Experienţă de voluntar: Elisa & Andreea

Distribuie articolul:
Share

Suntem tare mândre de toate voluntarele noastre şi de modul în care ne sunt alături la bine şi la greu, în toate oraşele din România şi din străinătate pe unde participăm în calitate de reprezentanţi media. Azi vă prezentăm experienţa de voluntar (sau mai bine spun experienţa de prietenie) a Elisei Ene  şi a Andreei Manea (prima studentă ce şi-a făcut practica şcolară la noi şi acum se ocupă de PR-ul proiectului nostru, Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs).

Elisa Ene:

Îmi amintesc și acum cu drag cum am găsit anunțul Atelierul de Creație caută voluntari! și cum am aplicat timid neștiind exact ce mă asteapta dar cu speranță și entuziasm că va fi ceva frumos. Prima întâlnire cu echipa Atelierul s-a întâmplat să fie chiar la prima ediție a Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs în Energiea. Îmi zburau ochii în toate părțile din dorința de a surprinde cât mai multe lucruri frumoase și oameni creativi, când la Mihaela și Teo care precum niște albinuțe puneau la punct ultimele detalii organizaționale, când la artizanii care își amenajau atent standurile, când la voluntarele Atelierul care primeau și îndrumau artizanii expozanți sau fotografiau toată agitația.

De atunci au trecut 3 ani și jumătate de prietenie, povești frumoase, idei inedite, realizări și multe bucurii.

Activitatea mea în echipa Atelierul a început în departamentul Redacție prin a scrie articole pentru categoria Reciclare/Reutilizare și a continuat cu articole pentru rubricile DIY și Recenzii pentru evenimente. În scurt timp am devenit și unul din administratorii paginii de Facebook Revista Atelierul contribuind la creșterea popularității revistei.

Un moment foarte drag mie a fost acela în care am scris primul meu articol pentru Atelierul. Am ales sa scriu articolul Creionul și radiera, reinventate! (www.revista-atelierul.ro/2012/04/07/creionul-si-radiera-reutilizate-si-mai-interesante/) pentru că am vrut să fie ceva special, cu o nuanță personală și în același timp inspirațional. Mi-am dorit să îmbin două lucruri care mă definesc: pasiunea pentru desen și conceptul de reutilizare/reciclare care ține de profesia pe care am ales-o – Inginer în Protecția mediului.  

Revista-Atelierul-1

Unul dintre cele mai dragi momente a fost cel în care mi s-a propus să pictez o mini serie de tricouri cu marca Atelierul, având mână liberă la elaborarea modelelor. A fost cu adevărat o mare bucurie să vad expus produsul finit – tricourile pictate de mine purtând etichete personalizate “Creat de Elisa” special pentru Atelierul.

În ultimul timp am activat mai mult în departamentul Evenimente, unde împreună cu echipa am reușit să promovăm frumos creatori și designeri de produs prin evenimente inspirate ca Noaptea Albă a creatorilor și designerilor de produs, Meet the designers, Artizanul anului sau Crăciunește cu Atelierul.

Ca o concluzie, pot spune că așteptările mele de la început au fost pe deplin împlinite și chiar depăsite. Mi-am dorit să cunosc oameni deosebiți, pasionați de frumos cu care să interacționez și să creăm lucruri frumoase de care apoi să ne bucurăm. Și exact așa s-a întâmplat. Pe lângă toate acestea am câștigat prieteni creativi, am învățat ce înseamnă handmade-ul de calitate și să il recunosc, am observat pașii organizării unui eveniment și detaliile care îl transformă într-o reușită, am prins mare drag și admirație față de artizani și produsele lor, astfel că le port și le folosesc cu plăcere creațiile, am avut ocazia să merg la multe evenimente speciale organizate de partenerii media ai Atelierul.

Revista-Atelierul-2

Andreea Manea:

Experiența mea cu Revista Atelierul a început într-un mod “fain, drăguț și simpatic”, cum ar spune Mihaela. Îmi căutam loc de făcut practică pe departamentul de marketing la companii/organizații vesele și prietenoase (credeam eu). Nu au fost atât de prietenoase pe cât mă așteptam. Majoritatea nu au dat niciun semn, iar cei care mi-au dat mă chemau la interviuri mai mult decât serioase. Chiar mi s-a pus celebra întrebare “unde te vezi peste 5 ani?” iar pe mine mă pufnea râsul, aveam o mulțime de variante de răspuns în minte dar pe niciuna nu o puteam spune. Mi se părea ciudat având în vedere că nu eram plătită timp de 3 luni de zile, dar na, așa e în București, m-am conformat situației așa că la interviul Revistei Atelierul (pe care o abordasem printr-un mail, iar ceea ce m-a surprins au fost rapiditatea și entuziasmul cu care mi-au răspuns), m-am dus ca o fată serioasă, responsabilă, cu pantaloni de stofă și pantofi în picioare. Am fost extrem de fericită când am auzit că întâlnirea se ține în Dianei4 și că e permis să beau bere, asta după ce îmi spusese Teo “nu te simți ca la un interviu din acela serios și banal. Consider-o o întâlnire între prietene”. Atunci Teo pentru mine a fost ca un pământean găsit pe planeta Marte. În sfârșit cineva gândea ca mine și mă înțelegea.

Nu știu când au trecut acele câteva ore. Știu că am fost fascinată și încă sunt de energia lor faină, de modul în care se completeză unii pe alții și formează o echipă compactă, care are de toate: și echilibru și nebunie, și seriozitate și întâlniri la bere și muncă și leneveală și prietenie și formalități. Sunt deschiși ideilor faine și încurajează oamenii care se implică, iar asta transformă voluntariatul într-o prietenie bazată pe respect dar și pe responsabilitate.

Sunt foarte multe de spus și de descoperit lângă omenii aceștia frumoși, pe scurt însă, dacă ar fi să aleg 5 cuvinte (3 sunt prea puține) care definesc echipa Atelierul respectul, entuziasmul, inspirația, bucuria și profesionalismul ar fi cele la care m-aș gândi prima oară.

Comentarii
No Responses
Share