CITEȘTI

Interviu cu Floriama Candea şi Cătălin Creţu

Interviu cu Floriama Candea şi Cătălin Creţu

Distribuie articolul:
Share

Revista Atelierul apreciază proiectele realizate de Asociaţia Qolony, astfel am devenit partenerii lor media oficiali, astfel începem o serie de interviuri cu artiştii implicaţi în cadrul proiectului The Somatist, The Entropist & The Skeptic. Primul interviu este cu Floriama Candea şi Cătălin Creţu.

Floriama Candea cercetează utilizarea și potențialele căi de experimentare cu noi tipuri de medii, cum ar fi țesuturi și culturi biologice vii ca suport artistic (ex. kombucha) și tehnici fotografice alternative. În general, atât conceptele, cât și procesele sale de lucru utilizează estetica imaginilor științifice (scheme de clasificare vizuală, fotografii macro modificate) și a unor instrumente de cercetare științifică care pot fi convertite în practici artistice (decelularizare, materiale biocompatibile, procese chimice etc.).

Care a fost procesul de lucru al proiectului „The Somatist, The Entropist & The Skeptic” spre deosebire de alte inițiative și cercetări?

„The Somatist, The Entropist & The Skeptic”, a început să se contureze ca idee în 2020, când împreună cu Sabina Suru și Andrei Tudose ne puneam problema unor soluții creative despre cum am putea deschide practicile noastre artistice către colaborarea cu alte discipline sau cu publicul. Este un proiect ce nu poate fi disociat de idea de colaborare. A implicat de la bun început schimbul de idei și munca în echipă. Un programator, un fizician și patru artiști foarte diferiți își aduc aportul în proiect fără un rol bine delimitat, ceea ce lasă mult loc pentru experiment și pentru provocări. Deși avem procese de lucru diferite, suntem pe aceeași pagină când vine de vorba de dorința de a învăța lucruri noi și a explora alte dimensiuni ale ideilor noastre. În cadrul acestui proces colaborativ de lucru, cel mai plăcut este să observ cum anumite idei tranzitează domenii foarte diferite și capătă forme diferite în fiecare dintre ele, ca într-un final să coexiste într-o experientă comună. Pentru mine, diferența pe care o aduce procesul de lucru în “The Somatist, The Entropist & The Skeptic” este latura investigativă pe care o are atât la nivel teoretic cât și practic, prin deschiderea practicilor noastre către publicul doritor să-și aducă contribuția.

Cum se combină aici estetica imaginilor științifice și instrumentele de cercetare științifică și cum se convertesc în practica artistică?

Folosesc frecvent, pentru a descrie practica mea artistică, aceste două verbe „a combina” și a „converti”. Ele ajută la crearea unui scenariu în care ne putem imagina cum obiecte, concepte, procese sau tehnologii migrează dintr-un domeniul într-altul, căpătând noi valențe. În acest proiect, avem de-a face cu algoritmi ce combină estetica imaginii fotografiei analogice cu procese ce stau la baza realității digitale, cu conversia în sunet a datelor generate de acest algoritm și conversia, mediată de Arduino, a unor parametri fiziologici în mișcare sau lumina. Estetica în sine a imaginilor și proceselor specifice științei și tehnologiei este prezentă în lucrările noastre, de cele mai multe ori chiar nealterată vizual. Ne place să avem componentele tehnologice la vedere, fapt ce servește, de altfel, mizei proiectului nostru de a investiga relația și interacțiunea oamenilor cu tehnologia. Felul în care ne folosim, în acest proiect, de tehnologii, este unul instrumental, ele sunt niște unelte cu ajutorul cărora încercăm să generăm un dialog cu publicul despre obișnuințele folosirii lor uzuale si să subliniem felul în care consimțim și participăm activ la producerea unor direcții viitoare de dezvoltare a culturii și rutinei vieților noastre.

Cum vezi o colaborare design de produs – tehnologie?

Designul de produs a fost mereu în legătură directă cu dezvoltarea tehnologică, este interfața dintre tehnologie și consumator. Scopul designului, desigur, a depășit perioada de producție industrială demult și a avansat către producerea de experiențe complete și sisteme elaborate, dar care sunt de cele mai multe ori dirijate de economia de piață. Noutatea tehnologică este folosită ca un instrument important ce asigură succesul unui produs pe piață, ceea ce impactează utilizarea produselor pe termen lung sau rata cu care le înlocuim, din dorința de a fi la zi cu tehnologia. Tehnologiile se succed foarte rapid, produsele sunt înlocuite foarte rapid ceea ce, știm cu toții, are o consecință negativă asupra mediului înconjurător, dar gândirea de design ar putea fi angajată în educarea consumatorului, în direcționarea lui către a proteja mediul, a contribui la îmbunătățirea bunăstării și calității vieții fără a avea acest impact negativ asupra mediului natural. The Somatist, the Entropist & the Skeptic aruncă o privire atât asupra acestui potențial al obiectelor de design sau de artă de a adresa întrebări legate de raportul nevoie – necesitate, cât și asupra unei viziuni speculative despre viitorul tehnologiilor și a folosirii lor.

Cătălin Crețu are o dublă formare – inginer în profilul electromecanic şi muzician. Are o creaţie bogată în care se regăsesc lucrări în diferite genuri, de la muzică de cameră, corală şi opusuri simfonice la muzică electronică, muzică asistată de calculator, instalații, lucrări multimedia interactive, etc. A publicat articole și studii de specialitate și este cercetător ştiinţific la Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia și cadru didactic asociat al Universității Naționale de Muzică din București, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și director executiv al Festivalului de Arte Noi InnerSound.

Cum te raportezi ca muzician și inginer la un proiect artistic în general și la acesta în mod special? Care sunt diferențele majore față de inițiativele anterioare?

Muzicianul cântă do-re-mi, inginerul măsoară frecvențe în hertzi, primul scrie pe portativ optmi și pătrimi, al doilea stabilește duratele în milisecunde, interpretările în nunațe de piano sau forte devin intensități măsurabile în decibeli. În sens invers, concepte științifice devin surse de inspirație artistică sau modele pentru dezvoltări sonore complexe. Diferența majoră față de inițiativele anterioare proiectului „The Somatist, The Entropist & The Skeptic” este că s-a schimbat – pentru mine – paradigma duetului muzician-inginer la purtător, adică nu mai fac echipă tehnic-artistică singur, cu mine însumi. Multiplicarea creativității și a spiritului tehnic este arhi-benefică

Povestește-ne despre felul în care ai construit un algoritm care transformă în sunet amprentele digitale ale stărilor fiziologice pe care le înregistrezi în cadrul „Art Clinical Tests”

O posibilă strategie de sonificare algoritmică are în vedere reconstrucția sonoră a unei părți a modelului acustic al sunetului. Pornind de la ideea că orice fapt sonor natural reprezintă o suprapunere de sunete armonice, configurăm construcții noi – sinteze aditive de tip „sandvici” – pe baza datelor extrase din amprentele digitale ale stărilor fiziologice înregistrate. Concret, șiruri de numere devin baza definirii comportamentului armonicelor la nivel de calități fundamentale: înălțime, durată, intensitate, construind în final timbrul, amprenta sonoră personalizată. Soluțiile optime din punct de vedere artistic le alegem prin experiment. În final spațializăm componentele structural-sonificate printr-un sistem audio multicanal.

Cum ai traduce în câteva fraze interacţiunile transdisciplinare pe care le realizezi?

Noile tehnologii facilitează artistului accesul la o altă dimensiune, îi oferă șansa intrării în interiorul sunetului, în miezul algoritmului vizual, în profunzimea mișcării, acolo unde simțurile se expandează, percepțiile se amplifică, sporesc, ochii și urechile se multiplică exponențial, direct proporțional cu implicarea subiectului, realitatea se augmentează. După o asemenea experiență, lumea sensibilă se aude, se vede și se simte altfel. Asemenea oceanului de pe Solaris, Matrixul tehnologic induce celor ce-l frecventează seninătate, bunătate sau spaimă, traumă și șoc, în funcție de spiritul cu care au venit la întâlnirea cu el, pantocratorul mediului virtual. Propria-i sensibilitate îl face pe artist vulnerabil, de aceea ține de atitudinea lui tipul de relație care se dezvoltă între cei doi.

În căutarea propriei identităţi artistice, compozitorul explorator plutește, asemenea unui astronaut, prin spaţiul interplanetar acustic, elaborând compoziţii algoritmice în parteneriat de creaţie artistică cu noua tehnologie, lăsând computerului un mic grad de libertate în conceperea sau execuţia lucrării, ţinându-l în anturajul propriei galaxii muzicale prin procedee aleatorii riguros controlate. Pe baza acestei colaborări ce tinde să devină ubicuă, mașina încarnează mediatorul ideal între acustic și electronic, explorând, descoperind, exploatând și prelucrând resursele de materie primă sonoră, spărgând și resintetizând sunetul, facilitând construcţia de noi instrumente sau augmentarea unora deja existente, permiţând elaborarea unor algoritmi generativi complecși sau controlul interactiv în timp real al unor procesări audio-vizuale.

De asemenea, despre proiectele Asociaţiei Qolony am discutat cu Mihaela Ghiţă, cofondatoare a asociaţiei, în cadrul Creative Night Talks.

The Somatist, The Entropist & The Skeptic este un proiect de cercetare și producție artistică al Asociației Qolony, aflat la intersecția dintre artă și știință, care se va materializa într-o instalație colectivă și participativă. Proiectul implică publicul în procesul de creație al unei instalații artistice inedite și oferă o experiență de descifrare a reacției pe care o avem în interacțiunea cu tehnologia.
 
Floriama Candea, Sabina Suru & Andrei Tudose și Cătălin Crețu, cei patru artiști care se află în spatele proiectului, alături de Cristian Balaș (programator) și Dr. Victor Diculescu (cercetător la Institutul Naţional pentru Fizica Materialelor), propun o explorare a felului în care oamenii reacționează la noile tehnologii nu doar la nivel fizic, ci și psihologic și relațional, chestionând felul în care starea acestora de bine este sau nu în strânsă legătură cu tehnologia.
 
În acest sens, în perioada 9 – 15 iunie, la Atelierele Malmaison din București (Calea Plevnei 137C, etajul 2), Asociația Qolony va organiza „Art Clinical Tests”, un eveniment în cadrul căruia publicul va interacționa cu tehnologiile folosite pentru realizarea instalației artistice, precum și cu echipa artistică și tehnică a proiectului.
Comentarii

Mihaela Ion este manager cultural cu o experienţă de peste 17 ani în cadrul industriei creative şi culturale româneşti şi cu un doctorat în istorie. Pe lângă educaţia universitară dedicată istoriei artei, Mihaela s-a specializat în domeniul managementului cultural în Londra şi Paris prin bursele acordate acesteia, de către Fundaţia Gabriela Tudor şi Ministerul Culturii din Franţa. Este co-fondatoare a Revistei Atelierul (Asociaţia Atelierul de Creaţie) şi a proiectelor generate de această comunitate internaţională: "Creative Night Talks", "Noaptea albă a creatorilor şi designerilor de produs". Este evaluatoare independentă pentru diferiţi cofinanţatori publici. Curatoriază expoziţii în diferite galerii de artă şi spaţii de consum de artă, din România şi străinătate. Este International Board Member AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă) şi membră a departamentului de Digital Strategies a aceleiaşi asociaţii. https://mihaelaion.com/

ARTICOL RECOMANDAT

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share