În timp ce numeroși designeri de produs creează forme și produse care să te inspire, Surrogate Selves creează obiecte de ceramică inspirate de oameni. Este un business atipic, care s-a format și continuă să crească ignorând orice reguli și principii de marketing, ba chiar contrazicându-le. Și totuși, treaba merge. Care să fie explicația? Nu gândul la câștiguri, ci dimpotrivă, la o stare de bucurie care nu are nicio legătură cu partea materială, ci cu satisfacțiile la nivel emoțional. Desigur că ceramica Surrogate Selves se vinde pe bani, dar nu e creată pentru bani. Și asta o dovedește micul demon al temerii legate de lipsa unui „job real” care năvălește an de an peste atelier. Cum se raportează o mică afacere creativă la pericolul AI? Cum își atrage clienții? Și cum de răzbate în lipsa unei strategii? Răspunsurile le veți descoperi citind acest interviu plin de suflet.

1. Cine se găsește în spatele Surrogate Selves? Câteva cuvinte despre Lorena – vârstă, studii, legătura cu industria creativă, o descriere a omului din spatele creațiilor.

Numele meu este Lorena, am 30 de ani și activez ca artist plastic în domeniul ceramicii din 2019. Am creat proiectul Surrogate Selves dintr-o joacă, în timpul pandemiei, ca mai apoi să îl fac public în 2023. În prezent reprezintă o parte importantă din mine, fără de care nu mă pot vedea continuând parcursul meu creativ. Surrogate Selves, proiectul meu de ceramică utilitară, este de multe ori de fapt pauza pe care o iau de la proiectele mai „serioase”, locul în care îmi permit mai ușor să evadez, să mă joc, să greșesc, să încalc reguli și deadline-uri.

Ca majoritatea ceramiștilor pe care îi cunosc, bineînțeles, nu am studiat ceramică. Eram masterandă în grafică când am început să modelez sub ghidajul unei bune prietene ceramiste, la ea în atelier, unde m-a primit cu entuziasm și multă răbdare. Am preluat total energia ei. Parcă nimeni, niciodată nu mi-a prezentat mai optimist un domeniu care pe alocuri este destul de tragic și devastator, fără să-i ascundă totuși deloc această latură. Atât mi-a trebuit, să merg la ea în atelier de câteva ori și m-am molipsit complet. Cred că devenisem destul de enervantă chiar și pentru prietenii mei, artiști și ei. Vorbeam încontinuu despre asta și le invadam atelierele ca să lucrez, neavând atelierul meu propriu pe atunci. Lucram și acasă, unde aveam colegi de apartament și singurul meu spațiu personal era un dormitor doar puțin mai mare decât patul. Mai dau uneori peste pozele cu pervazul acelei încăperi, plin ochi de obiecte de lut lăsate la uscat, și râd singură.

2. Conceptul Surrogate Selves: povestea afacerii tale creative, ce înseamnă această denumire, cum este receptată de clienți. Cum te diferențiezi de alți creativi?

Întregul proiect a pornit de la o serie de rame de ceramică pentru oglindă inspirate de coafura pe care o „porți” atunci când privești în oglindă. Majoritatea obiectelor Surrogate Selves sunt inspirate de părți anatomice sau personaje fictive care, prin interacțiunea noastră zilnică cu ele, devin o extensie a noastră, un surogat care ne reflectă aproape demascator personalitatea și au la rândul lor un caracter bine definit. Cred că asta răspunde și la cum mă diferențiez de alți creatori. Oricum, din punctul meu de vedere, fiecare este diferit. Chiar și acela care se chinuiește cel mai mult să fie precum celălalt sau este influențat inconștient de altcineva.

 

Denumirea proiectului a trebuit să o aleg destul de repede. Eu mai întâi am început să lucrez din inerție și apoi mi-am dat seama că îmi doresc ca asta să devină un proiect de lungă durată, așa că a trebuit să născocesc un nume și un logo în regim de urgență, ca să pot ștanța obiectele create, înainte ca lutul să se usuce. N-am știut foarte bine ce fac, dar am știut sigur ce vreau, și anume să fie un nume lung și sofisticat, în antiteză cu orice regulă a strategiei de marketing și capitalism care recomandă nume scurte, simple, ușor de reținut. Cred că mi-a ieșit, nu cred că bifează nici una. M-au reținut totuși destul de bine exact oamenii care trebuie, publicul meu, pe care îl iubesc și care s-a format foarte natural. Sunt conștientă că proiectul meu nu este pentru toată lumea și nici nu mi-am dorit asta vreodată. Ar fi oricum nerealist.

3.Procesul de creație – cât de dificil este să realizezi un obiect din ceramică marca Surrogate Selves? Cât durează și care sunt cele mai grele etape? Momentul tău preferat din timpul procesului de creație.

Tehnica mea de modelaj constă în a construi fiecare piesă individual, de aceea obiectele mele nu vor fi niciodată identice, chiar dacă pot semăna foarte mult. Chiar și așa, recunosc că atunci când fac o serie, înnebunesc puțin în sinea mea făcând ceva aproape la fel de mai multe ori. Totuși, îmi doresc ca mai multe persoane să se poată bucura de acel obiect, și astfel îmi revine entuziasmul. Durata în care pot realiza un obiect este direct proporțională cu complexitatea sa.

Cel mai mult îmi testează răbdarea unul dintre bestseller-urile Surrogate Selves, săpuniera Dermina pe care trebuie să o modelez și pictez țep cu țep. Dar oricât de complicat ar fi, tot asta rămâne etapa mea preferată, să dau formă obiectului. Apoi, îmi place la fel de mult să înșir pe masa de lucru toate cioburile cu teste de culoare și să aleg cum voi picta obiectele. Cel mai puțin mă încântă să reciclez lutul rămas din surplus sau obiecte care au crăpat la uscare. Acest pas reprezintă literalmente un antrenament sportiv de dificultate medie și este și extrem de messy. Totuși, este minunată posibilitatea de a refolosi material.

4. Ce anume te inspiră în alegerea funcționalității și în designul fiecărui obiect? Ai vreun produs în care să fi pus mai mult suflet decât în celelalte – cană sau farfurie sau oglindă? Care ar fi cea mai reușită creație care a ieșit din mâinile tale?

Interacțiunea mea zilnică cu obiectele din casă mă inspiră cel mai mult. Am mai renunțat la unele dintre ele, tot plimbându-mă din chirie în chirie, dar nu înseamnă că mi-am și dorit să fac asta, a fost de nevoie. Am acceptat în cele din urmă că toată viața mea o să fiu legată emoțional de anumite piese și că o să am la fel de multe obiecte utile și inutile doar pentru că îmi aduc fericire. Cel mai mult suflet cred că l-am pus în sfeșnice și oglinzi, pentru că le folosesc ritualic, atunci când am un moment doar al meu sau când vreau să mă relaxez. Le asociez cu timpul meu pentru mine, cu repausul fizic și mental. Am observat că ceilalți le apreciază la fel de mult, deci mă bucur dacă am reușit să transmit prin ele această energie.

În general, și celelalte obiecte Surrogate Selves sunt tot dedicate acestor momente: cafeaua de dimineață, ceaiul, ritualul dușului și așa mai departe. Încerc totuși să realizez nu doar obiecte plăcute vizual, ci care să aducă și un plus practic prin design-ul lor. Săpuniera Dermina, de exemplu, am creat-o din nevoia mea de utilizator de săpun solid, de a avea într-adevăr o săpunieră care să țină mereu săpunul uscat și chiuveta curată, și mi-a reușit. În alte situații, cum este untiera Blinky în formă de față de Clown, am încercat să îmbrac un obiect banal într-o formă hazlie, care să facă experiența cu acel obiect mai specială. Mi se pare că mulți dintre noi luăm viața prea în serios. Îmi doresc ca obiectele Surrogate Selves să spargă monotonia zilei și să le amintească clienților mei că uneori e ok să stai și să nu faci nimic „productiv” și, desigur, să zâmbească.

5. Cine sunt clienții Surrogate Selves? Nivel de vârstă, educație, statut social. Și cum îi întâlnești cel mai des? Cred românii în produse de design?

Primii mei clienți și cei mai constanți au fost prietenii mei, fără de care probabil nu aș fi putut să continui în anumite momente. Treptat, am reușit să creez un public echilibrat. Media de vârstă a clienților mei este greu de definit, pentru că ține și de accesul la produsele mele. Persoanele care pleacă acasă cu un obiect Surrogate Selves sunt, dacă stau să mă gândesc, de toate vârstele. O clientă foarte simpatică și tânără care s-a oprit odată la masa mea în cadrul unui târg a calculat prețul unui obiect în orele ei de meditații, așa că i-am făcut un discount. Iar apropo de asta, sunt și clienți care refuză orice fel de reducere pentru că posibilitățile lor financiare sunt mari și își dau seama că nu putem fi plătiți prin scoici și că forma monetară este un sprijin real. Interacționez cu publicul cel mai bine în cadrul târgurilor mici din oraș și în propriul atelier, unde organizez regulat ziua porților deschise și primesc vizite.

Dacă românii cred sau nu în produsele de design este o întrebare al cărui răspuns se articulează treptat în prezentul în care trăim. În ultima vreme mi se pare că interesul față de produsele de design românesc începe să crească fiindcă și numărul creatorilor a crescut și atunci nu-l mai consideri nebun pe cutărică dacă-ți vinde o farfurie cu 100 de lei, când vezi că-s mai mulți „nebuni” ca el. O fi ceva acolo, un motiv, nu? Învățăm încet, încet să cultivăm și mai ales să înțelegem un limbaj al produselor unice și al afacerilor mici, iar asta mă bucură. Mai avem mulți pași de parcurs, dar este un început.

6. Care sunt cele mai vândute obiecte Surrogate Selves?

Debutul proiectului meu a fost broșa în formă de mână pe care o poți potrivi la eșarfă, sacou, palton etc. după bunul plac. Este încă unul dintre cele mai iubite produse Surrogate Selves, urmat de sfeșnicele tot în formă de mână, care sunt trademark-ul nostru. O mare admirație au primit și săpunierele și cănile, iar untiera Blinky le prinde acum din urmă. Foarte recent am scos din tipar o serie de postere inspirate de obiectele Surrogate Selves și abia aștept să văd cum se vor raporta oamenii la „ceramică pe hârtie”.

 

7. Metode de promovare pentru afacerea ta creativă. Care este cea mai eficientă metodă de a obține nu doar recunoaștere, ci și vânzări? Te gândești la vreo nouă metodă încă neîncercată?

Metoda cea mai eficientă care mi-a adus succes până acum a fost, cred eu, munca enormă investită în realizarea unui obiect cu adevărat valoros și nu doar un trend. Eu fac ce-mi place mie să fac și dacă ies și bani din asta, foarte bine. Nu folosesc strategii pentru că nu le cunosc. Uneori mă simt depășită din cauza asta și recunosc, încerc să prind din urmă, dar nu știu când și dacă voi reuși, căci nu e în firea mea.

8. Ce părere ai despre AI în domeniul tău creativ, are vreun loc?

Întrebarea asta îmi amintește de răspunsul unui prieten când l-am întrebat ce să fac în orașul lui când vin în vizită, oraș de care el era dezamăgit, și mi-a spus că trebuie să ajung musai la gară, să iau trenul și să plec altundeva. Cam asta este și părerea mea despre AI. Dacă ajungi acolo, mai bine pleci. Am mai folosit, am mai încercat, dar mi se pare lipsit total de esență, chiar și în crearea unui simplu text. Mi-a fost de folos la chestiuni birocratice, dar și atunci a trebuit să verific toată informația. Se folosește tot mai mult în absolut orice și asta reduce înfricoșător de tare conținutul autentic. Îmi este frică real de consecința acestui aspect în timp. Teama asta cu furatul job-ului din fericire nu pot s-o am, ceramica se face tot la fel de dinainte de Hristos și tot la fel se va face și după Chat GBT. Bineînțeles, vorbind în linii mari și despre esență. Progresul tehnologic are un rol important aici, dar nici o legătură cu inteligența artificială.

9. Cea mai mare provocare din istoria afacerii tale. Ai avut vreun moment de cumpănă și dacă da, cum l-ai depășit?

La mine în fiecare an sună ca o alarmă această temere că poate ar trebui să am un „job real”, o pensie, ca tot omul. Uneori mă prinde vara, alteori toamna, iarna, dar apare negreșit, ca și colecțiile de modă. Ultima dată m-a aruncat într-o stare din care m-am chinuit luni întregi ca să scap. Sunt categoric multe avantaje și dezavantaje în a lucra pentru tine, e un subiect foarte dezbătut și controversat. Am depășit aceste momente de fiecare dată încercând să am acel „job real” și întorcându-mă fuga la mine în atelier și totodată având răbdarea de a suporta starea aceea atât cât a fost nevoie.

10. Câteva cuvinte despre workshop-urile pe care le organizezi.

Atelierele de ceramică pe care le organizez au apărut din dorința de a oferi oricărei persoane locul de pe scaunul creatorului și șansa de a descoperi acest mediu de aproape. E greu să nu te lași fermecat de modelaj și să nu te trimită într-un element al tău, probabil uitat, pe care personal îl asociez foarte mult cu copilăria. Pentru mine este ceva terapeutic și vindecător, ceva de care mă bucur că sunt molipsită și pe care îmi doresc să-l împart și cu ceilalți, atât prin obiecte finite cât și prin experiența de a crea la rândul lor ceva unic. Atelierele pe care le organizez în prezent sunt dedicate oricărei persoane care vrea să încerce ceva nou sau să aprofundeze acest domeniu. Ceramica este despre răbdare, despre a te cunoaște mai mult pe tine. Nu este doar despre creativitate, este foarte mult și despre emoție. Este un mediu care într-adevăr te ajută să creezi, dar te și învață să accepți să pierzi. În plus, te obligă să privești lucrurile din toate unghiurile. Nu mereu, dar de multe ori, lucrurile chiar sunt mai senine, privite din altă perspectivă.

Fotografiile provin din arhiva Surrogate Selves