După ce am aflat de la Oana Pruneș câte ceva din felul ei de a aborda fimo, am vrut să mai aflu și despre pasiunea ei principală, pictura.Chiar și fără studiile de rigoare, doar cu ambiția ei auto-didactă, pune în aceste picturi stropi din sine însăși și tone de energie pozitivă, consumată la cote intense.
Lumea în flori și culori
R.F. Cum ai început să pictezi?
O.P. Am descoperit când eram mică (aveam în jur de 2 ani) fardurile mamei şi am fost fascinată de culorile din trusa de machiaj şi mai ales de culoarea roşie, vibrantă a unui ruj (încă mi-l amintesc), pe care l-am folosit să dau un accent de culoare perdelei albe, apoi m-am gândit să asortez şi faţa de masă şi peretele şi oglinda…după o vreme am reuşit să mă ‚asortez’ şi eu…iar mama era să facă infarct când a văzut opera mea de artă! Atunci, ca să am şi eu ceva de făcut, a improvizat o măsuţă şi un scăunel şi mi-a dat un creion şi o foaie de hârtie. De atunci am desenat mereu şi după o vreme am primit creioane colorate şi mai târziu culori de apă.
R.F
Care este prima creație de care îți vei aduce întotdeauna aminte?
O.P. Tocmai ţi-am povestit. : ))
Îmi voi aminti mereu prima pictură în ulei Copacul şi Lacul. Flori pe Cer este al doilea.
R.F. Ai un tablou preferat dintre cele făcute de tine? Dacă da, de ce anume?
O.P. Da, cel mai mult îmi place tabloul în ulei Flori pe Cer. Tabloul acela mă reprezintă şi dacă nu l-ar fi achiziţionat un prieten drag, eu nu l-aş fi înstrăinat altcuiva. Astfel, îl pot revedea uneori…
R.F. Simpatizezi vreun pictor sau un stil de pictură renumit?
O.P. Simpatizez – nu este cuvântul potrivit. Admir mulţi pictori/artişti…ar fi dificil să aleg doar unul sau câţiva şi aş face o nedreptate să amintesc numai doi-trei. Ideea e că îmbrăţişez cu drag orice modalitate de exprimare şi orice stil atâta timp cât e de bun simţ şi bun gust.
R.F. Cum se desfășoară o zi ideală pentru un pictor?
O.P. O zi ideală este o zi liniştită, pentru că dacă am parte de linişte ziua şi nu mă supăr sau enervez, pot lucra cu spor seara şi noaptea. Ziua nu prea pictez pentru că e gălăgie, sună telefonul, mă distrag prea multe lucruri şi nu-mi place să întrerup ce am început.
R.F. Ce ai recomanda unei persoane care dorește să se apuce de pictură?
O.P. Eu nu am studii în acest domeniu, aşa că dacă nu are de gând să urmeze şcoala de arte sau să ia ore particulare, îi recomand să se înarmeze cu multe pensule şi culori pentru că doar exersând mereu şi mereu va evolua şi bineînţeles, inspirându-se din alte lucrări sau urmărind diverse tutoriale pe internet ar fi de ajutor. Alt sfat ar fi să îndrăznească să experimenteze orice îi trece prin minte, fără teamă, pentru că orice se poate retuşa/remedia sau, cine ştie, poate rămâne plăcut surprinsă de un rezultat neaşteptat.
R.F. Cum vezi această ocupație în ziua de azi?
O.P. E greu şi pentru cei licenţiaţi…ce să mai zicem noi, amatorii. Oamenii se îngrijesc de ziua de mâine şi ce vor pune pe masă, nu le arde lor de artă şi că-s pereţii goi în casă. Şi îi înţeleg pentru că văd cum se trăieşte în România, însă eu mă încăpăţânez şi nu renunţ la pasiunea mea.
Puteți vedea mai multe tablouri pe site-ul personal: www.redkara.com
fotografii: Oana Pruneș
interviu: Raluca Faur
Fără comentarii