Un interviu ALTFEL, cu Raluca

Distribuie articolul:
Share

Îmi place să realizez interviuri. Prin intermediul unui interviu reuşeşti să te conectezi cu persoane străine și numai, şi să afli lucruri noi, păreri diferite şi interesante – într-un cuvânt, socializare. Mi-aş dori să pot realiza aceste interviuri live, iar întrebările să fie puse direct, de faţă cu intervievatul. Momentan, a fost destul de dificil, având în vedere locaţiile diferite, dar cu ajutorul tehnologiei am reuşit să transmitem şi să primim răspunsuri la întrebări.

Am încercat să realizez un interviu mai dinamic, sub forma unei conversaţii între amice, să aibă şi contra-întrebări la răspunsuri exact cum s-ar întampla şi faţă în faţă. Urmează discuţia avută cu Raluca, o fată talentată pe care o cunosc de pe un forum frecventat de amândouă. Este o discuţie destul de picantă, lungă, dar care sper eu să ridice semne de întrebare şi de ce nu să ajute la îmbunătăţirea handmade-ului în România.

Bună Raluca! Noi ne cunoaştem de pe un forum de profil, dar aş vrea să te prezinţi şi celorlalţi.

Bună! Despre mine succint: iubesc bijuteriile, să le port, pentru că nu concep ţinuta fără măcar două piese de bijuterie și să le creez, pentru că le vreau asortate şi sufletului meu. Poate voi părea visătoare, boemă şi fără simţ practic, însă cred că asta înseamnă arta!

Să începem cu o mică introducere – spune-mi cum ai descoperit şi început să lucrezi handmade?

Sincer, destul de banal. Mi-am dorit mult cercei şi inel asortate la un colier cumpărat. Am căutat materiale şi am reuşit să-mi confecţionez restul setului. Apoi am aflat studiind magazinele de profil ce alte materii prime pot folosi şi am ales exact ce-mi place mie şi ce mi se potriveşte.

Ce te atrage în lumea asta handmade? Ce te determină să creezi?

Pentru mine handmade înseamnă unicitate, înseamnă diversitate, înseamnă ALTFEL, înseamnă libertate de exprimare, nu doar „realizat manual” şi asta încerc să găsesc în fiecare zi în tot ce fac, asta sunt eu.

IMG_78544050070671

Interesantă această exprimare: handmade înseamnă ALTFEL. Cum explici sau înţelegi tu acele creaţii realizate pe bandă rulantă sau după diverse tutoriale, dar realizate întocmai cu tutorialul?

Ambiţia unora de a demonstra că şi ei pot, că e simplu sau dorinţa de a face ceva profitabil băneşte. Eu refuz să consider artizanat handmade aceste „creaţii” – asta face muncitorul chinez, însă cu o manoperă mult mai ieftină.

De ce lut polimeric? Eu una îl ador, dar multă lume este sceptică. Care este perspectiva ta?

Este materialul meu favorit, îmi dă libertate infinită în culoare, formă şi concept. Poate deveni o floare, o imitaţie de piatră semipreţioasă, un joc de culori vesele, o piesă subtilă şi delicată sau una masivă şi impunătoare. Apoi intervin celelalte calităţi ale materialului, nu este indestructibil, însă este mult mai rezistent căci are durabilitate mecanică mai mare ca a sticlei și nici nu este supus schimbărilor chimice ca aliajele metalice. Dacă a fost prelucrat corect, în condiţii de expunere moderată la temperatură, luminozitate, umiditate şi şocuri mecanice îşi păstrează forma şi culoarea nealterate.

IMG_78552323386101

Este şi materialul meu preferat! Atunci spune-mi cum reuşim să convingem oamenii din jurul nostru de toate aceste particularităţi? Cum bate polimerul metalul preţios?

E mai greu să explici toate acestea cuiva care nu cunoaşte nimic despre lutul polimeric şi cântăreşte bijuteriile prin prisma preţului materialului folosit. Hai să comparăm două bijuterii lucrate manual, una de argint şi cealaltă din lut polimeric. Ca duritate sunt aproximativ egale, nici argintul nefiind un metal dur. Argintul oxidează uşor, pe când polimerul nu, iar argintul este doar argintiu, polimerul are o infinitate de culori şi nuanţe. Restul depinde de gusturile fiecăruia. Cu aurul nu facem comparaţie pentru că nici preţul unei bijuterii din lut polimeric nu se poate compara cu al uneia din aur.

IMG_78930361899269

Hai să vorbim puţin despre calitatea produselor. Admir mult calitatea pieselor tale din lut polimeric, şlefuite în multe rânduri şi lustruite la fel. Cum reuşeşti să faci acest lucru?

Sunt foarte pretenţioasă, iar pentru mine handmade nu înseamnă să se vadă că a fost lucrat manual, nu înseamnă să vezi efectiv amprenta degetelor artistului, urmele uneltelor folosite. Pentru că ai amintit despre şlefuire şi lustruire, este incredibil cum acestea schimbă aspectul lutului polimeric, cum suprafaţa devine netedă, compactă, cu luciu de piatră semipreţioasă. Devine o piesă preţioasă în adevăratul sens al cuvântului. Rezultatul merită întreg efortul! Asta despre aspect, apoi funcţionalitatea pieselor – bijuteriile trebuie să fie purtabile, comode, să îşi menţină poziţia. De exemplu, o brăţară asimetrică ca greutate se va răsuci expunând mereu partea mai uşoară, care de regulă este sistemul de închidere, deci trebuie gândit şi acest aspect când concepem un design. Pentru a obţine o piesă de calitate nu fac nici un compromis, nu spun niciodată „lasă că merge şi-aşa”, trebuie să fie cât mai aproape de perfecţiune.

IMG_78628922079948

Ce faci cu o piesă nereuşită? Cu toţii avem eşecuri, dar ce trebuie să învăţăm din ele?

O păstrez să testez alte tehnici care se pot aplica pieselor coapte deja sau alte metode de prindere. Cu ajutorul lor testez maşina de găurit/frezat/polizat şi le păstrez să-mi amintească de eșecul în sine, nu vor deveni niciodată bijuterii. Mereu îmi spun „dacă nu încercam asta, nu ştiam cum se face”. Cu fiecare eşec învăţăm tehnica corectă. Cineva mi-a explicat odată că atunci când cumpărăm o pictură plătim şi toate încercările făcute de pictor pentru a ajunge la acel tablou, toate pânzele, pensulele şi acuarelele irosite. Practic nu irosim materiale, ci le investim într-o calitate mai bună.

Ce părere ai despre handmadeul românesc? Ce crezi că îi lipseşte?

În general handmade, pentru mine, nu înseamnă „realizat manual”, ci arta manuală. Și atunci nu orice vopsea vărsată pe o pânză înseamnă pictura şi, adaptând o zicală românească, nu oricine poate împleti un bici care să şi pocnească. Și mă opresc aici!

IMG_78711379416374

Cum îţi promovezi produsele? Care crezi că sunt şansele unui artizan român să vândă handmade şi cum ar putea face asta mai bine?

Având în vedere că profitul nu este pe lista motivelor pentru care fac ceea ce fac, n-aş putea să-ţi răspund. Eu creez în primul rând pentru mine, pentru bijuteria în sine şi pentru satisfacția de a crea. Atunci când sunt într-adevăr mulţumită de rezultat îl prezint celor care mă cunosc, dacă cuiva îi place nu pot decât să mă bucur şi mai tare.

De acord, dar presupunând că mâine te decizi să vinzi produsele tale spre ce metodă te-ai îndrepta?

Cum spuneam, nu am simţ practic. Din punctul meu de vedere arta şi afacerea sunt la poli opuşi.

Tot legat de promovare şi vânzare, o prietenă mi-a cerut sfatul dacă să participe sau nu la un târg handmade. Sincer nu am putut să-i dau un sfat 100% sigur. Tu ai participat? Ce părere ai despre târguri?

Târguri? Nu, n-am participat niciodată şi nici nu doresc. În primul rând nu-mi place idea expunerii în condiţii improprii a bijuteriilor de orice fel şi mai ales ale celor handmade. În al doilea rând, mi se pare că o astfel de prezentare le reduce valoarea prin simpla asociere vizuală cu „tarabele” din pieţele româneşti. Prefer un magazin de artă plastică sau unul virtual. Spun asta privind din ambele părţi: eu ca şi cumpărător și eu ca artist.

Cum ziceam, ne cunoaștem de pe un forum și cred că amandouă suntem de părere că acolo am creat o comunitate de creatoare care se ajută, sprijină, admiră și, de ce nu, critică (constructiv, bineînțeles). Cum crezi că ar trebui să fie, în general, relația dintre artizani?

Cred că e nevoie de mai multă sinceritate. Aud de prea multe ori cuvinte ca: extraordinar, sublim, superb. Instant îmi sună în minte întrebarea „Serios?” (cu o sprânceană ridicată). Între artizani, când îţi arăt o lucrare nu o fac ca să mă laud şi nici nu aştept laude. Tu eşti la fel ca mine, eu nu vând castraveţi la grădinari. Aştept de la tine o părere sinceră despre ceea ce am realizat. Întotdeauna este loc de mai bine şi mă interesează, în mod special, să fie mai bine data viitoare. Spune-mi ce nu-ţi place, ce ai fi adăugat sau nu, ce am greşit. Asta se numeşte ajutor din punctul meu de vedere, nu încurajări şi laude.

Cum spunea Michael Jackson:”start with the man in the mirror”. Poate ar trebui să fii tu mai critică cu alţii şi sinceră, iar această atitudine se va întoarce. Deşi sunt de acord că de cele mai multe ori sinceritatea poate fi dură şi mulţi o interpretează greşit.

Exact de o interpretare greşită mi-e teamă. Poate nu toată lumea care prezintă lucrările colegilor de breaslă o fac din acelaşi motiv ca şi mine şi atunci cum să-mi dau cu părerea neîntrebată? Deşi, poate ar fi bine să vorbesc când am ceva de spus, poate se va schimba ceva în bine în calitatea lucrărilor.

IMG_78604574454216

Ce sfat ai oferi unui începător sau, de ce nu, oricărui artizan handmade?

Să-şi răspundă, dar foarte sincer, la întrebarea „Mie îmi place ce am creat?”. Mă refer la plăcut din toate punctele de vedere, nu numai ca aspect, ci şi ca originalitate, funcţionalitate, rezistenţă în timp, întreţinere. Și numai dacă răspunsul este afirmativ să le prezinte publicului. Aș recomanda mai multă autocritică, altfel degeaba ne plângem de existenţa „chinezăriilor” care, o parte dintre ele, tot manual sunt executate, însă în serie şi după tipare date. Trebuie să reuşim mai mult de atât dacă tot ne considerăm deasupra lor!

IMG_78963013113869

Iţi mulţumesc pentru conversaţia avută. Ai un mesaj pentru noi sau cititorii noştri?

O urare? Spor, imaginaţie, inspiraţie şi creativitate în tot ceea ce faceţi! Fiţi unici şi altfel!

Comentarii

Share