Contrastul este alăturarea şi/sau suprapunerea culorilor fără ca acestea să fie amestecate, dând naştere unor fenomene subiective care modifică aparent caracteristicile culorilor implicate. Contrastele sunt realizate sub influenţa simultană şi succesivă a unor stimuli luminoşi, depinde de caracteristicile culorilor implicate, de calitatea şi cantitatea în care se află. Contrastele influenţează tenta, claritatea şi puritatea culorilor implicate.
Efectele cromatice pot fi modificate prin intermediul relaţiilor care se stabilesc între culori, legături care pot fi de contrast sau de asimilare. Relaţiile de contrast sunt definite ca cele de opoziţie între valori, cele între cald şi rece, între cantităţile culorilor, calităţile lor, întâlnite mai ales între complementare. Relaţiile de asimilare pot fi cele de apropiere cromatică, de analogie sau înrudire.
Contrastele intriseci ale culorilor primare sau ale culorilor în sine, Johannes Itten
În acest articol mi-am propus să discut despre contrastele intrinseci ale culorilor pure și ale culorilor în sine. Acest contrast se realizează prin alăturarea a minim trei culori diferite între ele, dar toate cu luminozitatea maximă. Efectul acestui contrast în picturi este creşterea expresivităţii fiecărei culori în parte. Toate par a avea o luminozitate mult mai mare. Alăturarea celor trei culori fundamentale: roşu, galben şi albastru este un bun exemplu în acest caz.
Surse creaţii: Bo3mia, SlowSupreme, Corina Andone
Dacă la acest contrast vom adăuga negru şi/sau alb, conform lui Itten, luminozitatea acestor culori principale se va schimba. Astfel adăugând negru, culorile vor părea mai clare, mai luminoase, în schimb la alăturarea culorii alb li se amplifică saturaţia.
Fără comentarii