Otilia Fiastru este designer grafic, bijutier și fondatoarea brandului de bijuterie contemporană Oval. Cu studii de arhitectură și o experiență de peste două decenii în design vizual, practica ei creativă traversează mai multe teritorii,  de la identitate culturală și design de carte, până la obiecte purtabile și bijuterie conceptuală. În lucrările sale, Otilia explorează forma, structura și reducția, îmbinând materiale industriale cu gesturi fine. Bijuteriile ei nu urmăresc decorativul, ci observația, ambiguitatea și, uneori, surpriza.

Creațiile Oval au fost premiate atât în țară, cât și în străinătate, primind distincții din partea MNAC și International Fashion Showcase în cadrul London Fashion Week. Pentru Romanian Jewelry Week, Otilia propune seria „LETTERS”, o cercetare sculpturală și intuitivă asupra limbajului, formelor și materialității cuvintelor. În acest interviu, Otilia vorbește despre parcursul ei între arhitectură, design și bijuterie, despre firul invizibil dintre idee și material, și despre ce înseamnă să creezi în liniște într-o lume care face mereu zgomot.

 1. Când ai descoperit pasiunea pentru bijuterie?

Nu-mi amintesc. Dar cred că a fost acum mai bine de 15 ani când tot căutam ucenicie și am găsit mai târziu cursurile lui David din Școala Assamblage. Care a făcut să pot să înțeleg un pic din domeniul ăsta vast pe care încă îl parcurg mai mult de dragul designului decât al kraft-ului.

2. Cum se îmbină arhitectura, design-ul vizual și bijuteria contemporană?

Se îmbină foarte bine când nu apare gândul că niciuneia nu îi acord timpul meu pe de-a-ntregul. Gândirea tehnică și nevoia de structură și ordine m-a dus în estetica Oval, dar tot ea guvernează și partea de design. Arhitectura nu am practicat-o, mă bucură să exersez în obiecte și design de interior.

3. Cum ai definit direcția estetică a brandului Oval?

Mi-ar plăcea să cred că pot să găsesc zone ambigue și surprinzătoare cu minimul de efort. Nu vreau să stârnesc emoții mari, mai degrabă să pot să exclam Ha! și apoi să se facă liniște. Reduc mult, îmi plac gesturile simple, iubesc metalul, mă chinuie culoarea și o anume estetică clasică pe care nu o pot pătrunde cu mintea. Nu am crescut cu zestrea unor piese prețioase, nu vizitez prea mult trecutul, împrumut mai degrabă din tehnicile industriale și din materiale de construcții brute.

4. Ce rol au materialele în procesul tău de creație?

Fix cât e nevoie, niciodată mai mult. Aur folosit cu parcimonie mai mult pentru că mă lasă să desenez linii foarte fine și argintul care sper că arată uneori mai degrabă a aluminiu sau inox periat.

5. Ce semnificație are titlul „The Way Out Is Through” în contextul expoziției tale solo?

Legătura e și una directă, încercarea mea de a fenta modul tradițional de a monta pietre, nu ca luptă cu școala ci una estetică. Pietrele sunt prinse în argint brutal, cu forța. Unele au trecut prin grila reminiscentă a panourilor pe care le-am pus în treptele ce duc spre atelier. Partea metaforică e destul de directă și ea și aduce sensuri pentru toată lumea cred.

6. Ce relație există între simbolurile seriei „Pivot” și procesul industrial de strunjire?

Îmi place ideea de a crea un element 3D prin simpla plimbare a unei dalte pe suprafața de rotație a unui material. M-am întrebat dacă poți lua respectivul element și să îi aplici și roluirea pe cerc. E mai degrabă o gândire abstractă, pentru că analog, în bijuterie am emulat infinitele posibilități imaginare prin print 3D și turnare și nu prin procedeul 1:1, analog.

7. Care sunt diferențele dintre lucrul în proiecte comerciale și cele culturale?

La prima mână cele comerciale, și vorbesc acum de antreprenorii mici pentru care am făcut identitate de brand, vin cu multă anxietate din zona financiară. Oare numele va vinde? Oare marca e în estetica potrivită? Și e multă responsabilitate de acest tip. În proiectele culturale în schimb e nevoie să fii relevant altfel. Să ai un mesaj corect, reprezentativ pentru lumea de acum și uneori este mai mult loc de joacă din punct de vedere grafic. Dar e plăcut să pendulez între aceste lumi, mă ține ancorată.

8. Cum percepi evoluția scenei bijuteriei contemporane în România?

A crescut mult și mă bucur tare. Avem 2 târguri importante de bijuterie și mai multe școli. Sunt artiste și artiști de bijuterie contemporană buni. Și o scenă atractivă pentru participante și participanți internaționali. Tocmai am trimis în tipar catalogul Romanian Jewelery Week, 350 de pagini de bijuterie contemporană.

9. Ce impact au platformele precum Romanian Jewelry Week asupra comunității de bijuterie?

Ambele își doresc să fie populare. Să prezinte deschis și direct obiecte de artă și design, în care publicul ajunge la autori fără intermediari. În spatele meselor de expunere se nasc prietenii, colaborări și discuții despre tehnici, contabilitate, scenă, etc. Sunt evenimente importante și relevante și pentru că nu avem toți prezențe fizice în magazine sau galerii.

10. Care este bijuteria ta preferată și ce poveste ascunde ea?

Nu am o bijuterie preferată. Am început de curând să port niște hoops care vin din cercul suprapus. N-aș chinui pe nimeni să încerce să își pună acești cercei, dar sunt bucuroasă că ating o zonă feminină (insert any reggaeton song) și, în contrast, ceva absurd tehnicoid. Și mai port o monogramă (alt exercițiu dificil al sinelui) de la Koru Concept.

11. Dacă ai transforma o capodoperă arhitecturală într-o bijuterie, ce te-ar inspira și ce formă ar lua?

Orice destinație, orice detaliu, Carlo Scarpa.

12.  Numește trei designeri care te-au inspirat în parcursul tău.

Donald Judd

Marc Monzó

Isamu Noguchi

Imaginile sunt din arhiva Oval
Interviu creat de echipa Romanian Jewelry Week: Alexandra Bujeniță