Am fost dintodeauna atrasă de oameni cu simţul artistic foarte dezvoltat. Idealistă fiind, la rându-mi, mă bucur atunci când întâlnesc persoane mai ieşite din comun. Aşa am cunoscut-o pe Irina – e din categoria oamenilor coloraţi, hedonişti – şi după o scurtă vreme am ajuns să fac săpun la ea în bucătărie. Apoi am repetat. Vă invit așadar, să o cunoaştem mai bine pe Irina.
1. Poveşte-mi un pic de stilul tău de viaţă, ce reprezintă handmade-ul pentru tine, respectiv cât e de important în viaţa ta?
Stilul meu de viaţă… E mai simplu decât dacă aş locui în oraş, dar am prieteni care trăiesc mult mai simplu decât mine. Pentru mine e numai bine, nu-mi plac extremele.
Am ales în repetate rânduri să creez eu sau să primesc/cumpăr produse făcute de mâini cunoscute. Sunt obiecte mai calde, mai personale, cu poveste, din materiale prietenoase cu oamenii şi cu mediul. Totuşi nu spun nu tehnologiei, mi-ar plăcea să am şi tehnologie mai multă (sau mai avansată) în viaţă mea. Unele lucruri pur şi simplu sunt făcute mai bine de roboţi.
În orice caz, handmade sunt în principal produsele de îngrijire pe care le folosesc, accesoriile gen cercei şi alte podoabe, câteva haine şi… casa, o parte din mâncare, grădina, viitorul atelier.
2. De ce e mai bine să locuieşti la sat (Stanciova)?
Cine a zis că e mai bine? Cred că e bine ce-ţi place. Mie îmi place şi la Stanciova, pentru că am oameni faini în jur, iar locul e destul de magic. Plus că am la dispoziţie o grămadă de plante sălbatice sau care cresc în grădină pe care le folosesc cu drag, le integrez cu respect în viaţa mea. Dar îmi place şi oraşul, mai ales când nu locuiesc full time acolo. E fain să fii turist în oraşul care te-a crescut.
3. Cum ai ajuns să faci săpunuri?
Când trăiam încă în oraş şi am dat de unele curente alternative de trai legate de ecologie, downshifting, diy – am găsit un tutorial de făcut săpun pe blogul unei fete pe care o urmăream, aveam interese similare. Mi-am procurat ingredientele, ustensilele, m-am mai documentat un pic şi din alte părţi, am zis să-ncerc. Asta pentru că nu eram deosebit de încântată de produsele de îngrijire din comerţ. Cele „normale” din supermarketuri mă îngrozeau cu lista lor indescifrabilă de ingrediente, iar cele de la magazinele naturiste erau mai normale un pic, dar parcă tot nu destul de curate; în plus, costau prea mult.
Din fericire primul lot de săpun a ieşit mişto, am dat tuturor din jurul meu săpun cu pelin şi lavandă, am primit încurajări să continui plus un cântar pe care încă îl folosesc, am mai turnat câteva – căci
odată ce te prinde microbul cam greu te mai opreşti. Eu nu m-am oprit.
4. Cum îţi alegi ingredientele?
Am ales demult deja ingredientele de bază la care recurg pentru un săpun echilibrat. Cât mai multe ingrediente locale sau posibil locale, deşi este nevoie şi de grăsimi exotice (ulei de cocos, unt de cacao şi de shea).
Mi-am formulat de la început reţetele excluzând uleiul de palmier – un ingredirnt folosit extrem de mult în industria cosmetică şi alimentară. Sper că deja ştie toată lumea că monoculturile de palmieri plantate pentru obţinerea acestui ulei înseamnă defrişări masive ale pădurilor tropicale. Nu ne permitem, ca şi specie, să facem asta, de aceea aleg să nu folosesc acest ulei şi recomand tuturor să îl evite. Dincolo de baza de săpun folosesc multe ceaiuri, pulberi şi macerate din plante ce cresc în jurul meu, pe care le cunosc deja şi le folosesc adesea şi la gătit. Cred în comestibilitatea produselor de ingrijire: ceara pe care o folosesc provine de la un apicultor local, iar anul acesta folosesc pentru prima dată lavandă şi ulei esenţial de lavandă produse în Stanciova. Sunt extrem de încântată!
5. Ce mai faci pe lângă săpunuri?
6. Care este punctul ţintă al vânzărilor? Te adresezi unui grup anume?
Nu chiar. Mereu mi-am zis că păstrez preţul cât se poate de mic pentru ca oricine să-şi poată permite produsele. Sigur, unele din supermarket sunt mai ieftine, însă dacă cineva care este atent la sănătatea proprie şi a planetei alege un săpun făcut de mine (sau de altă săpunăreasă) şi nu unul de la marile corporaţii producătoare de detergenţi şi cosmetice, deja am făcut lumea un pic mai bună.
Am observat că cei care îmi cumpără produsele sunt destul de diferiţi. De la hipsteri la mămici, de la tineri la oameni mai în vârstă. Pot spune că mă bucur de asta, nu mi-ar plăcea să am un grup ţintă
exclusiv.
7. Organizezi şi workshop-uri de săpunit?
Am ţinut câteva până acum, atât la Stanciova cât şi la Timişoara. Ce ştiu nu e secret, am învăţat de pe net. Sigur că se adaugă experienţa mea de vreo 6 ani – până acum- însă am senzaţia că oricine
face săpun îşi crează o metodă destul de unică (frumuseţea handmade-ului). Mie mi se pare fain să împărtăşesc din cunoştinţele acumulate pentru că lumea chiar are nevoie de mai multe produse de
îngrijire curate, nepoluante, sănătoase. Este destul de mult loc sub soare pentru toate. Un săpun de casă folosit (sau o alifie/deodorant etc.) înseamnă un produs comercial mai puţin.
A crescut treptat, odată cu mine. În afara de logo, care a rămas acelaşi de la început, am trecut prin diverse variante cu blogul, cu etichetele, cărţile de vizită. Acum linia e mult mai clară, dar dat fiind că eu mă ocup şi de partea asta se mai întâmplă să mai schimb una alta, păstrând totuşi imaginea de ansamblu.
9. Împachetarea + design
Da. Folosesc doar hârtie kraft maro pentru etichete, pungi şi cutii. Îmi place aspectul care astfel se păstrează unitar şi în plus e o hârtie mult mai puţin procesată decât cea albă, mai uşor degradabilă,
mai ecologică, să zic aşa. Evit foarte tare plasticul, îl folosesc doar la recipientele deodorantelor şi balsamurilor de buze pentru că n-am găsit încă o soluţie mai bună. Cred că voi minimiza şi mai mult.
Am preţ diferit pentru săpunurile ambalate şi cele neambalate, mă scuteşte şi pe mine de-o treabă şi folosim mai puţine resurse. Alifiile sunt turnate în borcănaşe de sticlă, recomand refolosirea lor.
Toate etichetele sunt tipărite doar în negru, la imprimanta de acasă. Sunt foarte recunoscătoare că am o serie de produse pe care am ocazia să mi le „îmbrac” şi promovez după cum cred potrivit :).
Mi-ar plăcea să spun acelaşi lucru şi despre locuitul la Stanciova, dar din păcate în fiecare toamnă când vine frigul mă gândesc că m-aş duce să locuiesc la mare, unde e cald şi plajă.
Save
Save
Save
Save
Save
Save
Save
Save
Fără comentarii