Beginners to the Stage, Please de Stewart Arnott e un memoir despre ce înseamnă să ai o carieră în lumea teatrului londonez, dar și un ghid pentru cei care vor să știe ce se întâmplă în spatele cortinei.

Cartea asta mi-a ieșit în cale la scurt timp după ce s-a jucat și în România musical-ul The Phantom of the Opera și când am văzut în descriere că autorul a fost stage manager-ul spectacolului, mi-am zis că e o ocazie bună să aflu mai multe despre ce se întâmplă în culise.
Și m-a atras, în special, perspectiva lui de om care duce în spate toată responsabilitatea unui spectacol reușit, el fiind cel care coordonează diferitele echipe și care are grijă ca decorurile complicate, elementele tehnice și jocul actorilor să funcționeze împreună pentru a crea o experiență magică.

Câteva din spectacolele la care a lucrat și despre care povestește în carte sunt: Miss Saigon (adaptarea după Madame Butterfly), The Hunting of the Snark (după C. S. Lewis), Crazy for you, A Tribute to the Blues Brothers, Peter Pan și The Phantom of the Opera.

Stewart începe cartea cu o poveste din copilărie, primul lui contact cu teatrul ”de aproape”, când face figurație într-un spectacol de amatori. Aici vede toată munca din spatele unei producții și e fascinat că tot efortul ăsta rămâne un secret față de spectatori. Așa cum un magician bun uimește publicul și îl face să creadă în ceva mai mult decât realitate, și un spectacol de teatru poate fi o poartă spre o altă lume. Și ceva din munca necesară pentru ca totul să se desfășoare cu bine (sau riscul unei catastrofe) îl atrage pe Stewart. El descrie sentimentul ca ”walking the tightrope between the orgasm of succes and the humiliation of failure”.

Își dă seama repede că interesul lui nu e pentru actorie, ci pentru ce se întâmplă în spatele scenei. Aici m-am bucurat mult că se oprește la fiecare element și termen și îți explică ce înseamnă, ce implică. De la flymen (care au legătură cu recuzitele ”zburătoare”), la organizarea spațiului scenei, luminiști, scenografi, diferența dintre staff (cei care lucrează în clădirea teatrului) și company (cei care lucrează doar pentru un anumit spectacol) și multe, multe altele. Cartea asta e o mină de aur pentru oricine e interesat de aspectele tehnice de producție.

Fiind o carte despre un om care a lucrat la mai multe musical-uri faimoase, avem parte, bineînțeles, de o groază de apariții ale unor actori sau muzicieni și ei faimoși. Chiar Stewart recunoaște: ”the story of my career is peppered with the names of famous people”, dar are grijă să explice că nu toți i-au devenit prieteni. De cele mai multe ori apropierea de ”vedete” ține atât cât se joacă spectacolul. Majoritatea actorilor sunt profesioniști, cu excepțiile previzibile de ocazionale dive care cer perfecțiune și se inflamează la cel mai mic afront.

Mi-a plăcut că nu încearcă să idealizeze pe nimeni și nici nu îi blamează pentru greșelile care au stricat unele spectacole. Ba chiar ne explică termenul de drying – atunci când un actor își uită replicile sau versul, și cum într-un musical muzica merge mai departe. Povestește inclusiv despre greșelile lui și cum ”the show must go on” nu e doar o zicală, e principiul după care funcționează în fiecare spectacol.
”If you let it live with you (the mistake), it can stop you concentrating and you can make more stupid mistakes further down the line.”

Un lucru care mi-a lipsit foarte mult din carte sunt imaginile. Am apreciat răbdarea cu care explică cum funcționează lucrurile (mai ales când e vorba de decoruri motorizate complicate), dar uneori am căutat imagini sau video din diferite spectacole ca să înțeleg mai bine ce povestea.

În final, mi s-a părut ca o discuție foarte relaxată despre ce înseamnă să-ți urmezi pasiunea și nu m-am mirat deloc când Stewart a explicat că ideea lui inițială era de a face un podcast despre teatru și treptat s-a transformat și materializat într-o carte.
Toată experiența m-a dus cu gândul ca un magician care îți explică cum se face un anumit truc, iar asta te face să apreciezi și mai mult efortul și talentul magicianului.