We love TransFormator!

Distribuie articolul:
Share

Raluca Dumitru aka Lulutu Geller este cu noi încă de la început. Ne este alături mereu, la fiecare eveniment ea este cu aparatul ei foto şi surprinde cele mai faine momente. Produsele handmade realizate de ea sunt mereu edgy, realizând coliere, brăţări din piuliţe, şi şaibe. Mereu îmi place când îmi spune că se duce să ia nişte piuliţe şi şaibe la kilogram.

 1. Eşti una dintre “veteranele” Revistei Atelierul. Cum ai intrat în acest proiect şi ce apreciezi cel mai mult la el?

Sunt una din „veterane”, da! Totul a pornit pe Breslo, când a lansat Teo provocarea prima dată. Am simţit că am ocazia să fac ceva important pentru domeniul ăsta, să ajut cumva la dezvoltarea lui. Şi cam asta a făcut toată echipa de atunci şi până acum. Am reuşit să filtrăm oferta creatorilor în paginile revistei şi asta apreciez cel mai mult la tot ce s-a întâmplat în utlimii ani.

 2. Cum te defineşti în calitate de creator de produse unicat? Prin ce se caracterizează stilul propus de tine?

Încerc să aduc ceva nou în ceea ce priveşte materialele pe care le folosesc. Îmi place să includ materiale neconvenţionale (de curând am lansat o colecţie de bijuterii statement care cuprind, pe lângă mărgele şi lanţuri, piuliţe şi şaibe) sau să prelucrez materia primă în feluri noi. Îmi place să personalizez bijuteriile, astfel ca cei care-mi poartă obiectele să simtă că îi reprezintă întru totul. Nu vreau ca ceea ce fac să vorbească doar despre mine, ci şi despre persoana pe care o va completa după ce pleacă de la mine.

 3. Numeşte 3 artişti în handmade pe care îi admiri, şi spune-ne cum te influenţează stilul lor.

Pentru că vorbim de graniţele României, prima persoană la care mă pot gândi este Ioana Malancu, aka Miss Babacilu. Fiecare obiect de-al ei este culmea delicateţii, până apare următorul, care îl detronează. Următoarea este Carla Szabo. Cred că geometria complexă a bijuteriilor ei şi conceptele pe care le abordează ar extazia orice fotograf de modă. De câteva luni am descoperit-o şi pe Ioana Enache, cu al cărei stil parcă rezonez cel mai mult. Nu ştiu în ce măsură mă influenţează stilul lor, însă pot spune că am avut o perioadă în care urmăream atent rubricile de DIY ale bloggerilor de modă de la noi şi din afară, încercând să-mi dau seama de preferinţele oamenilor. Asta tot din cauza dorinţei mele ca ceea ce fac să vorbească şi despre posesorul său. Însă am sfârşit prin a personaliza pentru ei propriile-mi idei.

4. Cum ai început să handmade-uieşti? 

Sinceră să fiu, nu am o poveste emoţionantă şi inspiraţională despre începuturile mele. Nici nu ţin minte. Ce am e o poveste inspiraţională despre preţuirea muncii unui om. Tot ce-mi amintesc este o scenă din şcoala generală, în clasă, într-o pauză. Ii vindeam unei colege un şir de mărgeluţe colorate, pe aţă de cusut, cu nod rudimentar la capăt, pentru 10 mii de lei. Când am ajuns acasă şi i-am povestit mamei, m-a sfătuit să-i dau banii înapoi colegei, iar eu i-am spus că nu se poate ca eu să lucrez aşa, aiurea, iar alţii să se bucure de eforturile mele, fără nici un efort din partea lor. Asta se întâmpla acum mai mult de 10 ani. De atunci, am tot făcut obiecte pentru mine şi reparaţii pentru alţii şi m-am apucat serios de handmade abia acum 3 ani. Tot studiile mi-au oferit inspiraţia şi pentru asta.

5. Inafară de redactor Atelierul, creator de produse handmade care este meseria ta de bază?

Eu sunt fotografă la origine, sunt îndrăgostită de ea şi o fac de mai bine de 6 ani. Am studiat istoria artei, ca să pot face fotografia mai bine şi tot timpul descopăr laturi ale ei care mă dau pe spate şi mă fac să o ador tot mai mult.

 6. Din experienţa ta ce trebuie să facă/ să nu facă un artizan la început de drum? Ce sfaturi îi oferi?

Nu prea există o formulă, din ce am observat. Eu am început să vând serios la târgul de 1 iunie al MTzR. Am observat că e important să ai o poveste, dar dacă n-o ai, nu e prea bine să ţi-o fabrici. Altfel, trial and error.

7. Tu îti porţi creaţiile?

Cât pot de des şi oriunde pot purta. Am făcut câteva modele special pentru mine sau păstrez prototipurile (da, fiecare bijuterie pe care o fac porneşte ca un prototip pe care îl port o perioadă pentru a-mi da seama de neajunsurile pe care le poate avea. Pe acela nu-l vând, ci varianta îmbunătăţită şi, eventual, personalizată).

8. De asemenea din punctul tău de vedere cât este inspiraţie, şi cât este pasiune în realizarea produselor handmade?

Băi, dacă îţi place, pasiune e mereu, indiferent de procent, şi asta e tot ce contează. Parcă e şi mai multă când ai inspiraţie. Din nou, procentul nu contează.

9. Cea mai insolită comandă realizată? Sau o poveste proprie faină în calitatea ta de artist în handmade

Pe vremea când făceam brăţări din noduri, am primit o comandă, de la o fată pasionată de motociclete, pentru o brăţară pe care să fie sigla şi logoul unei firme. Am făcut brăţara (în aproximativ 4 zile, pentru că am făcut tiparul de la 0), dar fata s-a răzgândit. Am învăţat să cer un avans pentru comenzile mai speciale şi personalizate la un aşa nivel.

 10. Top 3 pentru tine cu cele mai interesante articole de pe Atelierul.

#1. Între inspirație și plagiat, pentru că este un subiect drag mie, mă confrunt aproape zilnic cu situaţii descrise în articol. (http://www.revista-atelierul.ro/2012/05/31/intre-inspiratie-si-plagiat/)

#2. Ekaterina Zverzhanskaya: “Lucrul de mână trebuie să coste scump!”, pentru că o apreciez pe ea ca artistă şi îmi dau seama oarecum de volumul de muncă intrat în toate creaţiile ei. (http://www.revista-atelierul.ro/2012/03/15/ekaterina-zverzhanskaya-lucrul-de-mana-trebuie-sa-coste-scump/)

#3. Bunele maniere în copyright, tot pentru că e un subiect drag mie. (http://www.revista-atelierul.ro/2012/05/16/bunele-maniere-in-copyright/)

Comentarii
No Responses
Share