Amaranth – „floarea nemuritoare a frumuseţii veşnice”

Distribuie articolul:
Share

Ţara de origine a acestei cereale este Peru. Pornind de la grecescul „amaranthos” care  înseamnă „cel care nu se va veşteji” poeţii au supranumit-o „floarea nemuritoare a frumuseţii veşnice”. În Grecia Antică era considerată o plantă sacră. Era folosită şi de azteci sau de incaşi, fiind cunoscută şi preţuită de aceştia pentru toate calităţile pe care le descoperiseră la ea.Amaranth-ul este una dintre plantele cele mai benefice pentru sănătate, fiind una dintre cele mai nutritive alimente cunoscute şi având o valoare proteică mai mare decât orezul, făina integrală de grâu, ovăz sau secară. Este foarte bogat în minerale (mangan, fier, zinc, fosfor, cupru), în calciu şi vitamine (A, E B, D), aminoacizi esenţiali şi, mai ales, nu conţine gluten ! Aceasta este o veste bună pentru diabetici, putând introduce amaranth-ul în alimentaţia lor.

În ceea ce priveşte rolul terapeutic al amaranth-ului acesta porneşte de la scăderea colesterolului (acela rău) din sânge şi ajunge până la reducerea riscului apariţiei de celule canceroase în organism sau de prevenire a altor boli grave.

Neavând un gust puternic sau o aromă anume se pretează a fi preparat atât ca fel principal cât şi ca desert. Fierbe uşor, cam în 15-20 de minute, şi poate fi combinat cu legume (mai ales ceapă, roşii, ardei gras), cu alte cereale şi, desigur, cu fructe. Are consistenţa susanului şi boabele sunt doar o idee mai mari decât bobiţele de mac. Când sunt fierte boabele de amaranth sunt sticloase, uşor transparente.

Ca să-mi satisfac pe deplin curiozitatea am preparat şi eu două feluri de mâncare cu amaranth, o tocăniţă şi un desert. Tocăniţa am făcut-o cu legume (cele de care aminteam mai sus), piept ardelenesc de porc şi pătrunjel. A ieşit bun, bun şi m-am grăbit să fac şi câteva fotografii (că era gata să rămân fără material de prezentare). Cred că ar merge foarte bine şi o mâncărică cu dovlecei sau dovlecei umpluţi cu amaranth, ceapă, ciuperci…

Desertul l-am făcut din ce fructe aveam la momentul acela în figider, adică pepene galben şi banane. Fetiţa mea a fost cea care a dat verdictul iar eu am încredere în gusturile ei, căci tare selectivă este cu mâncărurile noi. Faptul că a păpat tot ce-i pusesem în castronelul ei preferat cred că spune suficient. Desigur că am făcut poze şi desertului. Mă bate gândul ca la porţia care a rămas să ataşez şi două cupe de îngheţată, aşa, de probă….

Cred că prin magazinele naturiste există (sau ar trebui) broşuri despre cerealele mai puţin obişnuite pe la noi. Este important să fie cunoscute, mai ales că susţin atât de eficient sănătatea şi ne mai scot un pic din rutină.

Sigur am să mai scotocesc pe net pentru câteva reţete sau, de ce nu, am să improvizez eu câte ceva şi dacă, la un moment dat, am să observ că sunt mai tânără şi mai frumoasă consumând amaranth am să vă dau imediat de veste ! Şi sigur că am să vă prezint şi  probele !

Aşadar:  amaranth, calciu, minerale, vitamine, sănătate, natură, echilibru.

Produs oferit spre testare de Pukka Food. Mulţumim!

Sursă imagine reprezentativă: http://seedfreedom.in

Comentarii
2 Comments
Share