Brandul u.t.o.p.i.c prezent în viața artistică a designului românesc, născut din măiestria Monei Vulpoiu de a modela metale diverse în bijuterii cu stil inspirate de eroi sau povești fantastice, au o delicatețe care le face remarcate imediat. Poveștile spuse de bijuteriile Monei Vulpoiu, mai ales inelele create de ea, sunt suprarealiste uneori, îmbină pietre semiprețioase cu metale nobile și înfrumusețează mâinile care mereu fac câte ceva, creează sau se odihnesc. Mona Vulpoiu își urmează ”inspirația care curge ca un râu”, așa cum a afirmat într-un interviu și din această inspirație a creat un business creativ remarcabil și foarte personal. Multe inele cu inscripții, flori, perle și forme inimitabile fac parte din panoplia creatoarei brandului u.t.o.p.i.c, fiind predominante în colecțiile sale. Revista Atelierul a invitat-o pe creatoarea brandului să ne spună câteva cuvinte despre parcursul său artistic.

1. Ce ne poți spune despre tine, Mona Vulpoiu, artistul bijutier din spatele brandului u.t.o.p.i.c?

Sunt un om care a învățat să se exprime prin metal. Înainte de a fi bijutier, sunt un observator al emoțiilor, al texturilor, al lumii mici care se ascunde în lucrurile aparent neînsemnate. Utopic e locul în care mă pot întoarce la esență, în care pot transforma fragmente de viață în forme purtabile. Am construit acest univers încet, cu răbdare, cu multe încercări, cu bucurii și îndoieli. Nu am urmărit perfecțiunea, ci adevărul, acel soi de adevăr pe care îl simți în palmă când atingi metalul sau o piatră cu poveste. Cred că bijuteria e una dintre cele mai intime forme de artă. E aproape de piele, de inimă. Și poate de aceea m-am regăsit în ea.

2. Cum îți găsești modelele, de unde îți iei sursa de inspirație?

Inspirația mea vine din tot ce mă mișcă: din arhitectură și obiecte vechi, din natură, din texturi găsite întâmplător, din memorie și din conversații. Sunt atentă la detalii pe care alții poate le ignoră…o crăpătură, o umbră, o margine imperfectă, o piatră neșlefuită. Uneori mă inspiră lucruri ciudate, obiecte vechi, pietre culese de pe drum, marginile unei fotografii, o discuție care m-a răscolit. Alteori, inspirația vine direct din material. Îl las să mă contrazică, să mă surprindă. E un dialog. Și poate că asta e secretul meu: sunt un foarte bun observator și îmi place enorm sa observ viața. Și totuși natura rămâne pe primul loc.

3. Bijuteriile prețioase pe care le creezi au un stil anume, văd multe inele. Ce materiale folosești și ce pietre semiprețioase, le combini într-un fel anume, ai o rețetă?

Lucrez în principal cu argint și aur pe care de foarte multe ori le combin cu alamă sau cupru și cu tot felul de alte materiale experimentale. Prefer materialele care îmi permit să mă joc cu textura și volumetria. Când vine vorba de pietre, aleg în funcție de energie și imperfecțiune: turcoaz, labradorit, spinel, citrin, apatite, moonstone, perle, pietre care au personalitate și nu sunt “prea perfecte”. Nu mă interesează simetria dură, ci dialogul dintre piatră și metal.

Fotografie din arhiva personală a Monei Vulpoiu

În general, nu am o rețetă fixă. De fapt, procesul meu este opusul unei rețete: îmi place să improvizez, să suprapun, să topesc, să torn, să zgârii, să testez limitele materialului. Cred mai mult în intuiție pe care, evident, încerc să o combin cu tehnica. În ultima vreme am lucrat foarte mult fără o idee clară, practic mi-am propus sa termin tot ce am început în ultimii ani. Şi am lasat liberă imaginaṭia si mâinile.

4. Dintre artiștii români contemporani pe cine urmărești și îți place ceea ce creează?

Sincer, în perioada asta nu mai urmăresc pe nimeni în mod constant. Timpul meu s-a împărțit între a fi mamă, a avea grijă de casă și a ține în viață atelierul, iar zilele par uneori prea scurte ca să mai pot urmări scena artistică așa cum o făceam înainte. Dar, dincolo de asta, ceea ce admir și mă inspiră cu adevărat nu s-a schimbat: îmi plac artiștii sinceri, autentici, cei care creează dintr-un loc real, nu din dorința de a urma un trend sau de a ambala frumos ceva gol. Am o apreciere profundă pentru oamenii care au ceva de spus și o spun în felul lor, cu vulnerabilitate, cu imperfecțiuni, cu voce proprie. Artiștii care creează cu inimă și adevăr, ei sunt cei pe care îi „urmez”, chiar dacă nu îi mai pot urmări activ.

5. Unde ai atelierul, unde vă găsesc admiratorii și cei ce doresc să achiziționeze creațiile tale?

De ceva vreme m-am mutat din București, puțin în afara orașului, ca să fim mai aproape de natură și mai departe de freamătul continuu. A fost o alegere pentru liniște, pentru ritm, pentru copilul nostru, dar și pentru mine. Așa că am dus și atelierul cu mine acolo, unde timpul curge altfel și unde mă pot conecta cu materia fără zgomot în jur. Pentru că înainte aveam mulți oameni care veneau să mă viziteze în atelier, acum am simțit nevoia unei reguli noi: nu mai primesc pe nimeni. Atelierul este astăzi un spațiu intim, închis pentru public, un loc în care energia lucrurilor și ideilor rămâne protejată. În afară de Vladimir, soțul meu și de ucenica mea, nimeni nu mai intră acolo. E un mic mister, un sanctuar în care pot lucra în tihnă, fără întreruperi.

Pentru toți ceilalți, pentru oamenii care îmi caută piesele și vor să le vadă, să le atingă, să le simtă, există magazinul UTOPIC din pe Calea Victoriei 136, colț cu Biserica Amzei nr. 2. Acolo, începând din decembrie, vom avea o serie de evenimente, lansări și noutăți. E locul în care lumea Utopic poate fi explorată liber, fără a pătrunde în intimitatea atelierului meu. Acolo ne întâlnim. Acolo povestea rămâne deschisă.

6. Cum arată cumpărătorul/admiratorul ideal pentru bijuteriile u.t.o.p.i.c?

Sunt oameni care simt. Care se opresc o secundă în plus la o piesă și spun: „nu știu de ce, dar mă atinge”. Sunt cei care caută ceva personal, nu doar un obiect „frumos”. Admiratorul Utopic este cel care apreciază imperfecțiunea, textura, emoția ascunsă într-un detaliu. Nu e neapărat colecționar, dar e sensibil, atent, prezent. Îmi place mult că piesele mele ajung la oameni diferiți, dar cu același numitor comun: autenticitatea. Și mai e ceva cu adevărat special: cumpărătorul Utopic ajunge adesea la piesa “dorită” fără să știe că și-a dorit-o. E ca și cum bijuteria îl alege pe el. Am observat asta de atâtea ori încât nu mai cred că e întâmplare.

Oamenii vin pentru „o privire”, iar piesa care îi găsește devine începutul unei povești. Foarte mulți dintre cei care au cumpărat o singură dată au devenit colecționari înfocați. E amuzant și frumos în același timp, pentru că în procesul de creație eu sunt prima care devine obsedată de o temă, un gest, o textură  iar apoi, cumva și purtătorul devine la fel de captivat de acel univers. E ceva în energia Utopic care transformă simpli cumpărători în pasionați. Iar asta e una dintre cele mai mari bucurii ale mele.

Fotografie din arhiva personală a Monei Vulpoiu

7. Ce sfaturi oferi unui novice care ar vrea să își înceapă activitatea în domeniul artistic/creativ?

Să nu se grăbească. Să își dea voie să greșească. Să rămână curios, chiar și în momentele dificile. În meseria asta, și în orice formă de creație, de fapt, îți construiești identitatea zi după zi. Uneori prin reușite, alteori prin încercări. Să nu fugă de proces. Să-l îmbrățișeze. Și să nu uite ceva esențial: ceea ce creezi spune povestea ta. Fă-o cu sinceritate, cu lumină, cu umbre, cu tot ce ești.

 Cu cât mai puțină inspirație din exterior și mai multă din interior cu atât mai bine.

Imaginile sunt transmise de Mona Vulpoiu din arhiva ei.