Din 1960 până în 1970 societatea românească a trăit o scurtă dar importantă breșă politică și ideologică, cunoscută ca „anii dezghețului”. Aceasta a însemnat deschiderea țării către cultura și valorile Europei de Vest. Această perioadă de schimbare nu a durat mult, fiind urmată de două decenii „înghețate” de comunism românesc.
Proiectul de cercetare a istoriei artei „Înainte și după revoluția culturală în România: 1971” este prezentat ca o viziune dinamică, incluzând ultimele studii din domeniu.
Lucrările de artă și materialele din expoziție sunt selectate din trei colecții private: Allegra Nomad Gallery, Efrima Collection, Nasui Collection.
Înainte și după revoluția culturală în România: 1971 („Before & After the Cultural Revolution in Romania: 1971”) -proiect de cercetare, arhivare și expoziție
Producător: PostModernism Museum București, România
Co-producător: Allegra Nomad Gallery
Curator: Cosmin Nasui
Asistenți curator: Hanna Grobbe, Adela Mara
Până pe 1.03. 2016
Program: http://postmodernism.ro/before-after-the-cultural-revolution-in-romania-1971/
Adresă: SWAN Technology Park, Clădirea Kingston, Șos. București Nord nr. 15-23, Pipera, București, România
www.facebook.com/PostModernismMuseum
Scurt context istoric
Odată cu înflorirea noii generații de după al doilea război mondial, România a experimentat cultura pop a anilor `60. Din Europa de Vest au fost importate ziare, reviste, parfumuri, materiale textile, țigări, băuturi răcoritoare, Coca-Cola și gumă de mestecat. În toate sălile de cinema din România rulau filme din Occident. Unii dintre cei mai faimoși cântăreți de muzică pop și actori internaționali erau invitați în capitala București.
Anul 1962 a fost debutul faimoasei trupei de rock Phoenix, insuflând și promovând spiritul și ideile noii generații care venea. Festivalul Național de Muzică de la Mamaia a fost lansat în 1963, iar Festivalul Internațional de Muzică „Cerbul de Aur” în 1968, devenind unul dintre cele mai importante festivaluri de acest gen din Europa de Est. În aceeași perioadă, pe litoralul românesc au fost deschise primele cluburi de noapte.
Această deschidere ce a permis o relevantă și importantă liberalizare, a încetat brusc în 1971, odată cu „Tezele din Iulie” ale lui Nicolae Ceaușescu, după turul său din Asia. Ca efect imediat al acestor teze, modelul cultural occidental a început să fie extrem de criticat, cu cerința radicală de întoarcere la modelele comuniste „adevărate”.
La scurt timp după aceasta, iluzia plecării din țară a devenit singura opțiune posibilă. Cei care au plecat din România făceau parte din intelligentsia și erau deja modele ale generației tinere: membrii trupei Phoenix, producătorul de radio, jurnalistul și muzicianul Cornel Chiriac, cântăreața Mihaela Mihai, directorul de teatru Andrei Șerban, regizorul Lucian Pintilie, scriitorul și istoric al religiilor Ioan Petru Culianu, jucătorul de fotbal Marcel Răducanu, muzicianul Constantin Drăghici etc.
Printre figurile importante au fost: artistul Paul Neagu care a emigrat în Londra în 1969 și Pavel Ilie care a plecat la Geneva în 1977. Din motive personale, Ion Bitzan, Victor Ciato, Florin Mitroi nu au emigrat.
Pentru cultura și arta românească, această perioadă specifică „anilor dezghețului” manifestă o semnificație și importanță a impactului asupra inovației și a legăturilor puternice între cultura și arta românească și cea occidentală.
Artiști
Fluxul curatorial al proiectului „Înainte și după revoluția culturală în România: 1971” este ilustrat prin lucrări de artă istorice, remarcabile ale următorilor artiști:
Ion Bitzan (1924-1997)
Încă din 1964, Ion Bitzan a avut expoziții în România, Italia, Brazilia, Franța, Germania, Scoția, Olanda, USA, Irlanda, Japonia, Iugoslavia, Norvegia, Spania, Ungaria și Polonia.
A reprezentat România la Bienala din Veneția în 1964 și 1997, iar la Bienala de la Sao Paolo în anii 1967, 1969 și 1981.
Pavel Ilie (1927-1995)
Artistul româno-elvețian, Pavel Ilie a participat în cadrul Bienalei de la Nurnberg, Konstruktive Kunst: Elemente+Prinzipien, din 1969. A participat cu expoziții solo la Festivalul Edinburgh în anii 1970, 1971, 1973, invitat fiind de către Richard Demarco. În anul 1975 câștigă Premiul pentru Pictură din partea Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). Începând cu 1960 și până când a plecat, Ilie a fost profesor la Universitatea Natională de Arte din București.
Paul Neagu (1938 –2004)
Paul Neagu a trăit și a lucrat în Marea Britanie încă din 1969, când a plecat din România.
Lucrările sale pot fi găsite în multe colecții publice, printre care: Arts Council din Marea Britanie, Muzeul Național de Artă din București, Muzeul Național de Artă Modernă din Tokyo, Muzeul de Artă din Philadelphia, Galeria Națională de Artă Modernă din Scoția, Tate Londra, Victoria and Albert Museum Londra.
Artiști contemporani importanți precum Antony Gormley, Anish Kapoor, Rachel Whiteread, Tony Cragg s-au aflat printre studenții săi, cu toții beneficiind de importanța căilor artistice exploratorii oferite de Paul Neagu.
Florin Mitroi (1938-2002)
Mitroi și-a creat opera artistică la distanță de expunerea publică și departe de contribuțiile la propaganda ideologică socialistă. Personalitate rezervată, retrasă din spațiul expozițional artistic, a avut un aport important ca și cadru didactic la Universitatea Națională de Arte București între 1961 și 2002.
Generația de artiști formată în anii ’90 apreciază ca fiind marcantă contribuția didactică a lui Mitroi în formarea lor artistică, mai ales în condițiile în care îi ținea la distanță de opera sa.
Victor Ciato (b. 1938)
La sfârșitul anilor ’60 Victor Ciato renunță la pictura după dogmele academice și reprezentările realismului socialist. Creația lui Ciato evoluează în acei ani direcția unui gestualism abstract, iar apoi în anii ’70 în direcția unui abstracționism geometrizant. Ciato are de asemenea o contribuție importantă în formarea noilor generații de artiști, activând între 1964-2008, ca și cadru didactic la Universitatea de Artă și Design „Ion Andreescu” din Cluj.
///
Proiectul de cercetare, arhivare și expozițional „Înainte și după revoluția culturală în România: 1971” („Before & After the Cultural Revolution in Romania: 1971”) face parte din DARE – program de Documentare, Arhivare, Reevaluare și de Expunere a artei produse în România între 1945-1990. Până acum, nicio altă instituție publică sau privată nu a asumat un program de recuperare programatică a acestui segment istoric.
///
Asociația PostModernism Museum (APMM) din București produce și promovează proiecte de cultură contemporană și dezvoltă programe de cercetare culturală, cu focus pe domeniul artelor vizuale. APMM este provider de servicii de consultanță în management cultural.
APMM, ca producător și promotor de proiecte de artă contemporană, coordonează dezvoltarea și activitățile centrului de artă şi inovaţie PostModernism Museum, muzeu privat independent deschis în primăvara lui 2015 la Bucureşti. PostModernism Museum PMM este membru al primei Asociații a muzeelor private din lume și este prima entitate din Europa centrală și de est.
APMM, ca provider de servicii de consultanță în cultură, a pregătit și publicat prima Strategie culturală și creativă a Bucureștiului pe 10 ani (2015-2025), un proiect initiat de Arcub-Centrul de proiecte culturale al Bucureștiului.
Partneri: Swan Technology Park, Allegra Nomad Gallery, Modernism.ro
Traducere: Diana Ioniță
Fără comentarii