Culorile pe care le vezi atunci când privești creațiile semnate de Ana-Maria Gălețeanu reflectă, în mod autentic, o parte esențială a personalității sale. Plină de voie bună, umor și o seninătate molipsitoare, ea surprinde adesea prin seriozitatea și rigoarea de care dă dovadă în viața profesională.
La începutul anului 2024, Ana-Maria mi-a propus să lucrăm împreună la o expoziție personală: ea, ca artistă, iar eu, curatoare. Provocarea pe care mi-a lansat-o și care m-a determinat imediat să accept a fost faptul că, în acel moment, nu avea încă nicio lucrare realizată pentru expoziție. Proiectul nu a pornit chiar de la zero, ci de la câteva dorințe foarte clare pe care ea le avea deja în minte — și, mai ales, de la hotărârea fermă că sosise momentul pentru prima sa expoziție personală.
După ani dedicați ilustrației și participărilor în expoziții de grup, anul acesta ai avut prima ta expoziție personală. Cum ai simțit că a venit momentul pentru acest pas?
Ilustrația este o zonă a artelor plastice pe care am explorat-o la început într-un mod intuitiv, dar pe care am descoperit-o apoi în mod conștient și intenționat. Am devenit fermecată de materialele folosite și de experimentele pe care le-am făcut. În aceste momente personale și creative din atelier am observat cum mă conectez la ceea ce simt, mi-am surprins gândurile și mi-am dat seama că prin tehnicile de pictură și desen, pot să-mi ofer momente de liniște și să mă exprim altfel, prin pictură.
Ideea expoziției a venit ca o nevoie personală de a aduna aceste momente sincere și intime într-o serie pe care să o prezint oamenilor. Deși am participat la multe expoziții colective cu lucrări realizate special pentru temele propuse sau cu lucrări din alte perioade, care s-au potrivit cu temele respective, ideea expoziției [un]fold a venit ca un cadou personal, dar și ca o provocare artistică.
Îmi amintesc prima noastră conversație despre ideea acestei expoziții, despre emoțiile și nesiguranțele pe care le-am avut atunci când te-am întrebat dacă vrei să fii curatoare expoziției mele. De atunci și până la primul vernisaj au trecut 13 luni. În tot acest timp, colaborarea și conversațiile noastre au fost o adevărată explorare a unui mediu diferit și fascinant de colaborare și de lucru. Conexiunea pe care am construit-o a contribuit la împărtășirea cu încredere a trăirilor, gândurilor, bucuriilor și nesiguranțelor, iar eu am simțit că pasul pe care îl fac în lumea artei, cu prima mea expoziție personală, este unul important în viața mea.
Și eu îmi aduc aminte de primele discuții despre conceptul expoziției, care au avut loc mult înainte de primele schițe, ideile care ne-au venit pe parcurs și la care treptat am renunțat, înlăturând surplusul. Care este ideea care leagă lucrările din această expoziție și ce fel de reacție speri să stârnească ele în cei care le privesc?
Ideea care leagă această expoziție este strâns legată de acțiunile pe care le facem cu toții și pe care, uneori, le conștientizăm, iar alteori le realizăm automat, percepându-le ca pe banalitățile de zi cu zi.
Mi-am dorit ca oamenii să privească lucrările și să descopere în ele acele simboluri și mesaje care li se potrivesc. Am realizat lucrările așa cum am simțit în unele momente și, intenționat, nu le-am redat într-un mod explicit, invitând privitorii să le descopere și să-mi împărtășească ceea ce rezonează cu ei.
Astfel, am descoperit cât de diferit sau cât de asemănător percepem prietenia, momentele de tihnă, trecerea timpului și multe alte subiecte care fac parte din viața noastră și cu care ne întâlnim în fiecare zi.
Cum a decurs pentru tine procesul, de la prima idee, până la momentul în care ai văzut pentru prima dată lucrările instalate în galerie?
Oh, la la la! Așa aș începe răspunsul la această întrebare.
Ador tot: procesul de lucru, conversațiile, organizarea, schimbul de idei, planificarea… TOT.
De la idee și până în momentul în care am văzut lucrările instalate în galerie au trecut cam 13 luni. Dacă a fost o perioadă lungă sau scurtă, nici nu știu cum să apreciez, dar știu că anul 2024 a fost unul extraordinar pentru mine. Am îmbinat lucrul dedicat expoziției, în atelier, cu activități creative, proiecte de ilustrație și cursuri de desen și pictură pentru copii și adulți.
Îmi amintesc cu drag și cu zâmbetul pe buze cum a decurs prima noastră discuție curator-artist despre ideea expoziției. În ianuarie 2024 nu aveam nicio lucrare și îți povesteam ce îmi imaginam, ce subiecte voiam să pictez și simțeam că ești persoana alături de care vreau să pornesc în această aventură. Conversația noastră s-a transformat în sesiuni de lucru, dialoguri și discuții cu sens, care au fost baza unei planificări și organizări potrivite stilului nostru de lucru. Am observat și am simțit că întreaga colaborare și comunicare au decurs natural, fără constrângeri, fără presiunea de a bifa ceva care nu ni se potrivea.
Procesul de lucru, de la idee până la instalarea expoziției, a fost pentru mine o călătorie armonioasă, în care am avut libertatea de a picta așa cum am simțit, iar planificarea și organizarea etapelor m-au făcut să mă bucur de fiecare în parte.
Am spus de multe ori că îți sunt recunoscătoare pentru că suntem împreună în această aventură numită [un]fold, pentru că relația artist–curator este, în continuare, una bazată pe comunicare deschisă, implicare, susținere, iar umorul este un liant natural, fără bazaconii.
Rezonez puternic cu ideea de călătorie armonioasă care descrie procesul nostru de lucru. Mereu aștept cu multă curiozitate să aflu ce se ascunde în spatele fiecărei lucrări. Cu toate că introduci simboluri care sunt ușor de intuit, mereu există ceva mai mult care ți-a declanșat senzații și introspecții mai greu de ghicit.
A existat o lucrare care ți-a rămas în minte ca fiind o provocare pentru tine? Care e povestea ei?
Prima lucrare din seria [un]fold, „Dansul incertitudinii”, mi-a rămas adânc în minte și în suflet. Povestea ei este diferită față de ceea ce îmi imaginasem în legătură cu lucru pentru expoziția personală.
Îmi amintesc că vorbeam cu cei apropiați și le împărtășeam gândurile și ideile pe care le aveam pentru expoziție. Proiectam un an dedicat picturii și menționam ziua vernisajului. În dialogurile cu cei dragi apăreau deseori sugestii despre ce „ar trebui” să pictez pentru ca lucrările să se vândă și să nu rămân cu ele, inclusiv recomandări despre ce „se caută”, ce este de interes sau comercial etc.
Din acel moment mi-am dat seama cât de importantă este această serie de lucrări, cât de frumoasă este pictura cu acuarele. Am decis să savurez momentele din atelier și să fiu prezentă în tot ce fac.
Această lucrare este foarte importantă pentru mine pentru că m-a ajutat să mă văd altfel și să apreciez ce este cu adevărat esențial pentru mine, continuând, în același timp, să-i ascult pe ceilalți și să aflu ce contează pentru ei atunci când privesc o lucrare.
Una dintre dorințele ei de la început a fost să păstreze o viziune optimistă asupra realității. Tehnica acuarelei, îmbinată cu creioane colorate, îi permite să transmită optimism chiar și în fața unor teme delicate, creând un echilibru subtil între bucurie și introspecție. Lucrările reflectă un an plin de introspecții asupra conexiunilor umane, dezamăgiri și provocări universale dintr-o societate competitivă și stresată. Totodată, Ana demonstrează că, de multe ori, stă în puterea noastră să alegem felul în care abordăm o problemă sau privim o provocare.
După ce am explorat percepția artistei asupra lucrărilor sale, am vrut să aflu cum se simte în momentul în care privitorii le descoperă și cum trăiește interacțiunea directă cu publicul.
Îți place să afli reacțiile oamenilor în fața lucrărilor tale sau preferi să-i lași să descopere singuri?
La prima expoziție [un]fold, organizată la Galeria Inspiratio din Brașov, am avut ocazia să petrec timp în galerie, iar acea perioadă mi-a adus multe surprize frumoase alături de vizitatori. Mi-a plăcut să-i observ petrecând mult timp în fața lucrărilor, urmărindu-le chipurile care se schimbau pe măsură ce descopereau detaliile, uimirea, încruntarea, zâmbetul.
Pe durata expoziției, am observat că oamenii au interacționat cu lucrările exact așa cum au simțit. Unii mi-au trimis mesaje în care mi-au povestit ce i-a uimit sau i-a încântat, iar alții au ales să scrie gândurile lor într-un carnețel aflat în fiecare spațiu de expunere.
Pentru mine, a fost o premieră această formă de interacțiune directă cu publicul și mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult. Am avut ocazia să aflu ce le bucură sufletele oamenilor și să descopăr că avem atâtea bucurii în comun. Sau dimpotrivă, că preferințele noastre pentru momentele de tihnă, de exemplu, pot fi foarte diferite. M-au emoționat mărturisirile celor care mi-au spus că o anumită lucrare sau chiar întreaga expoziție le-a adus pace, le-a reflectat propriile gânduri sau le-a schimbat percepția despre artă. Unii mi-au spus chiar că, datorită expoziției, și-au propus să viziteze mai des galerii și muzee.
Astfel de interacțiuni au fost pentru mine un adevărat balsam pentru suflet, o simfonie de emoții și gânduri care m-au inspirat pentru lucrări viitoare.
Oamenii au această putere frumoasă de a transmite, prin cuvinte sau gesturi, ceea ce simt, iar pentru mine comunicarea cu publicul expoziției [un]fold nu a ținut cont de geografie.
Cum diferă dialogul cu vizitatorii unei expoziții de colaborarea pe care o ai, de obicei, cu clienții pentru care creezi ilustrații?
Am observat, în spațiile de expunere, că oamenii prețuiesc timpul petrecut în prezența lucrărilor. Uneori am impresia că poartă un dialog interior cu gândurile lor, cu lucrarea însăși, alteori simt că trăiesc un moment intim, personal, pe care nu vreau să îl întrerup. Iar atunci când un vizitator este pregătit să aibă o conversație, sunt acolo, prezentă și savurez întâlnirea cu el, cu percepțiile, emoțiile și reflecțiile sale.
Colaborările din afara expoziției sunt diferite, pentru că nevoia clientului este alta față de cea a unui vizitator într-un muzeu sau o galerie de artă. Totuși, am observat și asemănări, mai ales pentru că aleg să mă implic emoțional în interacțiunile cu oamenii care îmi comandă ilustrații personalizate.
Pentru mine, fiecare întâlnire contează. Doar așa pot descoperi omul din spatele cererii, îl pot cunoaște și putem crea împreună o conexiune frumoasă. Această legătură ne apropie, ne ajută să ne înțelegem mai bine, iar atunci când iau pensula sau creionul în mână pentru a realiza o lucrare personalizată, o fac inspirată de conversațiile și conexiunile care s-au creat între noi.
Îmi plac ambele tipuri de dialog, și cel din spațiul expozițional, și cel privat, pentru că în ambele cazuri arta devine o punte între oameni. Ea ne oferă ocazia să fim sinceri unii cu ceilalți, să ne cunoaștem și să descoperim cât de multe avem în comun sau cât de frumoase pot fi diferențele care, paradoxal, ne pot apropia și mai mult.
Cum ar arăta pentru tine proiectul ideal de ilustrație de carte, din perspectiva unui proces colaborativ? Ce ai aștepta de la autor sau de la editor ca să simți că procesul e cu adevărat creativ?
Îmi place să visez la proiecte ideale și îmi place să povestesc despre ele atunci când întâlnesc oameni implicați în domeniile creative. Chiar dacă, în domeniul ilustrației de carte, am avut parte de dezamăgiri și de interacțiuni cu oameni care nu și-au respectat angajamentele, nu m-am lăsat descurajată. Am mers mai departe, am fost atentă la oamenii care au venit către mine, iar cu cei care au înțeles ce implică munca de ilustrator am realizat împreună cărți îndrăgite de copii și de părinții lor.
Pentru mine, un proiect pornește de la o comunicare deschisă cu autorul. Este esențial ca autorul să înțeleagă și să respecte munca ilustratorului, să-mi ofere libertate în procesul de creație și să fie disponibil pentru conversații constructive din care să alegem cele mai bune și cele mai potrivite idei cu proiectul nostru comun.
Aș mai adăuga că, pentru orice fel de proiect, este nevoie de timp și răbdare. Timpul dedicat unui proiect de ilustrație de carte este foarte important și mi-ar plăcea ca autorii să conștientizeze că dacă îmi oferă răgaz pentru a gândi și a picta, ideile pe care le voi imagina vor fi cu siguranță potrivite pentru cartea lor.
Având în vedere diversitatea activității tale, care a fost unul dintre cele mai speciale sau neobișnuite proiecte la care ai lucrat și ce ți-a plăcut cel mai mult în acea experiență?
Îmi amintesc cu drag de un proiect frumos în care m-am implicat foarte mult: am realizat multe ilustrații pe care le-am transformat în materiale didactice pentru o clinică de kinetoterapie pentru copiii din Brașov. Entuziasmul de la început m-a însoțit pe tot parcursul proiectului, chiar dacă volumul de muncă a fost mare și diferit față de proiectele de până atunci. Au fost două sau trei momente în care m-am simțit copleșită de amploarea proiectului și am avut impresia că mă pierd printre gânduri și idei. Totuși, comunicarea dintre mine și client a contat enorm, aducând claritate și structură.
Partea mea preferată din acest proiect a fost momentul în care am mers la centrul de kinetoterapie și le-am prezentat specialiștilor materialele ilustrate de mine, alături de propunerile de exerciții. Zâmbetele și sclipirile din ochii lor, ideile care au apărut în urma conversațiilor și fotografiile primite ulterior, în care ei foloseau materialele în ședințele de lucru, mi-au confirmat că implicarea mea ca ilustratoare a avut un sens profund și diferit.
Sunt foarte încântată de acest proiect, pentru că datorită lui am descoperit că, dacă am o planificare clară, un program bine structurat și colaboratori implicați, oricât de amplu ar fi, îl pot finaliza cu bucurie — bucurându-mă de fiecare etapă a procesului creativ și de implementare.
Cred că e un sentiment formidabil să vezi cum arta pe care o creezi depășește simpla estetică și capătă un rol semnificativ în viețile oamenilor. În mod similar, activitatea ta pedagogică aduce o abordare proaspătă, menită să elimine presiunea din procesul creativ și să elibereze participanții de prejudecățile învățate, indiferent de vârstă.
Ce ai descoperit, de-a lungul timpului, despre felul în care copiii și adulții se raportează diferit la procesul de a crea?
Datorită artei, oamenii își transformă, fără să-și dea seama, perspectiva asupra propriei persoane și asupra lumii, iar această schimbare le aduce o liniște sufletească în viața de zi cu zi. Îndrăznesc să spun că această liniște este esențială.
Consider că, în fața artei, suntem culori și emoții, iar acest univers este un loc în care putem visa cu ochii deschiși. Deși ceea ce spun poate suna poetic, am observat că adulții și copiii se exprimă artistic cu ușurință atunci când se simt în siguranță și când se află într-un mediu în care sunt văzuți, ascultați și încurajați. Am remarcat strălucirile din ochii lor și zâmbetele de pe chipuri atunci când pictează sau desenează și sunt absorbiți de vopsele, nuanțe, tușe, hașuri, lucrând fără teamă și fără intenția de a impresiona pe cineva. Practic, comunică ceea ce simt și gândesc prin intermediul materialelor de desen și pictură.
Am mai observat un lucru extraordinar: arta schimbă modul în care oamenii se raportează la lumea din jurul lor, la felul în care găsesc soluții sau reacționează în fața situațiilor neașteptate.
Pornind de la această observație despre efectele artei asupra participanților, ce ți-ai dori ca oamenii care participă la atelierele tale să descopere despre procesul de a crea?
Îmi doresc ca oamenii care participă la atelierele coordonate de mine să descopere că arta este un mod de a comunica, atât cu noi înșine, cât și cu ceilalți. M-aș bucura ca participanții la întâlnirile creative să înțeleagă și să transmită mai departe că desenul și pictura sunt două forme autentice de exprimare a gândurilor și emoțiilor noastre, iar conceptul de „talent” este, de fapt, o percepție transmisă din generație în generație, care ne limitează înțelegerea profundă a propriilor emoții și ne oprește din dorința de explorare a unui domeniu nou.
Mi-ar plăcea ca oamenii care care citesc aceste rânduri să fie curioși și să îndrăznească să descopere activități noi care ar putea să devină pasiuni noi care o să le bucure sufletele.
Pentru că ne apropiem de finalul interviului, aș vrea să aruncăm o ancoră în prezent. La ce proiecte lucrezi acum? Există ceva ce te entuziasmează în mod special în această perioadă?
În prezent, așa cum ne-am propus de la început, expoziția [un]fold călătorește prin țară, iar acest lucru mă entuziasmează în mod deosebit. Mă încântă și mă bucură reacțiile publicului care vizitează expoziția, iar această încântare devine inspirație pentru lucrări viitoare. Între vernisajele din diferite orașe, pictez și desenez idei noi, gânduri pe care vreau să le integrez în seria [un]fold. Această serie mă „ține” ancorată într-o lume echilibrată între simțuri, emoții și pictură.
De curând, am acceptat două proiecte de ilustrație de carte pentru două povești: una pentru copii și una pentru adulți. În 2026 le voi dedica timpul și creativitatea mea, deși trebuie să mărturisesc că deja mă gândesc la ilustrațiile lor. Am în minte anumite scene, detalii și o paletă cromatică. Entuziasmul este mare pentru acest proiect și am anunțat online despre colaborarea pe care o voi avea cu autoarea. Îmi propun să public etapele de lucru și momentele din atelier în spațiul online pentru ca oamenii să urmărească evoluția proiectului.
Pe lângă această activitate creativă și personală, știi ca ador activitatea de pedagog. Programul meu este generos cu atelierele de desen și pictură pentru copii, adulți și seniori. Mă încarc cu bucuria și entuziasmul reușitelor cursanților. Ei descoperă că desenul și pictura pot fi două forme de exprimare ale gândurilor și emoțiilor, care le oferă satisfacție și împlinire atunci când sunt practicate într-un mediu încurajator, sigur și empatic.
Unde te pot găsi cei care vor să îți descopere lucrările — online sau în spații fizice?
Îmi place să scriu despre ceea ce mă inspiră, despre proiectele la care lucrez și să împărtășesc bucuria reușitelor pe Instagram și în grupul de WhatsApp.
Le mulțumesc tuturor colaboratorilor care mi-au propus să expun o parte dintre lucrările mele sub formă de printuri de artă sau produse ilustrate. În prezent, cadourile cu lucrările mele pot fi găsite atât online, cât și în magazine fizice din țară, printre care Muzeul de Artă Brașov, Inspiratio, Libris, librăriile Cărturești și Librăria Corina.
După aproape doi ani de colaborare cu Ana-Maria Gălețeanu, rămân fascinată de felul în care extrage subiectele creațiilor sale din experiențele cotidiene. Poveștile noastre par nesfârșite, iar sinceritatea sa se regăsește atât în viața de zi cu zi, cât și în lucrările sale. Aflată la începutul carierei, dorința ei de dezvoltare și evoluție artistică, îmbinată cu un puternic simț al responsabilității și o personalitate debordantă, reușește să aducă strălucire și optimism oriunde pășește.
