Coloranţii sunt substanţe naturale sau sintetice ce pot şi în stare de pulbere foarte fină, solubile în lianţii cu care formează soluţii colorate uşor penetrabile. Ex. Şofranul ce colorează în galben materialele.
Pigmenţii sunt materiale colorante naturale sau sintetice, care se găsesc cel mai adesea în formă de pulberi, insolubile în apă, solvenţi în care se dispersează şi rămân în stare de suspensie. Pigmentul împreună cu un liant formează pe suprafaţa pe care sunt aplicaţi o peliculă colorată nepenetrantă, ce protejează suportul de eventualele fenomene care ar putea să-i distrugă integritatea cromatică. Atât în cazul pigmenţilor, cât şi al coloranţilor modificarea saturaţiei şi/sau a tonalităţii se exprimă prin nuanţare, ce presupune albire când se adaugă alb, întunecare sau umbrire în cazul folosirii negrului sau dacă se foloseşte gri acţiunea se va numi neutralizare.
Nuanţa, cuvânt de provenienţă franceză, nuance- diferenţă fină, este rezultatul unui amestec fizic dintre două culori vecine în spectru, procedeu care păstrează saturaţia, luminozitatea celei folosite în cantitate cea mai mare. Nuanţa se referă la totalitatea culorilor şi combinaţiilor posibile între ele, în timp de tonul este definiţia dată amestecului fizic al culorilor la care se adaugă albul şi/sau negrul..
Un ton poate fi modificat prin adăugarea de culori:
- cu negru va scădea luminozitatea şi saturaţia culorii;
- cu alb culoarea va fi mai luminoasă, saturaţia va scădea tinzând spre o culoare din grupa celor reci;
- cu gri neutru rezultat în urma amestecului a două complementare perfecte, saturaţia culorii va scădea, iar luminozitatea ei va rămâne constantă;
- cu complementara se va obţine un ton tern ;
- prin amestec optic, peste o tentă opacă se adaugă linii, haşuri, puncte, intervenţie ce este remarcată doar de apropierea de compoziţie.
