Distribuie articolul:

                                                              „Fiecare om trebuie să îşi găsească  timp, să se

                                                                aşeze şi să privească căderea frunzelor”

                                                                 Elizabeth Lawrence

A venit toamna, anotimpul marilor melancolii,parcă mai rece şi mai capricioasă ca de obicei, însă la fel de frumoasă şi spectaculoasă, septembrie cel cald şi auriu a trecut şi octombrie „ce abia păşeşte-n mers ca o marchiză/ de parcă-ntregul univers/se uită-n urmă cu surpriză” şi a sosit şi noiembrie „neagră de pecingine/flori de funingine/ zboară sub nori”.

Sursă imagine 1/ sursă imagine 2

Toamnă e şi anotimpul recoltelor, cu gust de gutui, nuci, struguri  şi mere dar şi  e si aceea vreme din an în care natura oferă un spectacol greu de egalat când un penel mânuit cu iscusinţă cu mână de maestru îmbracă pădurile, livezile, parcurile, grădinile şi străzile în nuanţe de arămiu, ruginiu, auriu, portocaliu şi galben.

E vremea când putem scoate de la naftalină puloverele de lână, căciuliţele, fularele şi şosetele croşetate iar dacă avem puţin talent putem încerca să ni le tricotăm chiar noi, ne trebuie doar nişte gheme de aţă, două andrele, multă răbare şi puţină imginaţie

La hăiniţele de lână putem să ne asortăm şi accesoriile în culorile toamnei, genţi din piele sau tricotate, bijuterii de la roşu aprins pâna la culorile pământului.

Sursă imagine 3

Şi în casă putem amenaja un colţ care să reflecte toamna, decorat cu frunze uscate, pănuşi de porumb, un dovleac mare şi portocaliu, câteva lumânari parfumate şi un scaun de răchită în care se aşezăm pentru o clipă de visare acompaniaţi de o ceaşcă de cafea tare şi bună şi o bucăţică de ciocolată pregătiţi să începem o nouă zi.

Toamnă e vremea când ne plimbăm prin ploaie dar ne şi bucurăm de zilele calde de vară indiană, când în aer miroase a fum, a visare şi a melancolie, e anotimpul poamelor parfumate când putem savura din plin spectacolul naturii dar şi roadele ei.

Sursă imagine 4

Fie ca macăr o o dată în această toamnă să ieşim la o plimbare în parc sau în pădure, să simţim frunzele foşnind sub tălpile, vântul să răvăşească părul iar noi pe neaşteptate să ne trezim zâmbind.

Toamna cu-a ei albă frunte/Şi cu galbenii conduri/A lăsat argint pe munte/Şi rugina pe păduri.

George Topârceanu

Text de Oana Mateiu

Imagini selectate de Alexandra Tomas

Save

Save