CITEȘTI

Handmade – între creaţie şi investiţie

Handmade – între creaţie şi investiţie

Distribuie articolul:
Share

Cât este idee, cât e muncă, cât timp sau bani? Să luăm lupa şi să cercetăm. Nu se vede nici cu lupa? Atunci aici e problema.

M-am izbit deseori de ideea că handmade-ul este de fapt un proces de reciclare. Adică ce mai găsim pe acasă, un material, o margică ruptă – hocus pocus şi gata, am „croşetat” o minunăție de bijuterie. Această teorie mi-a fost confirmată de o experienţă proprie.Se face că mă aflam la un mic târg de produse handmade într-o locaţie mai restrânsă, şi cum eram în toiul activităţii, a apărut ca prin magie o echipă de la televiziunea locală care m-a onorat cu un mic interviu.  A doua zi, cu un aer de mică vedetă, îmi frământam mâinile în faţa televizorului aşteptând reportajul care îmi confirma statutul de artist handmade. Dar după vizionarea acestuia, încântarea mea a luat dimensiuni microscopice.

De fapt, ideea care rezulta era exact ceea ce am afirmat mai sus, adică ce poți face din nimic, într-o seară în care te plictiseşti. În nici un caz!

Lumea creaţiilor manuale este o căutare continuă, o luptă pentru a găsi o particică din zi care să o acord acestei preocupări. Dar de multe ori este o oră prea târzie sau sunt prea obosită să mai pot lucra ceva. Sau nu am lumina necasară în cazul în care aş vrea să şi pictez, sau chiar nu am timp deloc între un job, preocupările casnice şi familie. O simplă broşă poate necesita o oră sau chiar mai mult.

 

Sursa

Şi tot o simplă broşă necesită de exemplu jumătate de metru de dantelă, mărgele şi ac de broşă. Dacă mai şi vopsesc dantela pentru a-i da o nuanţă diferită, iar mărgelele sunt din piatră vulcanică, coral sau altă origine şi nu plastic, atunci vorbim de costuri mai mari.

Dacă înmulţim timpul necesar cu munca şi cu preţul materialelor ce rezultat vom obţine pentru acea broşă ?

Din ce în ce mai multe cunoştinţe care au început să lucreze cu entuziasm şi-au pierdut pe drum încântarea începuturilor. Trecând peste obstacolul timp, au realizat că este nevoie de atâtea materiale care costă destul de mult pentru buzunarele modeste. Iar ca să-ţi dai seama cu ce materiale te înțelegi cel mai bine trebuie să încerci mai multe tehnici, să vezi de care te îndrăgosteşti. Iar pentru acest lucru revenim la pragul cel mai greu de trecut şi anume partea financiară.

Recunosc că sunt persoane cu o imaginaţie debordantă, care mă uimesc prin creaţii obţinute din materiale reciclate, plastic, hârtie sau alte cele. Eu personal nu am reuşit. Mă încadrez în categoria celor care au nevoie de mai multe materiale pentru a obţine un produs final. Chiar şi în aceste cazuri este nevoie, pe lânga materialul de bază, de cleşti, lacuri, vopsele, accesorii pentru cercei, broşe sau alte accesorii specifice.

Aş vrea să mai aduc atenţia asupra unui aspect, şi anume participarea la târguri handmade din București. Pentru cei din provincie, taxa de participare şi tansportul, neluând în calcul cazarea sau masa, depăşesc uneori încasările de la târg. Totuşi particip pentru a mă pune la curent cu ce mai e nou, pentru a cunoaşte persoane din lumea handmade-ului sau oricare alte motive. Am ținut să menționez acest aspect pentru acei clienți care încearcă să negocieze “la sânge” preţul unui accesoriu.

În concluzie, creaţia manuală oferă satisfacţii enorme în momentul în care reuşeşti să atragi uimirea şi încântarea celor din jur cu ceea ce ai conceput, lucrat şi ai adus la lumină. Dar e nevoie de multă pasiune, muncă şi perseverenţă pentru a evolua. Necesită mult timp, ani aş putea spune, în care vom investi şi bani, iar rezultatele materiale se vor lăsa aşteptate. Cu toate acestea consider că talentul şi creativitatea primează, pasiunea şi  feedback-ul primit constituind de asemeni uleiul care menţin în activitate motorul creaţiei.

Sursă imagine featured

Comentarii

ARTICOL RECOMANDAT

  1. Ema

    3 aprilie

    Foarte interesant articolul. A atins exact ideea care bantuie orice creator.

    De un lucru sunt foarte sigura: fetita mea apreciaza cu adevarat ceea ce lucrez eu, fie ca e pentru ea sau nu. Apreciaza atat de mult, incat acum vrea legume handmade, si cum stam la bloc, ne-am apucat de gradinarit in balcon.

  2. Andreea

    3 aprilie

    Ramona, lumea e ciudata, dar educarea trebuie sa plece de la noi.

    Faptul de a vinde prietenilor la pretul corect nu inseamna ca faci afaceri cu ei, ci ca iti respecti munca si pe tine insati. Daca iti sunt prieteni ar trebui sa inteleaga asta. Eu lucrez de multe ori in timp ce stau de povesti cu prietenii care vin in vizita. Multi dintre ei ramaneau uimiti la inceput (ca acum au invatat cu totii) cand vedeau cata munca implica fiecare obiect in parte. Si eu fac reduceri prietenilor, dar nu substantiale. Mai degraba le daruiesc cate o mica atentie uneori.

    Cand tu iti vei respecta munca incet incet o vor face si altii. Eu una nu cred ca am iesit in pierdere la nici un targ (poate 1-2 exceptii). Fa-ti timp sa explici oamenilor ce faci, cum se face, de ce costa atat. Mi s-a intamplat de multe ori la targuri ca posibili clienti care comentau preturile sa plece de la mine cu mai multe obiecte decat ar fi planuit pentru ca le-am explicat cum se fac obiectele respective.

    Stii cat de putina lume stie ca platim taxe la targuri si cat sunt de mari acestea in ultimii ani? Foarte putini spre deloc. Fa experiementul asta si incearca sa comunici cumva, astfel incat sa fie ok, costul unui targ. Majoritatea raman interzisi si isi revizuiesc atitudinea. Ei au senzatia ca noi suntem invitati acolo, ca este un privilegiu pentru organizatori sa ne cheme. N-au dreptate pentru ca organizarea unui targ implica munca si cheltuieli, dar ei nu stiu asta.

    De asemenea, cere un pret mai mare, dar fa omul sa aprecieze intregul la final: carti de vizita profesioniste, ambalaje cu gust si care sa gazduiasca obiectul astfel incat sa poata fi facut cadou fara alte eforturi (fara pungulite ziplock sau de plastic), zambeste, explica-le ce faci, prezinta-ti lucrurile frumos la targ, scrie postari pe blog. Toate astea dau roade in timp.

    Si deloc in ultimul rand: fii tu mandra de munca ta, lasa sa se vada asta.

    PS: nu functioneaza deloc abonarea la comentarii

  3. Ramona

    3 aprilie

    interesant acest articol..precum si discutiile pe care le poate genera
    eu inca ma sperii sa fac un calcul al cheltuielilor..singurul bilant facut a fost la cele cateva targuri la care am participat…singurul la care am vandut cat de cat..a fost de craciun..cand dupa ce am calculat tot..am iesit mult in pierdere..si am ajuns la concluzia ca daca nu participam deloc..imi ramaneau mai multi bani..:)) trist nu?
    din pacate nu pun preturi mari pe ceea ce fac..poate de teama..poate din nesiguranta..sau poate ca majoritatea le vand prietenilor..si ma simt aiurea sa fac afaceri cu ei
    cert este…ca lumea din jurul nostru…are impresia ca fiind facut de mana..trebuie sa fie mai ieftin decat produsele acelea..de duzina..si sa fim seriosi..sunt cateva branduri renumite de bijuterii..non-pretioase..ca sa nu zic gablonzuri…de f proasta calitate…care se vand la nsite preturi..o doamne
    nu dau nume..dar am cumparat de la un astfel de magazin..care se gaseste peste tot..un inel..care dupa prima purtare mi s-a deslipit..
    dar evident..ca lumea cumpara de acolo..pt k na..e de fitze..si evident cica bun..iar de la noi nu cumpara pt k e facut de mana..
    concluzia mea e ca traim intr-o lume ciudata 🙂

  4. belleany

    3 aprilie

    Recunosc ca si eu m-am speriat putin in luna in care am calculat tot ce am cheltuit in acest scop, dar am sperante ca intr-o zi balanta va inclina mai mult in cealalta directie. Oricum, pana atunci spor la treaba tuturor curajoaselor !

  5. Andreea

    3 aprilie

    In primul an de handmade nu mi-am tinut decat evidenta castigurilor. Aveam senzatia ca am investit mai mult la inceput si ca ce-a urmat n-a mai cost atat de important ca cheltuiala.

    In al doilea an mi-am dat seama ca povestea cu handmade-ul, in ceea ce ma priveste, este serioasa si trebuie sa stiu exact cat investesc, insa parca mi-a fost teama sa notez toate cheltuielile.

    Anul ce-a trecut, cel de-al treilea, am notat tot: materiale de baza, taxe de targ, ambalaje, carti de vizita, impozit (de la PFA), achitarea asigurarii medicale si cea de pensie la stat (se poate plati chiar daca nu esti angajat la o firma). Rezultatul a fost ca, in medie, cheltui 580 lei pe luna.

    Recunosc ca m-a speriat putin, dar asta este realitatea. Lucrez cu materiale de calitate si pe masura ce trece timpul descopar tehnici sau materiale mai bune care necesita alte cheltuieli sau cheltuieli tot mai mari.

    Si suma asta, cea a cheltuielilor, trebuie sa se regaseasca in pretul produsului final alaturi de cel creativitatii si a timpului propriu-zis petrecut lucrand.

    Am vazut multi oameni care imi considera preturile mari (desi as zice ca sunt cel mult medii), in mod trist, chiar dintre artizani. Sunt, de obicei, cei despre care scriai si tu mai sus ca renunta repede.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share