Acest interviu este un material inspirațional, motivațional, self-help, pe scurt și pe românește este o poveste de succes despre personalizare, restaurare, depresie și art management. Ceramical reprezintă un business tânăr pe piața talentaților din România, dar un business care a reușit să triumfe destul de repede. Cum? Printr-un secret dezvăluit acum în paginile Revistei Atelierului: alegerea clientului. Și anume, marile companii, aflate în căutarea unui mod creativ de a-și exprima identitatea de brand.

Cuvântul de bază este personalizarea, iar unul dintre elementele-cheie ale personalizării îl reprezintă comunicarea constantă cu clientul de-a lungul etapelor de realizare a produselor. Omul din spatele Ceramical, Lidia Alina Nicolae, de profesie grafician, a răspuns întrebărilor mele cu un optimism reconfortant chiar și atunci când a venit vorba de arta pe care a abordat-o sub forma unei metafore a depresiei.

Povestea Ceramical. Cum a apărut, de ce, în ce context și cum poate fi descris sufletul acestui business creativ? De ce tocmai ceramică?

Ceramical a apărut oficial în 2019, dar munca a pornit în 2016 la Piscu, unde, cu ajutorul lui Virgil Scripcariu, am învățat primii pași ai olăritului și unde s-a născut dragostea pentru modelarea lutului pe roata olarului. Am mai avut contact cu lutul în trecut, pe parcursul anilor de școală, însă acum avea să se desăvârșească cu adevărat crearea de obiecte, cu ajutorul acestei tehnici tradiționale a olăritului.

Toată această poveste a venit firesc, din dorința de a-mi extinde modul de exprimare și de a crea obiecte utile, care să ajungă în contact cu cât mai mulți oameni, pentru a transmite către ei energia aceea faină a materialului. Ceramica aduce sentimentul unei opere de artă în mâinile pasionatului/ cumpărătorului, se apropie de acesta un pic mai ușor, diferit față de tablouri sau alte opere de artă grafică, ce pot fi admirate doar pe perete, fiind așadar ceva mai distante.

Sufletul Ceramical este într-o continuă dezvoltare, se nasc idei creative permanent, iar publicul contribuie și el cu idei noi și, bineînțeles, cu susținere.

Cele mai comandate obiecte de ceramică realizate sub brandul Ceramical? Dar pe tine care anume te-ar defini cel mai bine ca artist?

Cănile cu toartă sau fără sunt de departe cele mai solicitate obiecte din ceramică. Forma, culorile, dimensiunile variază foarte mult în funcție de nevoile și spiritul creativ al colaboratorilor și susținătorilor noștri. Am creat și vândut câteva mii, le-am pierdut numărul.

Eu ca artist grafician și ceramist am drept concept de bază minimalismul, îmi place ca lucrurile să fie cât mai clare și aerisite, sunt atentă la liniile și detaliile formei, îmi place să alătur texturi, materiale și culori care se pun în valoare unele pe altele. Dezvoltarea unor obiecte cu design special, care adună toată experiența, cred că este una dintre bucuriile acestui domeniu. Bine, bucuria și mai mare vine când publicul apreciază aceste creații și simte că ele diferă de ce au mai văzut și atins până acum.

O altă pasiune a mea mai veche, dar nouă în contextul ceramicii o reprezintă arta și cultura asiatică, influență pe care o veți regăsi în anumite colecții atât în arta pe hârtie și pânză cât și în ceramică.

Personal mi-a plăcut îndeosebi setul de farfurie/ceașcă realizate pentru Tart Sweet Gallery. Îmi poți spune câteva detalii despre design și sursă de inspirație? Cum a apărut acest model – este creația ta proprie sau o colaborare între ideile clientului și puterile tale creative?

Chiar sunt spectaculoase ceștile si farfuriile Tart. Am dezvoltat acest proiect de design al produselor împreună cu Viviana, parte din frumosul concept Tart Sweet Gallery. Nu este prima dată când clientul vine cu o sugestie de obiect care i-a plăcut și crede că se potrivește cu designul spațiului.

Și de data asta, Viviana a venit cu niște sugestii de imagini de pe internet, apoi cu stilul în care va fi amenajat spațiul, culori, materiale, texturi. Eu am propus materialele, culorile și adaptarea formelor, am făcut câte un demo pentru a avea și confirmarea ei că mergem pe drumul cel bun și așa s-au născut obiecte minunate pentru cafea și tarte. Ce mă ajută în dezvoltarea unor concepte noi este comunicarea cât mai strânsă și transparența cu colaboratorii, îi țin la curent cu etapele de lucru din atelier și luăm deciziile împreună, în felul acesta ei știu în ce stadiu suntem și la ce să se aștepte. Cel mai fain este când se entuziasmează, chiar și de la distanță, de la primele forme sau ștampile aplicate pe obiectul crud. Așadar, creația vine și de la mine, și de la clienți, și se combină în rezultate spectaculoase.

Despre tehnica japoneza kintsugi – cum ai descoperit-o, ce anume te-a atras la ea, cât de dificilă este și cum o perfecționezi?

În documentările mele artistice din școală, dar și mai apoi, citisem și studiasem despre tehnica kintsugi, însă mi se părea că trebuie să fii mare maestru pentru a te gândi măcar s-o abordezi. Pe de altă parte, experiența mea din perioada uceniciei în domeniul restaurării de carte la Biblioteca Națională a României mă făcea să înțeleg mai bine pașii acestei tehnici, dar și semnificația din spate. Era o tehnică ce mă intriga, pentru că trebuia lucrată pe volumul obiectului, și nu pe o masă, piesele trebuiau asamblate într-o anume ordine pentru a se potrivi, nu știam exact unde pot găsi materialele necesare etc. Și cu toate astea, partea cea mai satisfăcătoare mi se părea finisarea cu pulbere aurie.

În 2020 am primit o propunere din partea unei companii farmaceutice care își dorea crearea unei campanii de conștientizare a depresiei, bazându-se pe asocierea cu tehnica kintsugi de lipire a vaselor ceramice sparte și lăsând la vedere lipiturile realizate cu praf de aur. Am simțit atunci că a venit momentul ca această etapă inițiatică să se desfășoare. Aveam să ne descoperim și să creștem împreună.

Cu mare entuziasm am creat în cadrul acelui proiect cinci vase din ceramică neagră și pictată, inspirate din poveștile a cinci persoane care sufereau sau suferiseră de depresie. Fiecare obiect a fost inspirat ca formă, textură sau culoare din asocierile făcute de fiecare persoană cu momentele cele mai grele și intense resimțite în perioada depresiei majore. După finalizare, a trebuit să las sa cadă fiecare obiect pentru a se sparge, apoi am reconstruit piesă cu piesă până am reîntregit toate obiectele.

Rezultatele au fost spectaculoase și am lucrat în paralel la un video care prezenta subiectul depresiei și poveștile celor cinci persoane, plus etapele de lucru la cele cinci obiecte din atelierul Ceramical. Tot parcursul a fost încărcat de emoții, iar metafora din spatele tehnicii kintsugi a fost perfect ilustrată de acest clip care transmite îndemnul de a accepta imperfecțiunile care vin în urma unor evenimente, de a cere și de a accepta ajutorul, de a înțelege ca cicatricile emoționale sau fizice pot fi purtate cu mândrie întrucât ne fac mai puternici.

Am muncit mult la cele cinci vase, dar sunt recunoscătoare și acum că am avut ocazia să trăiesc și această etapă.

Ce este mai creativ și satisfăcător din punctul de vedere al artistului – să creeze obiecte de ceramică sau să le spargă pentru a le lipi apoi ciob cu ciob?

Fără dubii, crearea obiectelor este cea mai satisfăcătoare parte, pentru că aduci energia creatoare în forma și detaliile obiectului. Apoi, etapa spargerii este un element aleatoriu, nu îl poți controla, iar lipirea te transformă într-un japonez bătrân care urmărește să pună la loc piesele rezultate din contactul energiei vasului cu pământul. Acolo este creația universului. Eu doar mă supun acestor forțe, pentru refacerea formei.

Despre domeniul restaurării de carte – cât ai lucrat în acest domeniu și în ce constă o astfel de muncă?

Am lucrat în cadrul Bibliotecii Naționale a României la Laboratorul de Restaurare Carte, pe restaurare hârtie aproximativ 3 ani. Este o muncă foarte frumoasă, care necesită multă răbdare, disciplină și atenție la detalii. Acum îmi dau seama că aici m-am antrenat pentru marea încercare la care urma să mă supună tehnica kintsugi. Restaurarea hârtiei m-a adus în fata unor cărți vechi, frumoase și valoroase.

Ca idee, etapele de lucru ale restaurării hârtiei sunt: analizele și rezultatele de la laboratorul de bio-chimie, determinarea tratamentului (dacă este cazul), fotografierea obiectului înainte de restaurare, cu accent pe detaliile zonelor degradate, apoi curățarea filă cu filă, intervenția de restaurare (aici poate fi vorba de completarea zonelor lipsă, lipirea sau consolidarea zonelor fragile), urmează presarea, reasamblarea volumului și apoi acesta merge la colegii care se ocupă de restaurarea legăturii și coperților.

Am învățat multe despre tipurile de hârtie, apropierea nuanțelor, grosimilor și compoziției acesteia.

În general preferi colaborările cu alte businessuri mai degrabă decât interacțiunea cu clientul final – am dreptate? De ce? Cum a apărut ideea clientului-companie și care sunt avantajele sale absolute?

Tocmai relațiile apropiate cu clientul final au dus la creșterea atelierului Ceramical, o creștere firească ce s-a transpus în prezent în mai multe colaborări cu alte businessuri. Întotdeauna am ascultat ce spun clienții și cu ajutorul solicitărilor sau remarcilor lor am învățat cum se gestionează relațiile cu clienții și iată-ne astăzi aici.

De multe ori clientul final este parte dintr-un business și atunci această dezvoltare vine firesc. La început a fost provocator pentru că cel mai greu în domeniul olăritului este să multiplici același obiect, de zeci, sute de ori, uneori chiar mii. Acum vorbesc despre paharul cu amprente, un design pe care l-am dezvoltat și care s-a bucurat de multe aprecieri, inclusiv ale companiilor mari.

O superputere Ceramical este că putem personaliza culorile, dar și formele, putem adăuga logo-urile dorite pe produsele noastre, iar acestea sunt câteva detalii care au trezit interes în cadrul diferitelor companii. Există această nevoie pe piață, pentru că fiecare dintre colaboratorii noștri își dorește obiecte care să transmită valorile proprii și să le completeze experiența într-un mod cât mai personal. Cu toții ne dorim să fim sau să facem ceva diferit de ceilalți.

Aici intervenim noi cu idei creative și flexibilitatea de a ne adapta diverselor solicitări. Bine, există și niște limitări tehnice, pe dimensiuni sau forme atipice, pentru că ne dorim o eficientizare a procesului de producție și al costurilor.

Ai avut de-a face cu un client din cale afară de pretențios?

Da, au fost mai mulți. Inițial păreau că au înțeles după îndelungi explicații și exemplificări că este posibil ca la final obiectul/ obiectele să fie puțin diferite, să aibă o variație de câțiva milimetri sau mililitri, pentru că fiecare dintre ele este lucrat manual și contracția materialului duce la aceste rezultate. La final însă au fost total revoltați! La ceștile de cafea, aș mai înțelege, deși cred că ne ajută espresoarele si acolo, dar la vaze îmi e uneori mai greu să înțeleg.

Mi-au provocat ceva frustrări, pentru că părea că nu am transmis mesajul corect, dar este clar că ori au uitat ce am vorbit, ori nu au înțeles nimic, ori au ignorat. Probabil că face totuși parte din procesul de creștere, din înțelegerea variilor tipologii umane, ale cerințelor, uneori iată, ascunse sau chiar mascate intenționat dincolo de cuvinte. Dar în concluzie, acum avem niște termeni și condiții destul de exacte pentru colaborările noastre.

Ce alte direcții de dezvoltare a producției Ceramical ai în gând?

Dezvoltarea produselor vine de la sine. Sunt multe idei și trebuie să aleg cu grijă ce urmează. Probabil că a venit momentul pentru a îmbina și mai mult utilul și artisticul. Am în plan să dezvolt o colecție de obiecte decorative pictate și/sau desenate. Simt că trebuie să aduc mai mult din jumătatea mea de grafician, și anume, desenele și picturile pe obiectele din ceramică. Cel mai probabil pentru asta s-ar potrivi porțelanul ca suport, dar rămâne de văzut.

Mai cochetez oarecum și cu oarecare obiecte de bijuterie, la modul incipient. O altă direcție de dezvoltare este aceea de a duce produsele noastre și în alte țări.

Cât de mari sunt investițiile în atelierul Ceramical? Se susțin din vânzări sau e nevoie și de credite/fonduri europene?

Cum investițiile inițiale sunt făcute încă din 2019, acum vorbim doar despre capitalul circulant, adică investiții în materiale, iar acestea nu sunt de mare amploare. Ceramical se susține exclusiv din vânzări, fără niciun împrumut de niciun fel.

Cât de dificil este să fii (și să reziști) ca artist/tânăr designer pe piața din România? Te-ai gândit vreodată să pleci din țară pentru a-ți fi mai ușor?

Ușor cred că nu este nicăieri, competiție este peste tot. Și nu cred să fie mai ușor în străinătate. Dacă este greu să rezist? Da, este, ca în orice business însă. Nu cred să fie în mod special mai greu în domeniul ceramicii. Există deja o comunitate de susținători și un grup de clienți coagulați în jurul brandului Ceramical, lumea ne place și asta ne face să mergem tot înainte.

Dacă ar fi să o iei de la capăt, ai repeta totul identic?

Probabil aș începe mai devreme afacerea și aș arde mai repede etapele. Noi nu învățam în școală Art Business Management și asta e foarte rău. Pleci de pe băncile școlii fără o pregătire în zona de business, ceea ce te obligă să te călești direct în focul experienței, pe banii și pe timpul tău.

Fotografiile provin din arhiva Ceramical.