Irina Găleanu: „Totul îţi va reuși! Chiar dacă nu imediat, neapărat îţi va reuşi!”

Distribuie articolul:
Share

Am descoperit creaţiile Irinei Găleanu printr-un mail pe care ea ni l-a trimis, sub forma “hai să vă arăt ce creaţii extraordinare realizez”. Am postat prima poza cu o păpuşă a ei pe pagina de Facebook a Revistei Atelierul şi numărul de like-uri a fost impresionant, astfel am ajuns la concluzia că trebuie să o prezentăm cum trebuie pe Irina în paginile Revistei Atelierul.

1. Cum ai început să realizezi păpuşi? În ce materiale ai început să lucrezi?

Pentru mine hand-made-ul a devenit un hobby deja de mult timp. La început croşetam, în  mare parte cream pentru nepoţica mea – rochii, veste, jucării. Păpușile  au intrat în viața mea de recent. Prima a avut ca sursă de inspiraţie ilustraţiile create de Suzanne Woolcott. Apoi am început să confecţionez păpuşi după schiţele şi șabloanele proprii. Pentru realizarea corpurilor folosesc bumbacul, umplutura – hollow fiber, iar în ceea ce priveşte hăinuţele sunt mult mai complicate, folosesc de toate: bumbacul, inul, gabardina, fetrul, catifeaua, tricotaje, stofe pentru pantaloni şi paltoane, diverse tipuri de dantelă şi alte decoraţiuni.

2. La ce artişti/designeri de produs te uiţi? Pe care îi admiri şi consideri că te-au influenţat în stilul propus prin creaţiile tale?

În momentul în care abia am început a intra în minunata lume a păpușilor, mi-au facut o impresie uimitoare păpușile Elenei Kogan şi cele ale Yanei Yahina, şi desigur  – fetiţa de pe ilustraţiile Suzannei Woolcott. Acum, în timp ce caut informaţii şi materiale noi pentru creaţia papușilor, am norocul de a cunoaşte o mulţime de maeştri talentaţi, dar un loc aparte îl vor avea mereu Yahina şi Kogan.

3. Cine este Irina Găleanu? Dă-ne câteva repere biografice care te-au îndrumat să creezi produse handmade.

Mă numesc Irina Găleanu și sunt din Chișinău, Republica Moldova. Am făcut studiile la ASEM, Facultatea de Management, timp de 13 ani am lucrat în domeniul financiar, dar de când ţin minte mereu croşetam, coseam, desenam. Mămica până acum păstrează caietele mele școlare desenate cu diverse schiţe de vestimentaţie. O perioadă am fost pasionată de croşetarea ciupicelor pentru cei micuţi, iar prima jucărie confecţionază a fost un cadou pentru soţul meu de ziua lui. După aceea am început a coase pentru nepoţică, iar de când s-a născut fiica mea Saska şi pentru ea. Actualmente mă aflu în concediu de maternitate, iar acest fapt îmi permite să mă ocup de ceea ce îmi place cel mai mult – să creez. Micile victorii de care am parte în prezent şi cei apropiaţi îmi dau încrederea în faptul că sunt pe calea cea bună şi că voi reuşi în tot ceea ce mi-am propus.

4. Cum arată și ce cuprinde atelierul tău?

La drept vorbind, până nu demult eu îmi coseam păpuşile pe un colţişor de masă, nu am mai avut un atelier. La moment, locul meu de muncă e – masa mea, încărcată cu o mulţime de cutii şi de o maşină de cusut. În funcţie de necesităţi scot la iveală cutia de care am nevoie, toate materialele şi încep să lucrez. Având un copil mic în casă, de fiecare dată când termin lucrul am grijă să strâng totul. Aproximativ tot timpul mi-l ocupă fiica mea. Ea e directoarea, dirijează cu tot ceea ce trebuie şi când trebuie să fac. În acest mod, caut să lucrez în momentele în care ea doarme sau când se joacă în preajma mea fără a-mi cere atenţia. Obişnuiesc să lucrez noaptea, atunci când nimeni nu mă deranjează. Îmi fac o cafea aromată şi încep munca creativă. Pot să lucrez până în zori, ca la un moment dat să-mi zic: ,,Ajunge, e deja ora 5, ar fi timpul să dormi!”

5. Care a fost cel mai interesant feedback pe care l-ai primit la adresa produselor tale?

Cât privește feedback-urile, sunt o istorie aparte. Mulţumită lor îmi vine inspiraţia de a crea noi lucrări, noi imagini. Chipul multor clienţi nici nu l-am văzut, dar mulţimea semnelor de exclamaţie prezente în scrisorile lor, auzul vocilor încântate şi emoţiile transmise prin intermediul receptorului telefonului, mă fac să simt acel sentiment al zborului. În sufletul fiecăruia dintre noi trăieşte un copil, şi mă bucur mult că am posibilitatea de a-l face pe un adult să se simtă din nou copil.

6. Ce planuri artizăneşti ai pentru viitor?

Am multe planuri. Am dorinţa de a încerca noi tehnici, de a lucra cu noi tipuri de materiale, de a perfecționa pe cât posibil lucrările mele. Vreau să nu stau pe loc şi să merg doar înainte. Am în minte şi ideea de a crea jucării pentru cei micuţi.

7. Care consideri că sunt creațiile tale cele mai reușite? Fii cât se poate de subiectivă, vrem să ştim care este produsul creat cel mai drag.

E o întrebare foarte dificilă, la care, probabil, nu voi găsi un raspuns. Fiecare lucrare e o particica din mine, fiecare dintre ele a simţit căldura mâinilor mele şi a ascultat ideile mele. În timpul naşterii noii lucrări are loc convorbirea dintre mine şi păpușă, ea reprezintă sentimentele şi senzaţiile mele, nu pot să aleg una dintre ele, deoarece ele sunt EU. Deşi, se obisnuieşte  a zice că lucrarea preferată  e cea mai recentă.

8. Care este cea mai mare realizare a ta în acest domeniu?

Faptul că păpuşile mele trezesc emoţii pozitive, apariţia admiratorilor – e deja un mare succes şi înseamnă foarte mult pentru mine. Iar dacă vorbim despre rezultate, cel mai mare succes l-a avut păpuşa cu numele “Vianne”, ea mai des decât celelalte a câştigat locuri de frunte la diverse concursuri.

revista8

 9. Se poate trăi din pasiunea pentru handmade din punctul tău de vedere?

Cred că se poate. Important e să iubeşti cu tot sufletul şi din toată inima ceea ce faci, să investeşti tot ce e mai bun – materiale bune, o bună dispoziţie, individualitate, şi să reuseşti a prezenta lucrările tale într-un mod informativ şi frumos. E important să ai un scop şi să aspiri către el, perfecţionând profesionalitatea. Să faci totul în mod calitativ, lucrând cu materiale bune şi cu multă iubire! Să lucrezi mult, mult.

Totul îţi va reusi! Chiar dacă nu imediat, neapărat îţi va reuşi!

10. Ce apreciezi cel mai mult la Revista Atelierul? Cum ne-ai descoperit?

Mereu, eu încerc să caut cât mai multă informaţie despre hand-made, despre realizarea păpuşilor, şi nu mă limitez doar la o sursă sau doar la o ţară. Mereu am fost interesată de lucrările interesante şi de experienţa meşterilor din diferite ţări, aşa am descoperit Revista Atelierul. Am avut nevoie de ceva timp până a mă decide de a transmite câteva dintre lucrările mele pentru rubrica „Creaţiile cititorilor”. În acest mod ne-am cunoscut, şi sunt foarte bucuroasă de acest fapt. Prin ce m-a atras Atelierul? M-a atras prin structura, prin informativitatea sa, şi înainte de toate, prin faptul că e o revista vie care a reuşit sa unească o mulţime de meşteri. Mulţumită Atelierului am avut posibilitatea de a face cunoştinţe cu mulţi oameni talentaţi.

Comentarii
9 Comments
  1. Alina
  2. Alina
  3. ela
  4. Iulia Teodorescu
Share