Anul trecut am prins gustul târgurilor de Crăciun internaționale vizitând Alsacia de Sud și Baselul. Și dacă mi-a plăcut, de ce să mă opresc aici?! Anul acesta am vrut să ajung la marele târg din Nürnberg. Documentarele, reportajele și diferite alte surse îl consideră cel mai mare târg pe această temă din Europa – sau măcar unul din cele mai mari. În plus, pentru un city-break orașul este suficient de plin de atracții de tot felul pentru vizitatori ca să nu trebuiască să campeze pe toată durata șederii în Hauptmarkt.
Pentru noi, distrugerea provocată orașelor de bombardamente sistematice, așa-numitele „carpet bombing”, este necunoscută. Mie încă mi se pare incredibil că oamenii aceștia au reușit la un an după conflict să se apuce de reconstruirea „Castelului”, loc de prestigiu, nu util direct locuitorilor, și că în 38 de ani au putut să reconstruiască orașul vechi, care înainte de 1945 făcea din Nurnberg singurul oraș european ce-și păstrase intact centrul medieval și care după ianuarie 1945 a intrat în statistici drept cel mai distrus oraș german (90% din acest centru vechi în doar o oră).
Cum arată acest Altstadt? Muzee la tot pasul, zid de incintă ce cuprinde aproape toată circumferința lui, turnuri lângă turnuri, biserici lângă biserici, iar în această lună de advent aglomerație și un aer de sărbătoare. Chiar e păcat că în mintea majorității străinilor Nürnbergul e asociat mai curând cu nazismul și cu proiectele megalomane ale lui Hitler.
Dar acest articol parcă avea ca subiect târgul de Crăciun, nu?
Christkindlesmarkt este într-adevăr imens. Stand lângă stand lângă stand, în șiruri paralele cât e piața de lungă. Găsești totuși loc să-ți înalți privirea spre biserica Frauenkirche și ceasul său cu automat, cu prinții electori defilând prin fața împăratului în fiecare zi la ora 12.
Dar întinderea aceasta este înșelătoare, din punctul meu de vedere. Sunt doar câteva categorii de standuri, cu marfă care se repetă iar și iar, cu prețuri identice sau foarte apropiate. Puține standuri sunt unice – și nici asta nu înseamnă neapărat că expun doar marfa unui anumit manufacturier. Dulciuri, vin cald, bratwurst și decorațiuni de tot felul.
Există standuri cu turtă dulce (Lebkuchen) – un produs specific al Nurnbergului [AOC] – și alte prăjituri specifice zonei germane. După primele două zile, văzând aceeași marfă homemade la toți și citind descrierea oficială, aveam îndoieli cu privire la calitățile acestui desert. Abia în ultima zi, una ploioasă, deci probabil cu atmosferă mai încărcată, am simțit aroma mirodeniilor despre care vorbește toată lumea. Cea de la standurile de vin cald, însă, a umplut mereu piața. Vinul lor e diferit de cel de la noi, care e fiert, mai dulce și mai „scorțișorat”. E diferit și de cel alsacian, foarte condimentat cu anason și coajă de citrice și de asemenea mai dulce. Dar e vândut în căni ceramice cu toartă, ceea ce face din plimbatul printre tarabe cu cana de vin în mână un sport preferat de turiști. Cănile au în fiecare an alt model și devin obiecte de colecție pentru vizitatorii târgurilor de Crăciun.
Pe lângă acest mare târg, mai există și altele mai mici:
– Târgul orașelor surori și asociate, unde acestea își expun produse reprezentative (bijuterii, obiecte de decor, dulciuri, etc.): Antalya, Atlanta (SUA), Viena, Harkov (Ucraina), Gera (Germania), Glasgow, Kavala (Grecia), Cracovia, Nisa, Praga, San Carlos (Nicaragua), Shenzhen (China), Skopje, Veneția, Bar (Muntenegru), Kalkudah (Sri Lanka), Verona și Brașov.
Mie mi-au plăcut cel mai mult standurile Antalyei, Cracoviei și Glasgowlui. Cel al Brașovului era peste media celorlalte, dar putea fi mai bogat, mai frumos aranjat și mai bine pus în valoare.
Antalya:
Cracovia:
Glasgow:
Brașov:
– În ultima zi de plimbare am descoperit și Târgul Copiilor, un pic mai retras și plin de familii sau de copii veniți cu educatorii. Pe lângă carusel, cei mici se bucură atunci când unii artizani le arată cum se fabrică diferite lucruri sau cum funcționează anumite jocuri.
– Târgul din jurul bisericii Sf. Laurențiu – mic și combinat cu standurile obișnuite ale unei piețe agroalimentare
Dacă nu în Germania, atunci unde să găsim tot felul de șuruburi și unelte din ciocolată, nu?
Standuri cu bratwurst, vin cald, turtă dulce și altele asemenea se găsesc cam peste tot pe străzile pietonale care fac legătura între principalele centre de interes din orașul vechi.
Spre deosebire de unul din târgurile de anul trecut, cel din Basel, plin de obiecte chinezești ieftine și deloc legate de tematica sezonului, aici nu am văzut decât lucruri care te fac să zăbovești.
În plus, vizita la Handwerkerhof îți dă o idee despre tradiția meșteșugurilor și artelor din oraș, întinsă până în Evul Mediu. Aveți mai multe detalii pe pagina oficială. Acum, în perioada premergătoare Crăciunului, câteva magazine oferă produse specifice (globuri și decorațiuni de pom la atelierul de sticlărie, biscuiți și turtă dulce de sărbătoare la patiserii…), iar în vitrine sunt amplasate câteva iesle miniaturale. Magazinul de jucării sau cel de obiecte din cositor sunt foarte interesante și pot constitui o sursă de cadouri foarte apreciate.
Concluziile acestei experiențe… Mi-aș dori să avem și noi târguri de Crăciun mai mari și mai structurate, să știm să ne punem mai bine în valoare produsele. Să facem muzeele mai instructive, nu simple galerii (dar asta spun după fiecare vizită în muzeele occidentale). Vestea buna? Germanii nu-s așa de diferiți de noi: traversează strada pe unde și când îi taie capul și au la fel de multe farmacii ca noi!
Fără comentarii