CITEȘTI

Clientul handmade – un concept neînțeles pe ...

Clientul handmade – un concept neînțeles pe deplin

Distribuie articolul:
Share

Bună, sunt Rucsi. Dacă articolele mele creează controverse, înseamnă că mi-am atins scopul ! Iar am un nou articol deranjant pentru unii, informațional pentru alții. Opiniile sunt binevenite oricum ar fi.

Artizanul român este precum lupul care urlă la lună. Nu știe cui vinde, el vrea doar să vândă și se enervează că nu îi dă nimeni atenție. Am purtat papucii aceștia! Lasă-mă să îți spun de ce nu te vrea nimeni.

Nu o să țin speechuri cu segmente de piață, cercetări de marketing sau standuri inteligent concepute, pentru că oricum sunt blablauri pentru majoritate dintre voi, pentru că noi care scriem aici suntem varză și doar tu știi mai bine. OK. Vezi că e un X în colțul dreapta sus, dă repede clic pe el, te rog! Mulțumesc!

Uite cum se împuținează audiența și se eliberează locuri în față pentru cei care sunt cu adevărat interesați să facă o afacere din hobby-ul lor. Această selecție este aplicată și de clientul handmade în momentul studierii pieței. Fără milă! Pe bună dreptate.

Trebuie înțeles conceptul de client handmade, oameni buni . Nu este un client obișnuit. Dacă ar purta ceva comun s-ar duce la magazinele cu lanțuri și tinichele care oxidează la prima purtare. Dar nici nu îi putem oferi un colier din nasturii adunați din pijamalele bunicii, doar pentru că eu sunt artizan handmade și iaca eu fac lucru manual – așa cum fac cei pe care i-am invitat să părăseasca ”sala de conferințe” 🙂

Timp de mai bine de șapte ani am lucrat într-un mediu unde am reușit să fac un mix/stil personal între producție, vânzări, marketing și PR. Dacă vinzi face to face, este necesar un minim de cunoștințe în ceea ce măcăn eu aici. Nu sunt mare profesionistă în domeniul acesta, dar te asigur că nici tu nu ești experimentat ca mine. Trebuie să te debarasezi de atitudinea eu știu cel mai bine, pentru că de aceea ești la început și nu știi încotro s-o apunci, pentru că de fapt, nu știi cum să procedezi.

Am recomandat într-unul dintre articolele din secțiunea Marketing, o serie de cărți excepționale pentru cei ce vor să pornească o mică afacere. Citește-le. Informează-te. Combină mixul de mai sus cu încă un pont învățat pe propria-mi piele din politica de vânzări occidentală: fii mereu cu zâmbetul pe buze. Fii amabil. Altfel clientul crede că ești bolnav, supărat, nemulțumit de ceea ce faci și fuge de tine. El vine la tine să își ofere o mică bucurie și dă nas în nas cu o murătură. Da! Eu am fost o murătură nervoasă până când am fost constrânsă să aplic regula zâmbetului, prin semnarea unui act adițional la contractul de muncă. S-a dovedit benefic în cele din urmă. Ce? Râzi? Testează o perioadă treaba asta și o să vezi că vei avea o altfel de conexiune cu clienții tăi. Te asigur de un singur lucru, și anume, că nimeni nu agreează o față acră, nici măcar tu. Așa-i?

Ți-am zis că vorbesc din experiență. Este un teatru lumea vânzărilor, așa că tu ești pe scenă când vinzi, so do your best! Zâmbește, fii călduros, asta vrea clientul! Să vadă că îți pasă de el, nu fii ca vânzătoarele de covrigi de la tarabă, că nu vinzi pentru patron, vinzi pentru tine!

Înainte de a fii producători handmade, cu toții am fost la început clienți. Adu-ți aminte următoarele lucruri și o să îți faci singur o evaluare acidă a metalității tale de artizan. Eu doar îți arăt calea.

  • Cât căutai accesoriul perfect până găseai ceea ce îți doreai?
  • Cumva erai … exigent? Pe bune? Și atunci de ce te enervezi când eu te întreb mai multe lucruri despre produsul  x?
  • Câte întrebări puneai despre un produs ca să afli dacă este ceea ce cauți?
  • Te enervai pentru că ți se răspundea în dodii și cu prune în gură, cu sictir? Bineînțeles că da!
  • Voiai o mică asigurare că te vei bucura de acel produs o perioadă îndelungată de timp? Dacă se deșiră? Dacă se rupe?
  • Cât de mult te gândeai la preț? Merită oare investiția?
  • De câte ori te întrebai unde sunt artizanii care fac lucruri de super calitate? Eeeeeeeee, aici e buba.

Am observat în general că designerii de bijuterii, cel puțin cei autohtoni (pentru că noi pe ei vrem să îi stimulăm în creație) adoptă un stil liniar, inexpresiv, genul „ceva care să poarte toată lumea”. Sunt foarte puțini artizani care se diferențiază prin creațiile lor. Tocmai de aceea, insist să vă molipsesc cu creațiile designerilor străini de produs, ca să înțelegeți ce înseamnă acel ceva care face diferența dintre un artizan talentat care are lucrări frumoase și unul care are lucrări originale, uluitoare.

Mihaella spunea într-un articol legat de plagiat că s-a săturat să vadă la târgurile de handmade copii mai mult sau mai puțin reușite ale tuturor accesoriilor din vitrinele magazinelor de profil cu renume. Plagiatul este o molimă gravă. Eu îi dau dreptate. Personal am participat la un singur târg de handmade până acum și sincer nu cred că voi mai participa la un târg de gen. Nu în viitorul apropiat cel puțin. Revista Atelierul are articole informaționale despre orice, trebuie doar să te informezi.

Făcături, materiale de proastă calitate și prețuri indecise (păi îl vând cu 10 lei, mâine îl las la 7 ca să scap de produse, dar dacă vine cineva lângă mine cu același preț eu îl vând la 4 lei – super strategia eu știu să vând). Produse expuse la grămadă pe o masă de picnic. Pffff, așa NU! Regret să vă spun, dar ăsta e bâlci nu târg handmade. Ca la piață!

Dar să revenim și să vă răspund la întrebarea de mai sus: unde sunt artizanii care fac lucruri excepționale?

Păi, pe internet sunt majoritate. După ce au studiat puțin strategiile de vânzări și și-au evaluat mentalitatea, au decis că ei vor să vândă inteligent și și-au dezvoltat acel stil propriu în design și creație, pe care ni-l dorim cu toții. Eu numesc acest stil al artizanului amprenta. Această amprentăe cea care aduce și recunoașterea lor în cadrul comunității handmade, dar și de către clienți. Această amprentă fidelizează, nu este o glumă.

Până data viitoare vă doresc să faceți o ședință de identificare cu voi înșivă și să vă hotărâți cât de mult vreți să vindeți.

Gândire productivă și inteligentă!

Dacă vrei să urmărești activitatea mea șîn afara Revistei Atelierul, aici este site-ul meu.

Comentarii

După cum îmi place să spun, am o biografie ...pestriță. Am terminat un liceu cu profil de filologie, am urmat ASE, care este la polul opus activității mele din liceu. Am brevet de marinar :)), am lucrat în vânzări, marketing, producție. Sunt designer de produs la Crazy Craft, scriu pentru Atelierul cu cel mai mare drag, am un blog personal unde scriu despre orice îmi vine în minte și am cea mai grea dar frumoasă meserie din lume, solicitantă 24 h din 24: mamă.

ARTICOL RECOMANDAT

  1. Imi pare rau ca trebuie sa zic asta insa in acest articol nu spui nimic nou. Ca un om apreciaza in prima faza atitudinea vanzatorului si apoi produsul, trebuie sa fii total ignorant sa nu observi asta. Ca nu trebuie sa iti vinzi munca pe 2 lei…iarasi nu este un secret. Omul care cumpara lucruri handmade este constient de faptul ca achizitioneaza un lucru facut de mana unui om, ca s-au cheltuit anumite resurse si apeleaza la aceasta varianta stiind ca este ceva deosebit, unicat, original. Ca la targurile handmade sunt foarte multe produse copy-paste asta e vina ta, ca artist, deoarece inseamna ca nu iti pui suficient creativitatea la incercare. Asta inseamna ca esti acolo doar sa vinzi si nu pentru a face ceva deosebit cu skillurile pe care le detii. Minunea aceasta de internet este nelimitata si te ajuta cu mii de hinturi in cazul in care ramai in pana de idei. Nu este ceva rau sa „furi” meserie. Ideea este sa-ti adaptezi aceste metode iar prin mici mark-uri personalizate sa devina mereu ceva nou, inedit.
    Parerea mea.

    Si..da, sunt de acord cu Irina; stilul acesta de comunicare „dur” si „pe fata” trebuie folosit in alte contexte. Nu este cazul aici.

    Eu sunt curioasa de lucrurile pe care le creezi. Astept un link indrumator.

    Spor la creativitate!

  2. EXCELENT ARTICOL! problema mea este ca imi place sa creez , dar nu sa vand … desi sunt o zambareata din fire, 🙂 …. Daca merg cu creatiile mele intr-un loc , le vand,… dar prefer sa le vand prin intermediul intenetului ..si aici e mai greu ….

  3. Camelia

    18 iulie

    Trist dar adevarat. Din pacate artizanii de la noi nu prea se pot numi artizani , la fel cum targurile de handmade nu prea le poti numi targuri de handmade. Sustin tot ce scrie in articol. Nimeni nu face nimic „nou” si totul se vinde la pret mic si..variabil. Doar sa se vinda. Eu am inceput istoria Handmade in afara tarii , iar acuma venita in tara de mai bine de un an inca nu ma atrage sa particip la aceste „targuri” . Simt ca nu m-as incadra in..peisaj. Nu imi vand produsele pe 5 lei doar ca sa le vand . Da, tin la pret si tin la ceea ce fac. Pentru ca fac cu suflet, pentru ca timpul meu e pretios si pentru ca nu fac chitchiuri. Nu ma adresez oamenilor cu bani putini , ci celor care stiu sa aprecieze un articol handmade.Asa ca prefer sa le vand pe internet, in afara tarii. Felicitari pentru articol.

  4. Irina

    23 iunie

    Nu te-am simtit nici „calduroasa” nici „zambitoare” in acest articol. Poate era bine sa semnezi un contract din acela de „zambit non stop” si pentru activitatea ce-o depui aici scriind articole. Poate e adevart ce ai scris aici, nu contest, dar tonul pe care ai facut-o, pe mine ca si „client” m-a indepartat. Deci, greseala, n-ai reusit sa ma atragi sa-ti citesc urmatoarele articole. De produsele handmade, daca te ocupi cu asa ceva, nu mai zic, nu am nici cea mai mica curiozitate sa le descopar.

  5. Corect! Si mie mi-e putin scarba de targurile handmade unde intr-adevar totul e ca la piata. Din pacate, am mai spus-o si pe alte bloguri, nici ca artizan nu prea ai clienti care sa nu fie super speriati de tine. Cred ca e o chestie romaneasca asta dar de multe ori cand incerc sa fiu prietenoasa in sensul ca vreau sa dau „Buna ziua” cu zambetul pe buze oamenii pleaca deoarece le e frica ca vreau sa le vand ceva. Nici nu pot sa le dau o carte de vizita ca imediat o iau la fuga. Asa ca am facut o tehnica, ii las sa priveasca, numar pana la 20 si daca inca sunt acolo, intru in vorba cu ei.

    Ce ma supara e ca de multe ori artizanii stau ca la piata si asteapta sa le pice clientii din cer, sau mai rau, au o atitudine oribila. Sunt foarte multi artizani „pushy” care nu numai ca isi sperie lor clientii dar oamenii aia nu mai stau sa se uite si in alta parte. Deci prea multa amabilitate strica.

    Eu nu prea particip la targuri decat foarte rar. Cateodata vreau sa particip pentru a cunoaste artizani noi sau a imparti carti de vizita, nu neaparat pentru profitul pe care l-as putea face (cum s-au imultit targurile, e cam greu sa mai faci profit).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share