Category Archives: Colorimetrie

Despre culori şi vopsele

Am fost pasionată mereu de pictură , dar după şcoala generală nu am mai pus accent pe acest aspect, ocupată mai mereu cu examene şi planuri de viitor. După ce toate s-au liniştit am regăsit vechea atracţie din ce în ce mai puternică şi aşa m-am hotărât să o iau mai în serios. Dar fără pic de experienţă în domeniu nu ştiam care sunt priorităţile, de unde şi cu ce să încep. Aşadar, pentru cei aflaţi în această situaţi , să începem cu începutul.

Inspirație coloră: emberglow și honeysuckle

Pentru că oficial a venit toamna și-a început să se facă frig afară am zis c-ar fi timpul să trag un ochi peste culorile propuse de Pantone pentru sezonul toamnă-iarnă 2011 și să-mi găsesc inspirația coloră printre ele. Dar cum nu sunt gata încă să renunț la soare am ales pentru articolul de astăzi două din cele trei nuanțe calde "disponibile": emberglow și honeysuckle. Prima - emberglow - este compusă din 70% magenta și 65 % de galben așa că nu e de mirare că pare să fie undeva la granița dintre oranj și roz, iar cea de-a doua - honeysuckle - este nici mai mult nici mai puțin decât o foarte caldă și veselă nuanță de roz.

Teoria cromatică propusă de Goethe (1749-1832)

Johann Wolfgang von Goethe (1749–1832) va influenţa la rândul lui teoria  cromatică  prin concepţia sa conform căreia între culori trebuie să existe anumite raporturi, astfel încât culorile unei compoziţii devin cantităţi bine determinate şi prestabilite. Raporturile numerice ale  lui Goethe despre echivalenţa culorilor utilizate în  cantităţi armonioase creează o  senzaţie de echilibru, de calm şi stabilitate.

Teoria cromatică propusă de Chevreul (1786-1889)

Culorile compoziţiilor impresioniste  au fost concepute pe baza teoriei cromatice a lui Chevreul (1786 –1889). Chiar dacă aceasta avea anumite inadvertenţe, chimistul Chevreul  nu a ţinut cont de faptul  că benzile diferitelor culori se etalonează inegal în spectru,  roşul fiind mai mult şi galbenul mai puţin întins. Teoria lui a considerat toate culorile ca având aceeaşi intensitate. Această greşeală a lui Chevreul va fi remediată ulterior chiar şi de către impresionişti conform  cercului cromatic unde complementarele trebuie să se situeze în puncte opuse la  cele două extremităţi  ale unui diametru.

Teoria tricromatică a lui Thomas Young

Teoria lui Thomas Young, completată ulterior de către Herman von Helmholtz (1821-1894) afirmă că receptorii retinieni specializaţi pentru cele trei culori  reacţionează în momentul în care sunt stimulaţi de către o sursă de lumină.  Fiecăruia dintre receptorii retinieni le corespunde  una dintre cele  trei culori considerate primare de către Young şi anume roşu vermillon, verdele gălbui, albastrul-violaceu. Excitând în mod diferit cele trei tipuri de receptori retinieni va rezulta o gamă cromatică mult mai complexă. Potrivit acestei teorii senzaţia de alb este rezultatul excitării în mod egal a tuturor celor trei receptori. Excitaţia slabă şi uniformă  va crea senzaţia de gri, iar lipsa oricărei senzaţii va da naştere  impresiei de negru.

Citeste in continuare »

Teoria cromatică a lui Newton [în handmade]

După ce am prezentat teoriile cromatice ale lui Cenninno Cenninni şi Alberti, acum este rândul lui Newton. Da, exact acelaşi Isaac Newton cu teoria graviţională.

Newton a descoperit în anul 1666 culorile conţinute de radiaţia luminoasă, reuşind în acelaşi timp şi descompunerea acestora.El a obţinut proiectarea pe un ecran alb a şase  culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, violet prin trecerea unui fascicol de lumină printr-o prismă aşezată la un unghi anume. Acestea vor fi ulterior cunoscute drept spectrul vizibil al culorilor.

Teoria cromatică a lui Alberti [în handmade]

Teoria cromatică a lui Alberti (1404-1472)

În cartea sa prezintă pictura ca un domeniu interdisciplinar, al matematicii, folosit pentru redarea exactă a proporţiilor, al fizicii, ce prezintă influenţa luminii, al chimiei, prin modul de amestecare, alăturarea a culorilor, dar nu în ultimul rând şi al artisticului. Cele patru culori intuite de el ca fiind fundamentale: roşu, verde, albastru, cenuşiu, sunt în relaţie directă cu lumina, fără a avea o sursă de iluminare aceste culori nu pot exista. Alberti este primul teoretician al artei care observă diferenţa între ton şi nuanţă, pentru el tonul se foloseşte pentru culorile asemenea, iar nuanţa pentru culorile distincte alăturate. Compoziţia pentru Alberti trebuia iniţial să fie selectată din natură, apoi prelucrată de către imaginaţia şi talentul artistului şi ulterior realizată.

Teoria cromatică a lui Cenninno Cenninni [în handmade]

Culoarea nu este nici lumină şi nici doar pigment, este o senzaţie ce depinde de sursa de iluminare, de cantitatea de lumină pe care o primeşte, de acuitatea vizuală a indivizilor (fie pictori sau simpli privitori) şi de obiectul în sine pe care se aplică culoarea.

Dicţionar de termeni: coloranţi, pigmenţi, nuanţă, ton

Coloranţii sunt  substanţe naturale sau sintetice ce pot şi în stare de  pulbere foarte fină, solubile în lianţii cu care formează soluţii colorate uşor penetrabile. Ex. Şofranul ce colorează în galben materialele.

Coloranţii alimentari

Astăzi vreau să discutăm puţin despre coloranţi. Nu cei din artă, nu cei din materialele pe care noi le folosim adesea pentru realizarea diferitelor accesorii, ci coloranţii din alimente.

Coloranţii alimentari sintetici se obţin în mod artificial prin combinarea a diverse substanţe chimice. Ei se împart în două categorii: vopsele şi lacuri.Vopselele se dizolvă în apă şi pot fi întâlnite în alimentele coapte (cum ar fi patiseriile, sărăţelele, foietajele), băuturi (sucurile colorate, carbogazoase şi aşa zisele ”naturale”), produse lactate (în primul rând caşcavalul) etc.

Pietrele semipreţioase în handmade

Pietrele semipreţioase reprezintă ceva mai mult decât nişte simple cristale pe care lumina cade frumos.

Purtarea pietrelor semipreţioase sau doar simpla lor aşezare în încăperile în care locuim sau lucrăm, poate aduce echilibru sau contribuie la eliminarea energiilor negative.

Despre lumini şi umbre în accesorii

Discutăm astăzi puţin despre lumini şi umbre. Am ales acest subiect pentru că noi realizăm de fapt nişte obiecte de artă, pe care le putem vedea ca pe nişte tablouri...orice accesoriu este realizat după o anumită compoziţie şi unii poate nu îşi dau seama de acest lucru, şi când spunem că acesta ”arată bine”, semnificaţia acestor cuvinte este de fapt una complexă.