Pe Radu Abraham îl poți descoperi prin obiectele pe care le creează în chip mereu neașteptat, gata să te surprindă. Lucrează cu materiale diverse, folosește forme inedite și adesea te lasă cu dorința de a sta de vorbă cu el despre propriile creații. Ceea ce am și făcut în numele Revistei Atelierul. Și am descoperit un adevărat artist pentru care sursele de inspirație vin de unde nu te aștepți – mai ales din revolta față de convențional.

Radu Abraham a pornit pe drumul creativilor din România cu dorința de a face lucrurile altfel și de a pune accentul pe cu totul altceva. Așa s-a născut un adevărat crez, concretizat apoi într-una dintre colecțiile sale cele mai apreciate: Form before Function. Evident că nu este un drum ușor, dar creativitatea presupune inovație nu doar în ce privește obiectele, ci și modul de comunicare cu publicul. Vă invit să citiți interviul de mai jos pentru a înțelege în mod potrivit mesajul din spatele artei Studio Abraham.

1. Câteva cuvinte despre Radu Abraham: cum ți-ai descoperit creativitatea și cum ai decis să faci din ea activitatea ta de zi de cu zi? Ce studii de profil ai și în ce fel ți-au nivelat drumul spre artistul creativ care ești astăzi?

În prima fază am descoperit o atracție pentru desen și pentru artele plastice, însă creativitatea s-a dezvoltat în paralel cu formarea mea ca individ și cred că momentul cel mai clar pe care pot să îl identific ca fiind cel în care am decis să fac design de obiect a fost în timpul masteratului, când am primit o temă practică pe care am rezolvat-o în lemn. A fost momentul în care am descoperit conștient frumusețea prelucrării lemnului și o mică parte din posibilitățile pe care acesta le oferă. Descopeream în același timp și munca practică în atelier, care a rămas până azi o parte centrală în procesul meu. Aceste descoperiri, noi la vremea aceea, m-au fascinat și pentru prima dată mi-a fost clar ce vreau să fac în viitor.

Sunt absolvent al Universității de Artă și Design, însă cea mai mare parte din formarea mea profesionala s-a întâmplat ulterior finalizării studiilor de master și a fost un proces mai degrabă personal, în care m-am documentat în direcția spre care eram atras și am învățat lucruri practice de la diferiți meșteri, cunoștințe sau prieteni care aveau mai multă experiență decât mine, cât și spații în care puteam să lucrez. Ulterior am început doctoratul având ca subiect recuperarea meșteșugurilor în designul contemporan, demers care a alimentat o latură a designului de obiect de care eram deja atras, dar care a creat un context favorabil continuării și aprofundării ei. În paralel, din anul 2015, ulterior unui internship la Berlin, am pornit propriul atelier, în prima fază împreună cu un prieten, mai apoi am format un mic colectiv de 4 oameni, iar din anul 2021 sunt de unul singur.

2. Lucrările tale sunt descrise drept un colaj de lemn, sticlă, metal și plastic. De ce tocmai aceste materiale? Care dintre acestea te reprezintă cel mai bine din punct de vedere creativ? Contribuie aceste materiale la inspirație în alegerea formelor sau funcționalității obiectului final?

Lucrările sunt descrise în felul acesta pentru că aceste materiale sunt unele din cele care predomină. Am avut tot timpul curiozitatea de a experimenta cu diferite materiale, cu felul în care se comportă și cum pot fi asociate între ele, dar și cu posibilitățile pe care le oferă. Rezultatul a fost un portofoliu de obiecte diverse, atât ca funcții cât și ca materiale. Practica mea însă nu se limitează numai la aceste materiale, la fel cum nici nu e definită de toate.

Lucrez alternativ și uneori în asociere cu toate materialele de mai sus, dar sunt mereu curios să experimentez și cu altele noi. Inspirația îmi vine cel mai mult din procesul de lucru și toate aceste materiale contribuie la formele și funcția obiectelor realizate. Nu am o rațiune pentru care am ajuns la ele, e mai degrabă o serie de împrejurări care m-a făcut să le descopăr pe rând și să le integrez în ideile și în obiectele realizate. Mi-e greu să aleg un singur material care să spun că mă reprezintă cel mai bine dar dacă ar trebui să mă rezum la unul singur, acesta ar fi lemnul.

3. În portofoliul Radu Abraham se regăsesc produse numeroase și destul de variate. Care dintre ele simți că te exprimă pe tine cel mai fidel? Ai vreo piesă preferată și dacă da, care e aceea?

Există obiecte care mă reprezintă mai mult decât altele, dar pot spune asta doar dacă judec prin rezultatul final. Toate sunt parte din aceleași căutări și chiar dacă punctual sunt obiecte realizate care îmi plac mai puțin, ele sunt de fiecare dată etape către altele noi, de multe ori mult mai bune, și atunci nu pot fi mai puțin importante nici cele pe care judecate individual nu le consider la fel de reușite. Procesul creativ în sine presupune realizarea unor forme care nu tot timpul vor corespunde ideii sau viziunii avute și imaginate inițial, dar e o parte esențială și o etapă a unui proces continuu. Nu am o piesă preferată, îmi plac cele mai multe dintre obiectele realizate, în întregime sau pentru anumite detalii.

4. Poți descrie procesul de creație? Tocmai fiindcă folosești atât de multe materiale, sunt curioasă cât de greu se nasc piesele tale, ca nivel de muncă, durată și complexitate. Surse de inspirație?

Obiectele se nasc firesc și au procese diferite de materializare; în timp ce unele ajung în forma lor finală în câteva săptămâni de la prima schiță, pentru altele a fost nevoie de ani până să ajung la o formă pe care să o simt finală. Între timpii aceștia există tot restul paletei temporale, dar mai există o categorie de obiecte care au ieșit la lumină înainte să aibă o formă de care să fiu convins. Acestea ajung de multe ori o etapă din procesul altui obiect.

Procesul de creație este în mare parte centrat pe activitatea din atelier. S-a întâmplat de multe ori ca lucrând la un proiect comisionat, să găsesc răspunsuri la obiecte începute și lăsate în așteptare mai multă vreme. Am tot timpul în atelier experimente sau obiecte începute și unele ajung în forma lor finală după mult timp de gândire.

Procesul de lucru este cea mai mare sursă de inspirație, iar altele, exterioare, ar fi arhitectura (brutalistă, dar nu numai) și geometria primară, regăsite în contexte diverse.

5. Există vreun obiect de design la care visezi de mult, dar căruia nu i-ai dat încă viață?

Bineînțeles și îmi imaginez că e parte din viața fiecărui om creativ. Din fiecare caiet de schițe, am realizat în cel mai bun caz 10%. Din restul de 90%, probabil că o treime sunt obiecte pe care aș vrea să le fac. Mă întorc adesea la schițele vechi și mă folosesc de materialul generat anterior, deci într-o oarecare măsură sunt în continuare în contact cu acele idei și obiecte. Am încetat să mai visez la ele și încerc să iau lucrurile așa cum vin, iar dacă toate se așază, poate că va fi un moment și pentru unele din acestea.

6. Îți descrii creațiile folosind sintagma „functional objects developing a form of functional sculpture”. Poți să dezvolți un pic ideea?

Procesarea personală a ideii de funcție și formă a venit în timpul facultății, când multe dintre obiectele care aveau posibilitatea să fie propuse și într-un mod mai abstract erau contestate de către profesori ca fiind nefuncționale. Acest lucru a dat naștere unui soi de revoltă interioară în care am simțit că vreau să exprim lucruri care să răspundă unor nevoi prin obiecte a căror formă să nu fie totuși definită exclusiv de funcția lor.

Ideea aceasta a rămas cu mine până în prezent și prima serie de astfel de obiecte a fost „Form before function”, în care am realizat oarecum intuitiv câteva obiecte. Spun intuitiv, pentru că nu am avut în minte realizarea unei întregi serii și deși am pornit de la schițele a două dintre ele, restul au venit ca extensii firești ale acestora, în timpul procesului de lucru. Mi se pare că e o formă de libertate foarte plăcută, aceasta de a gândi obiecte „la liber”, fără să ții cont de norme rigide care de multe ori sunt date obiectelor funcționale de design. Cred că asta duce obiectele mele într-o zonă sculpturală și poate chiar le apropie într-o oarecare măsură de sculptură. De aici functional objects/functional sculpture.

7. Cine sunt clienții tăi și cum ajungi la ei? Cea mai eficientă metodă de promovare/vânzare?

Clienții cu care lucrez sunt destul de diverși și mi-e greu să realizez un profil al lor. Cred că un fir roșu între majoritatea dintre aceștia ar fi pasiunea pentru artă și o preocupare generală si extinsă oarecum, de înfrumusețare a vieții. Recent, a început să fie tot mai popular și în România conceptul de collectible design, astfel că oameni care sunt preocupați de colecționat în general încep să se orienteze și către designul de obiect sau mobilier, realizat în serii limitate sau chiar piese unicat. Dincolo de asta, oamenii care cumpără obiectele mele nu le cumpără strict pentru funcția lor practică, ci, cel puțin în egală măsură, și pentru funcția lor estetică și capacitatea de a schimba spațiul prin prezența lor.

Nu am o strategie prin care să ajung la clienți, lucrurile s-au format mai degrabă organic. Colaborez cu o galerie din Timișoara și cu câteva birouri de arhitectură, dar mulți dintre clienți ajung la mine în urma recomandărilor venite din proiecte anterioare. Într-o oarecare măsură contează și social media și m-a ajutat, însă nu am avut nici atracția, nici disciplina să folosesc platformele ca instrumente, ci mai degrabă am făcut-o sporadic fără vreo strategie în acest sens.

8. Am descoperit pe site-ul tău că propui un concept inedit de team building – unul cu adevărat creativ, Modulight. Cum ți-a venit ideea? Se bucură de succes? Între team buildings și workshop spre ce sunt mai deschiși oamenii?

Ideea a venit din nevoia de a genera extra venit și pentru a susține costurile atelierului m-am gândit la o activitate scurtă și concentrată. De succes nu pot să zic că s-a bucurat, deși eu cred în idee și cred că poate fi atât atractiv, cât și foarte plăcut pentru cineva din exterior, să intre în contact cu munca de atelier, să încerce niște operațiuni primare de prelucrare a lemnului, iar la final să plece cu un obiect de iluminat acasă. Din păcate, îmi lipsește partea de networking în cadrul companiilor mari care ar fi dispuse să aibă astfel de activități cu angajații și deși am contactat mai multe corporații, nu am primit niciun răspuns. Primul team-building l-am făcut după 2 ani, cu o echipă de 6 oameni. Poate în viitor lucrurile se vor schimba și experiența unui prim team-building reușit să aducă altele. Cred că pentru oameni e foarte important să vadă un rezultat palpabil al muncii lor și exact asta încerc să ofer prin aceasta inițiativă.

9. Ești optimist în ce privește viitorul industriei creative? Ce așteptări ai de la creativii din România și, evident, de la tine în viitorul apropiat?

Da, cred că lucrurile merg într-o direcție bună, deși este în continuare provocator să trăiești din profesii creative sau vocaționale. Observ că se formează o piață, nouă îmi vine să zic, către care atât artiștii, cât și designerii pot să meargă cu lucrările lor și asta e minunat. Probabil e nevoie de mai mult networking ceea ce cred că se va întâmpla prin diferite evenimente expoziționale, care sunt tot mai frecvente.

10. Dacă ar fi să te reîncarnezi într-un mare artist al veacurilor trecute care ar fi acela și de ce?

Constantin Brâncuși, pentru profunzimea cu care vedea lumea.

Imaginile acestui articol sunt din arhiva personală a lui Radu Abraham.