se pare lui mai atractiv, și recent, a mai intrat în familie un labrador năzdrăvan ce se joacă fără discriminare cu absolut orice! Mă enervez câteodată, cu atâtea opreliști, dar apoi pufnesc în râs!

Rux: Care sunt cele mai îndrăgite / cerute / căutate gentuțe ?

Arina: Plicurile reversibile. O invenție ce m-a trăznit așa din senin și am fost surprinsă să văd ce apreciate sunt.Deci, domnițele doresc să economisească spațiu acasă și …bani.

Rux: La ce lucrezi în acest moment? Ce noutăți pregătești?

Arina: Lucrez la colecția de genți cu personaje celebre. Am realizat una cu Michael Jackson și lucrez la Marlyn Monroe, Charlie Chaplin, Einstein etc. Apoi, colecția de genți de vară cu culori și teme estivale. Apoi, vreau să mă joc un pic cu hăinuțe să vedem ce iese.

Rux: Îți multumesc pentru interviu și pentru că ai fost alături de noi la momentul aniversar – 2 ani de Revista Atelierul. În încheiere, ai un mesaj pentru revistă și cititorii ei?

Arina: Eu îți mulțumesc, pentru acest interviu. La multi ani Revistei Atelierul! Aștept următoarele evenimente organizate de voi. Mesajul pentru cititori este de apreciere pentru faptul că există. Dacă nu ar fi cei ce apreciază produsele handmade, unicat, cei ce le realizează ar fi mai puțin fericiți, mai puțin împliniți și mai puțin ei înșiși!