Distribuie articolul:

Coloranţii sunt  substanţe naturale sau sintetice ce pot şi în stare de  pulbere foarte fină, solubile în lianţii cu care formează soluţii colorate uşor penetrabile. Ex. Şofranul ce colorează în galben materialele.

Pigmenţii sunt  materiale colorante naturale sau sintetice, care se găsesc cel mai adesea în formă de pulberi, insolubile în apă, solvenţi  în care se dispersează şi rămân în stare de suspensie. Pigmentul  împreună cu un liant formează pe suprafaţa pe care sunt aplicaţi o peliculă colorată nepenetrantă, ce protejează  suportul de eventualele fenomene care ar putea să-i distrugă integritatea cromatică. Atât în cazul pigmenţilor, cât şi al coloranţilor  modificarea  saturaţiei şi/sau a tonalităţii se exprimă prin nuanţare, ce presupune  albire când se adaugă alb, întunecare  sau umbrire în cazul folosirii negrului sau  dacă se foloseşte gri  acţiunea se va numi  neutralizare.

Nuanţa, cuvânt de provenienţă franceză, nuance– diferenţă fină,  este rezultatul unui amestec fizic dintre două culori vecine în spectru, procedeu care păstrează  saturaţia, luminozitatea celei folosite în cantitate cea mai mare. Nuanţa se referă la totalitatea culorilor şi combinaţiilor posibile între ele, în timp de tonul este definiţia dată  amestecului fizic al  culorilor la care se adaugă albul şi/sau negrul..

Un ton poate fi modificat  prin adăugarea de culori:

1. cu negru va scădea luminozitatea şi saturaţia culorii;
2. cu alb culoarea va fi mai luminoasă, saturaţia va scădea tinzând spre o culoare din grupa celor reci;
3. cu gri neutru rezultat în urma amestecului a două complementare perfecte,  saturaţia  culorii va scădea, iar luminozitatea ei va rămâne constantă;
4. cu complementara se va obţine un  ton tern ;
5. prin amestec optic, peste o tentă opacă se  adaugă  linii, haşuri, puncte, intervenţie ce este remarcată doar de apropierea de compoziţie.