Recent am fost să văd piața de Crăciun din Dusseldorf, Germania și trebuie să recunosc că undeva în adânc mă așteptam la oameni distanți și ceva mai reci (mama lor de stereotipuri…). Am găsit în schimb mase de oameni vorbăreți, calzi și prietenoși. Fără glumă, peste tot! Pe lângă asta am găsit pete de culoare în personalități, în ținute, în reacții! Absolut fantastic! Să nu mai spun că orașul este cald și frumos cu o arhitectură primitoare.
Orașul are un aer relaxat și e plin pe comori vizuale, pentru care artistul meu interior a oprit la fiecare 5 metri să facă poze. Mulțumesc lui Dumnezeu, jumătatea mea e deja învățată cu tabieturile artistei zanatece care face nu una, nu două, ci n poze la fiecare locație. Recunosc, e pe bază și de manie la detaliu, dar și un dram de paranoia să iasă focusul cum trebuie…
I recently visited a lovely little Christmas market in Dusseldorf, Germany and I do have to admit that I expected distant and rather cold people (darn stereotypes…). What I did find instead were lovely, lively, insanely talkative crowds of people absolutely everywhere. I am not joking! Everywhere! Pops of color! Fantastic intense pops of personality! Delightful sounds and adorable little buildings.
The city had a relaxed vibe and for the artist in me it had visual treasures at almost every corner. Thank God my better half is used to me stopping every 5 meters to take pictures. Yes pictures, as I do take several pictures… both out of a slight paranoia and a little mania for details… 😀
Orașul mi-a oferit de asemenea și ceva de procesat intens… paste din ciocolată! Hmmm…. sadism curat… Ufffff
Salivăm intens, studiem vitrina, dar reușim și mergem totuși mai departe!
The city also offered me an intriguing food for thought… chocolate pasta! Hmmmm… cruel, very cruel… Uoffff…
Moving on!
Piața este fomata din mai multe piețe mai mici, împrăștiate în centrul orașului. In acest fel oferă localnicilor ceva frumos aproape de casă, iar vizitatorilor o șansa să cunoască orașul.
Gluehwein la fiecare colț de stradă, hmmmmmm….. Pentru cine nu știe, gluehwein e o băutură aromată, un vin fiert cu condimente. Versiunea locală pentru bucureșteanca din mine (care încă are un loc aparte în sufletul meu) e mult mai simplă: vin, mere și scorțișoară, așa că pentru cine nu-i învățat versiunea Germană poate surprinde chiar foarte tare datorită intensității condimentelor și aromei.
Piață era deosebită, cu toate acestea nu ieșea din tipicul zonal de târg de sărbătoare. Tarabe cu lucruri făcute de mână, mâncare, băuturi tradiționale, băuturi clasice, distracție pentru copii (am văzut chiar și un patinoar), copaci, decorații, lumini și toate cele.
The market was spread around the city in small batches offering the option close to home as well to discover the city (if not local) by going from market to market.
Gluehwein at every corner, hmmmmmmm.. If you don’t know what gluehwein, you are definitely missing out! It is this amazing concoction of boiled wine with lots of spices. Mmmmmm….
The local version, in my corner of the world is much simpler that the German one: wine, apples and cinnamon, so if you’re not used to it, this one might truly surprise.
The market was delightful, however it was just your typical fair market. Handmade items, food, traditional drinks, classical booze, entertainment for children (there was an actual ice skating ring ), trees, decorations, lights, music and all.
Orașul vechi e plin de străduțe mai mici sau mai mari presărate cu surprize. Una dintre ele a fost extrem de personală pentru mine. Toată copilăria am auzit poveștile tatălui meu despre castane coapte și domnul de la colțul străzii ce aroma cu ele întreaga zonă. Ca să înțelegeți cât de puternică e această amintire, imaginați-va că puteam să simt fizic pofta în poveștirile tatei. Nu știu totuși cum se face, că eu nu am gustat castane până acum… ironic nu? Așa că atunci când l-am văzut pe domnul de mai jos a trebuit să mă opresc și să cumpăr un cornet.
Castanele sunt coapte într-o tavă gigant, deasupra unui foc molcom. Fiecare are spațiul ei, fără să fie îngrămădite pentru a se putea coace cât mai egal. La primirea comenzii domnul le alegea una câte una, cercetând meticulos stadiul de coacere și selectând doar cele coapte bine. Era foarte plăcut să-l privești și să vezi câtă atenție punea în munca lui. Era de asemenea și surprinzător să-l vezi îmbrăcat la cămașă (sunt convinsă că avea ceva straturi pe dedesubt) când noi toți eram înfofoliți până la urechi.
The city has lots of lovely little and not so little streets filled with lovely surprises. One of them was rather personal to me. I grew up hearing the stories of my dad about baked chestnuts. I could literally taste the craving while he was talking about them, that is how much he liked them. However I never got to try them. So when I spotted this gentleman I had to stop and buy some.
The chestnuts were baked in this gigantic tray on top of a small fire, spaced out, whit plenty of room so they could all cook properly. When ordered he would check them out one by one and pick only those properly done. It was nice to see how thoroughly he would check them, the care and the attention he had for his work. It was also rather surprising to see him dressed in a shirt (I am not crazy I know he most likely had several under layers) when we were all wrapped in coats, scarfs, hats and gloves.
Delicioase! Nu știu cum sunt pentru alții, dar pentru mine au fost o combinație de mere și cartofi.
Delicious little things. Weirdly enough to me they tasted like a mixture of apples and potatoes.
Când la Roma… sau în cazul de față, când în Germania, trebuie încercată bucătăria locală! Că așa-i frumos!
Pe noi nu mai trebuie să ne convingă nimeni, suntem fani vechi. E mâncare bună ce aduce a acasă, mâncare cu sentiment cald fără pretențiozitate.
When in Rome … or in this case when in Germany, do try the local cuisine. Well you don’t really need to convince us as we are already long time fans of it. It is good food that also reminds me of home, similar taste, similar warm vibe without the fancy schmancy.
La sfârșit de seară, orașul ne-a mai oferit o surpriză: Turnul Rhine și ceasul magic. Partea dezamăgitoare este că filmarea mea nu a iest. Am descoperit acasă că filmarea pe timpul nopții nu-i e dragă aparatului meu. Dar pentru că ceasul mi-a plăcut fantastic de tare, am săpat internet-ul și v-am găsit un mic filmuleț să vă încânte și pe voi minunăția asta.
In esență ceasul are trei zone: secundele la bază turnului, minutele la mijloc și ora în partea de sus. Fiecare e reprezentată prin lumini. Evident prin viteză zona de secunde e cea mai vizibilă iar zona orei e cea mai statică. Ceea ce nu se vede din păcate nici în poză nici în film e dansul de lumini pe care îl face ceasul de sus până jos când ajunge la și jumătate.
P.S. Acum am motiv să mă mai duc încă o data în vizită, trebuie să refac filmarea! 😉
And to top it all off, at the end of the evening we got to see the most intriguing clock ever! The truly disappointing thing is that my video camera did not like the dark setting and the footage is not clear. However the experience was marvelous so I did a little digging and found some footage on YouTube for you to see.
In essence the clock has three main areas: seconds on the bottom, minutes in the middle and hours on top. Each is represented through lights. The seconds countdown is the most visible, obviously, while the hour lights are the least dynamic. What you can’t see either in the picture or the video is the fact that when it reaches half time it does a little dance! Pretty awesome!
P.S. Must go back to get proper footage!
Poze / Pictures: Corina Popa
Video: YouTube
Fără comentarii