Atelierul este locul unde ne desfăşurăm cu toţii cel mai bine activitatea, şi îl personalizăm aşa cum ne place. În acest interviu am discutat cu Ania Sikorska, Edoardo Carnevale şi Joanna Muzyka despre cum arată atelierul lor de lucru.
Ania Sikorska
Datorită naturii interdisciplinare a practicii mele artistice, care combină tehnologiile digitale contemporane cu tehnicile tradiționale de orfevrărie, este destul de dificil să definesc un singur loc fix drept atelierul meu. O mare parte din procesul meu creativ are loc în fața calculatorului, unde dezvolt modele virtuale folosind software-uri precum Rhino și ZBrush. Deoarece petrec ore întregi în această etapă, folosesc de obicei birouri reglabile pentru laptop și suporturi care fac procesul mai puțin obositor.
După ce creez modelele, trec la faza de prototipare, folosind tehnologia de imprimare 3D. Această etapă se desfășoară în micul meu atelier de acasă, unde folosesc în prezent o imprimantă Bambu Lab A1. Această imprimantă relativ precisă îmi permite să proiectez și să testez forme extrem de detaliate. Totuși, pentru a produce piesele finale din nylon imprimat 3D, este necesar să colaborez cu o companie externă. Acest partener imprimă versiunile finale ale designurilor mele folosind echipamente și materiale profesionale, deoarece imprimarea SLS cu nylon necesită mașini foarte costisitoare.
Odată ce primesc componentele din nylon imprimate, trec la etapa următoare: vopsirea manuală. Acest proces implică unelte neconvenționale, precum oale, termometre și site — însă tocmai integrarea acestor tehnici oferă lucrărilor mele caracterul lor unic.
Abia după vopsirea și uscarea completă a elementelor din nylon, trec la tehnicile tradiționale de orfevrărie. Acestea includ lucrul cu diverse unelte, precum freze de banc, fierăstraie de traforaj și echipamente de lustruire. În această etapă, realizez componente funcționale, precum sisteme de prindere pentru cercei sau mecanisme pentru broșe, pe care apoi le asamblez cu elementele din nylon pregătite anterior. Din punct de vedere logistic, realizarea bijuteriilor din nylon vopsit manual este un demers complex și solicitant. Artiștii care lucrează cu materiale și tehnici similare trebuie să dezvolte un set variat de abilități; cu toate acestea, rezultatele sunt adesea profund satisfăcătoare.
Edoardo Carnevale
Privind spre viitor, îmi doresc să lucrez într-un atelier mai mare, mai integrat, care să acomodeze toate etapele procesului meu într-un singur spațiu. Deși configurația actuală, mai modestă, necesită planificare atentă și flexibilitate, ea continuă să susțină crearea unor lucrări inovatoare și pline de sens.
Viața în atelierul meu este o extensie a modului în care ideile mele prind formă.
Procesul meu creativ începe, de obicei, în liniștea dimineții, încă din pat, atunci când o imagine sau o formă îmi apare atât de clar în minte, încât știu sigur că este ceea ce vreau să aduc la viață. Odată ce ideea este conturată, fie o schițez pe hârtie, fie mă apuc direct de lucru. Din acel moment, mă pierd complet în proces — pot trece opt ore fără ca cineva să poată lua legătura cu mine.
Desigur, viața are întreruperile ei blânde. Uneori ies să fac cumpărături sau gătesc pentru familia mea, iar acele pauze îmi sunt la fel de dragi, pentru că îmi amintesc de echilibrul dintre a crea și a trăi. Apoi mă întorc la bancul de lucru, unde uneltele, metalele și fragmentele mă așteaptă în haosul lor organizat. Momentele care îmi plac cel mai mult sunt cele de la bancul de bijutier, când pilesc sau tai, simțind cum piesa începe să se dezvăluie sub mâinile mele. Și întotdeauna rămâne magia focului — fie că topesc, reticulez sau modelez cu ajutorul lui — focul exprimă viață și transformare într-un mod care nu încetează să mă inspire.
Ceea ce mă inspiră cel mai mult în acest spațiu este fluxul transformării — să urmăresc cum un gând devine ceva palpabil. Îmi place fiecare etapă a procesului, chiar și părțile dificile, pentru că ele dau sens rezultatului final. La sfârșitul zilei, când îmi privesc mâinile, pline de praf și zgârieturi, simt mândrie. Ele poartă dovada călătoriei, și asta este, pentru mine, cea mai valoroasă parte a muncii mele.
Joanna Muzyka
Viața în atelierul meu are un ritm liniștit. Spațiul este luminos, plin de sticlă și lumină, cu torța pentru bijuterii în centru, locul unde fiecare piesă de bijuterie își începe călătoria în foc.
Pentru că atelierul face parte din casa mea, este organizat cu grijă. Pisicile mele, tovarăși loiali, se plimbă prin jur, așa că mă asigur că fiecare ciob de sticlă este păstrat în siguranță la locul său. Majoritatea zilelor mele le petrec aici, de dimineață până seara. Inspirația vine adesea odată cu lumina care pătrunde prin ferestre, în modul în care sticla reflectă lumina sau în simpla joacă a umbrelor și strălucirii.
Atmosfera este personală și primitoare, atelierul meu este atât casa mea, cât și un punct de întâlnire pentru clienți, dar și un spațiu în care ideile prind formă. Schimbarea este o parte naturală a ritmului său: pe măsură ce eu cresc și munca mea evoluează, atelierul se transformă odată cu mine.
Și apoi sunt ritualurile mici: o ceașcă de ceai verde pentru a începe ziua, muzică sau radio în fundal, creând tonul potrivit pentru orele de creație.
Articol realizat în colaborare cu Alexandra Bujeniţă şi Mihaela Ion.
Imagine reprezentativă: Ania Sikorska
Fotografiile sunt trimise de designerii de bijuterie prezentaţi, din arhiva lor personală.
Menţionăm că puteţi să vedeţi creaţiile acestor designeri şi ale altora, la noua ediţie Romanian Jewelry Week care va avea loc în Bucureşti, între 1–5 octombrie 2025, la Bibliteca Naţională a României .
