Târgul de Crăciun din București… așteptat în fiecare an cu nerăbdare, de cei mici și de cei mari, fiecare cu interesele proprii: cei mici visează la acadele în formă de baston, titirezi, luminițe; cei mari așteaptă (și vor aștepta din plin și la cozi) castanele coapte, vinul fiert și posibilitatea de a găsi cadouri pentru cei dragi.
Ei… mă rog, totul depinde de așteptări.
Nu voi comenta aspectele edilitare și cheltuielile publice, nu cred că asta e treaba noastră la Revista Atelierul în aceste momente.
Un mare aspect pozitiv anul acesta este mutarea locului de desfășurare. După ce ani de zile ne-am înghesuit pe platoul de la Universitate, unde primăria se încăpățâna să îngrămădească și scena, acum spațiul împrejmuit din Piața Constituției pare aproape prea larg, dar e perfect pentru serile de sfârșit de săptămână, când se aglomerează foarte mult.
Cei mai răsfățați, probabil, se vor simți copiii, pentru care, pe lângă dulciurile și jucăriile de vânzare, anul acesta există chiar în interiorul târgului un carusel, Casa lui Moș Crăciun și un patinoar.
Pentru adulți, depinde, cum spuneam mai devreme, de așteptări și de preferințe.
Locurile în care se vinde mâncare sunt în general grupate în jurul unui spațiu comun cu mese. Mie personal mirosurile nu mi s-au părut îmbietoare, dar sunt convinsă că amatorii de sarmale, cârnați pe grătar și alte mâncăruri „la cazan” își pot găsi un stand care să-i atragă. Un alt avantaj al acestei grupări este că mirosul de mâncare nu mai umple tot târgul, cum se întâmpla în trecut.
Prin târg sunt răspândite căsuțe în care se găsesc afumături, brânzeturi, băuturi alcoolice, pe de o parte.
Pe de altă parte, există numeroase locuri din care puteți cumpăra castane coapte, plăcinte de mai multe feluri, prăjituri și dulciuri de casă, bomboane și mai ales vin fiert. Acesta din urmă este o loterie: primul a fost bunicel, dar mult prea dulce; al doilea, tot foarte dulce, avea mai curând gust de concentrat artificial de struguri decât de vin; al treilea (de data aceasta doar conform însoțitorilor mei) a meritat o strâmbătură și a fost băut pe jumătate. Vinul de la mini-târgul de la Universitate e mai bun și e oarecum normal, pentru că acolo te duci doar să mănânci ceva pe fugă și să bei, dacă nu furnizezi calitate, nu mai ai clienți.
Cât despre cadouri… din nou, depinde de gusturi.
Multe căsuțe ne pun la dispoziție tot felul de dulcețuri, murături, conserve de legume, unele chiar interesante și inedite. Prețurile pot părea mari pentru un buget mediu, dar dacă ne gândim la resursele și munca din spatele fiecărui borcan cu dulceață sau de zacuscă, atunci nu sunt nemeritate. De asemenea, se găsesc miere, produse apicole, cosmetice naturale, dar trebuie bine căutate.
Am găsit câteva căsuțe cu podoabe de sezon pentru casă, nu așa de multe pe cât ar fi trebuit, dar sunt făcute sau măcar decorate manual: globuri din sticlă pictată sau din lână, decorațiuni decupate din lemn (sau placaj), din ceramică sau, pur și simplu, din materiale reciclate.
Meșteșugurile tradiționale par să fi fost privilegiate (deși de multe ori vezi the real thing și mai încolo copii ieftine sau kitsch-uri), multe din căsuțe punând la dispoziția vizitatorilor tot felul de obiecte: haine populare și articole din țesături groase din lână, dar și păpuși Barbie sau asemănătoare în costume populare; ceramică pictată „de Horezu”, dar și ceramică de duzină, cu motive pe care le-am văzut peste tot în Bulgaria, de exemplu, opinci (demonstrații făcute pe loc); bijuterii din mărgeluțe cu motive tradiționale, multe obiecte din lemn sculptat (îngerași lângă care tronează steagul dacic și bustul unui dac); jucării din lemn, titirezi colorați, dar și un stand cu „chinezării” viu colorate.
Cel mai mult mi-a atras atenția standul cu „broderie” pe ceramică de la Carmen & Peter Brâncoveanu, despre care găsiți și în revista noastră un articol, despre care nu știam că sunt prezenți aici și care, spre deosebire de restul- comercianți în mare parte și nu producători – erau interesați să explice, să povestească despre pasiunea lor, chiar dacă nu finalizau o vânzare.
La sfârșit de săptămână este program de concerte. Consultați site-ul oficial dacă antipatizați anumite stiluri de muzică, pentru că nu puteți scăpa de ea pe o rază de 1-2 km în jurul târgului. Duminică seară, de exemplu, am avut parte de următoarele: concert de colinde, concert de muzică populară, concert Luminița Anghel (care a cântat de la muzică ușoară până la colinde și Andrii Popa), toate perfect audibile și din capătul celălalt al bulevardului, adică din Piața Unirii.
În concluzie, un târg nici mai rău, nici muuult mai bun ca alte ediții, dar sperăm cu toții ca în timp să se ajungă la o formulă fericită pentru toată lumea. Deocamdată decorul a fost plăcut, amplasarea bine aleasă, marfă cam pentru toate gusturile (ținând cont că nu suntem într-un mall cu branduri de lux sau la un târg pur și simplu de handmade), fluxul de vizitatori foarte mare, iar lumea a început să nu mai lase așa de multă mizerie în urmă (încă un plus pentru organizatori: coșuri de gunoi multe și mari).
Mai multe imagini (toate aparținând Danielei Lazăr) găsiți în albumul de pe pagina de Facebook a Revistei Atelierul.
Fotografii: Daniela Lazăr
Fără comentarii