Artiștii ilustratori sunt creatori ai căror stil artistic  este influențat de experiențele personale și de stările zilnice, transpuse într-un mod creativ, uneori  imaginar și deseori jucăuș. Iulia Verzan este unul dintre aceștia, iar un principiu călăuzitor pentru ea este că „omul cât trăiește, se joacă”: uneori cu imagini și cuvinte, alteori cu povești reale pe care ni le transpune pe un ton vesel și plin de culoare prin care ne invită la trăirea unor emoții și a unor stări diverse. Iulia Verzan îmbină textul ludic, sprințar cu ilustrația delicată și ne transmite ce trăiește la un moment dat, asociind sentimentele cu desene și texte care sunt adevărate confesiuni artistice despre episoade din viața ei. Am invitat-o să ne povestească despre ceea ce creează prin ilustrațiile sale  și astfel s-a născut un interviu care ne confirmă cele de mai sus.

1. Cum te-ai format ca artist ilustrator, Iulia Verzan?

Parcursul meu artistic a început clișeic, înainte de a fi ceva conștient: eram un copil căruia îi plăcea să deseneze. Spun asta des, toți desenam când eram mici; eu doar nu m-am oprit niciodată. Eram un copil foarte creativ, așa mă jucam eu, nu doar desenam, ci “cream” foarte mult. Am urmat școala în limba germană în Brașov și aveam materia de “Handarbeit”, așa pot numi eu felul în care îmi petreceam zilele. Aveam cutie cu “de toate”: hârtii, cartoane, lipici, carioci, materiale, sfoară, panglică, așa am învățat să cos, să inventez, să creez, să desenez. Părinții mei, observând cât de mult îmi plăcea să desenez (și faptul că mă pricepeam cât de cât, pentru un copil de clasa a 4-a), m-au înscris la Școala Populară de Arte, la secția de Grafică, unde am studiat un ciclu complet (de 5 ani), deci m-am oprit la liceu.

Ajunsă în clasa a 11-a, trebuia, evident, să știu ce vreau să studiez la facultate, pentru că fiind pe profil de științe, jumătate dintre colegii de clasă știau deja CE voiau  (medicina) și eu nu puteam fi mai prejos. Problema era că eu nu îmi imaginam ce meserie aș putea avea, știam doar că trebuie să fie ceva creativ. Mai multe teste vocaționale la insistențele mamei au arătat același diagnostic: va trebui să studiez arta. Altceva nu se putea. Așa am ajuns la Universitatea Națională de Arte din București, la secția de Grafică și fiindcă trei ani de licență nu m-au săturat, am ales să fac și masterul în același loc. De-a lungul acestor cinci ani pot spune că m-am format cu adevărat ca și artist ilustrator, deși consider că această formare nu se oprește niciodată, fiindcă în continuare evoluez și odată cu mine și stilul meu artistic evoluează.

2. Ai dorit vreodată să fii altceva decât artist ilustrator?

Răspunsul scurt e nu. Cum am spus, nu mi-am imaginat niciodată că aș putea face altceva și în continuare nu mă văd făcând altceva. Eu când eram mică, mereu completam în oracole că îmi doresc să fiu pictoriță. Acum nu îmi prea place să pictez, dar atunci nu știam că există altceva. Noroc că am aflat de ilustrație până la urmă. Cu siguranță mi-au plăcut multe alte lucruri, deși majoritatea fiind în sfera artei, dar nu numai (limbile străine, lucrul cu copii). Însă întotdeauna, indiferent de ce altceva aș fi ales să fac, desenul ar fi rămas acolo, în spatele meu, urmărindu-mă oriunde m-aș fi dus. Nu știu dacă există neapărat ideea de “chemare”, dar eu cred că am fost chemată de desen, într-un fel sau altul. Este o parte din mine, nu este meseria mea.

3. Ilustrațiile tale sunt delicate și spun o poveste, cine te inspiră să ne spui acea poveste?

Toată lumea din viața mea și toate evenimentele prin care trec. Lucrările mele sunt, de fapt, autoportrete emoționale. Simt totul prea mult și mă descarc prin lucrări. Povestea este spusă de oameni și momente. De fapt, așa îmi vine cel mai ușor desenul, având o sursă clară de inspirație și un gând care mă macină, fie el pozitiv sau negativ. Deci, fiecare desen e legat de un sentiment, o stare sau o persoană care a trecut prin viața mea. Totul ajunge într-o lucrare într-un fel sau altul: o situație care m-a făcut să mă simt neînțeleasă, o persoană care m-a rănit sau momentele în care m-am îndrăgostit. Dacă mă enervează cineva, s-ar putea să fac un desen despre asta. Nu știu cât de bine e acest lucru.

4. Cum ai caracteriza ilustrațiile tale?

Ilustrațiile pe care le fac sunt modul meu de a traduce emoțiile în imagini. Tehnic, ele sunt lucrări digitale, desene realizate pe iPad, detaliu ce ar putea să surprindă, fiindcă des s-a întâmplat să fie confundate cu niște desene pe hârtie. Sunt îngrijite când vor să fie și haotice când e nevoie și depinde de subiect. Neapărat desenul trebuie să fie legat de un text. Iar textul acela trebuie să spună ceva, trebuie să facă privitorul să simtă și să se gândească. Ce vreau eu să realizez prin ilustrațiile mele este să exprim emoții și să arăt faptul că toate sentimentele pe care le avem sunt universale, chiar dacă experiențele personale diferă. Când vine vorba de culori, nu pot spune că sunt cea mai curajoasă, dar încerc să ies din zona de confort. Îmi place să fac lucrări calde care să te invite în universul lor. Sunt jucăușe, delicate și sper că trezesc sentimente ascunse (sau asumate) în privitor, fie că vorbesc nervos despre “una mie, una ție (dar tu ai vrut-o toată)” sau despre melancolicul “am fost de atâtea ori persoana mai mare… nu realizam că mă făceam din ce în ce mai mică”.

5. Ai ales calea artistică. Dacă nu alegeai această artă cine ar fi fost Iulia Verzan?

Mi-e greu să îmi imaginez că ar fi putut exista alt drum pentru mine. Dar, dacă dintr-un motiv sau altul nu aș fi urmat această cale artistică, probabil aș fi căutat obsesiv o altă modalitate de a-mi exprima creativitatea, emoțiile și gândurile. Pentru mine, arta este o formă de terapie și nu pot fără să creez ceva sau fără să fac ceva “cu mâinile mele”. Creatul mi se pare cel mai uman lucru, cel mai natural. Deci, în ceea ce mă privește, nu știu să spun cine aș fi fost dacă nu aș fi ales arta, dar știu ce nu aș fi fost: eu însămi.

6. Lucrezi cu mai multe tipuri de mesaje. Cu ce subiect îți place cel mai mult să creezi?

Îmi place să abordez tot felul de teme, atât sentimente pozitive, cât și negative. Nu mă concentrez neapărat pe subiectele mari, ci mai degrabă pe momentele mici, intime, personale, care spun multe dacă stai să le asculți. Îmi place să surprind stări pe care cu toții le trăim și să le spun cu voce tare când alții poate nu o fac, în viața lor de zi cu zi: nesiguranța, vulnerabilitatea, dorul, supărarea, furia. Cred că este destul de evident că îmi place mult să desenez mâncare și ca să fiu și mai precisă, prăjituri. Mi se par atât de interesante din punct de vedere vizual. Deși încerc să mă îndepărtez puțin de acest subiect momentan, cu siguranță voi reveni la el în viitor, fiindcă probabil este preferatul meu.

7. Ce planuri ai pentru viitor, proiecte și idei care să te ducă spre alte descoperiri?

Momentan lucrez la o serie de ilustrații cu pantofi și, încet evoluează și spre haine. Îmi place mult cotidianul în artă: ceva din viața de zi cu zi ce trece adeseori neobservat, poate avea de fapt însemnătate foarte mare, precum geaca pe care o ai de doi ani pe care o porți zilnic sau perechea de pantofi pe care ai dat mult prea mulți bani și îi ții în dulap fără să îi porți. De asemenea, încerc în seria aceasta să lucrez și folosindu-mă de colaj, fiindcă am mai utilizat tehnica aceasta în trecut și mi se pare foarte ofertantă și cred că adaugă un plus vizual. Nu sunt superstițioasă, dar sunt perfecționistă și nu îmi place să să vorbesc prea mult despre ceva înainte să fie gata, așa că o să mă opresc aici.

8.Ce sfaturi ai da unui începător care ar vrea să își înceapă activitatea în domeniul artistic/creativ?

Să creeze orice, să nu se rezume la un singur tip de artă. Să deseneze, să picteze, să facă fotografii, să schimbe tehnicile (să deseneze doar in carioca, doar in cărbune, dar și digital și tradițional etc), să învețe să modeleze, să vadă lucrurile în tridimensional, să tricoteze, să croșeteze, să coasă, să realizeze colaje, să se uite la filme, să citească, să viziteze toate muzeele de pe lumea asta și să se plimbe pe afară.

Fotografiile aparțin autoarei, artista Iulia Verzan şi au fost trimise spre publicare din arhiva ei, personală.

Pe instagram, artista activează pe contul https:// instagram.com/iuliqv unde se pot admira ilustrațiile sale.