Lumea handmade din culise – partea a II-a

Distribuie articolul:
Share

Săptămâna trecută am scris despre relația relaţia artizan – posibil cumpărător, în viziunea mea. Iar astăzi continuăm discuția, de data aceasta având în vizor dinamica din relațiile artizan-artizanRelaţia artizan – artizan

Probabil vi se va părea bizară abordarea, însă cred că puţini cunosc culisele acestei relaţii, dintre artizani şi alţi artizani. Există mai multe situaţii: cea mai fericită şi frumoasă e cea în care artizanii sunt într-o comunitate, comunică, împărtăşesc cunoştiinţe şi informaţii, se ajută, se respectă. Acest respect mi se pare foarte important. Eu lucrez cu anumite tehnici şi materiale şi poate nu sunt atrasă de cusut (în cazul meu) dar acest lucru nu înseamnă că nu-i respect pe cei care realizează altceva. Deasemenea nu consider că unii sunt mai importanţi decât alţii. Recunosc, există nivele de dificultate, cum există în orice activitate, iar acest lucru se poate reflecta în complexitatea şi calitatea produsului. Însă atitudinea între noi nu trebuie să difere. Cred că nu se înțelege exact ce vreau să spun, de aceea o să vă povestesc câteva întâmplări ale mele petrecute în rândul artizanilor.

Am participat la câteva târguri handmade (nu foarte multe, dar suficiente ca să îmi pot forma o părere) şi atmosfera de acolo mi-a plăcut şi nu prea. Am întâlnit artizani ok, artizani sociabili, dornici de a împărtăşi cu alţii bucuria handmade-ului, artizani cu care am avut discuţii drăguţe la o cafea sau ceai, a căror produse le-am admirat şi care chiar mi-au spus cum le fac sau mai ştiu eu ce informaţii, artizani care au avut o atitudine de egal cu mine.

Am întâlnit în schimb şi artizani care m-au tratat cu superioritate sau chiar indiferenţă, cu care nu am putut schimba două vorbe pentru că erau prea concentraţi să prindă un client. Nu judec acest lucru, dar ce nu au luat în calcul e faptul că chiar eu aş fi putut deveni un client (lucru care chiar s-a întâmplat) sau faptul că aş putea ghida prietenii care mă vizitează către standurile lor. E un lucru urât! Consider că este loc pentru toată lumea, că lumea handmade este văzută prost din afară, ca să o mai înrăutăţim şi noi. Deasemenea, dacă vin prieteni la tine, tu vecinul meu de stand, fii respectuos şi nu staţi toţi în faţa standului meu, astfel blocându-l. Am şi eu suficient de mulţi prieteni dacă vrei să ne blocăm reciproc. E un gest urât! Deasemenea, dacă împărţim acelaşi stand, consider că o facem ca lucrurile să fie mai profitabile pentru amândoi (taxele fiind aşa cum sunt) deci nu încerca să mă sapi ( scuzaţi exprimarea plastică) pentru că nu am venit la târg să mă cert sau să adun frustrări. Dacă te întreb un detaliu de tehnica folosită de tine nu înseamnă că îţi voi copia produsul. Acest subiect de copiat sau plagiat este unul vast despre care voi relata câteva rânduri mai jos.

Nu suport atitudinea asta de superioritate, orice motiv ar avea. Apreciez dăruirea şi efortul şi cred că noi, artizanii, putem mai bine distinge acest lucru decât clienţii necunoscători, deci aceste ifose sau nasuri pe sus nu-şi au locul. Am fost recent la un eveniment, unde, dacă nu aş fi reîntâlnit accidental o fostă colegă de facultate, nu aş fi avut cu cine să schimb două vorbe timp de patru ore. Mie nu mi se pare normal. De ce atâtea secretisme? Poate mă veţi contrazice, dar nu consider că reinventăm roata, majoritatea tehnicilor de bază sunt descoperite de mult timp, cel mult fiecare le trece prin filtrul şi personalitatea proprie sau aduce mici îmbunătăţiri. Așadar cum te întreb pe tine, pot da o căutare pe Google şi am aflat, dar voi rămâne cu părerea că eşti nu om slab şi fricos.

Am întâlnit şi cazuri fericite. Nu ştiu dacă e bine să dau nume, dar pe forumul lucrudemana.com există o comunitate pe partea de lut polimeric foarte unită. Sunt fete (din păcate nu le cunosc numele real la toate, drept urmare pentru a nu face diferenţe nu voi menţiona nici unul) care îşi împărtăşesc creaţiile, dar şi cunosţiintele. Nu trece o zi fără să intru să văd cine ce a mai făcut, comentat sau întrebat. Am fost ajutată şi am ajutat la rândul meu. M-am inspirat şi am ajutat alţii să se inspire, deoarece asta înseamnă comunitate. În schimb am găsit respect, nu am văzut niciodată două creaţii la fel, plagiate, de la artizani diferiţi, cu toate că fiecare spune cum a făcut. Deci frica multora că vor fi furaţi dacă dezvăluie o idee e eronată. Personal, niciodată nu am realizat un produs identic cu cel de inspiraţie, chiar dacă am încercat şi asta pentru că stilul meu, preferinţele mele, personalitatea mea au intervenit în proces şi nu mi-au permis.

Plagiatul

Alt subiect fierbinte în lumea handmade. S-au mai scris şi comentat atâtea lucruri despre acest subiect, încât uneori mi se pare un lucru evident. Nu este frumos să plagiezi!

Dar acum, să vedem şi ce înseamnă acest plagiat. Aşa cum scrie în definiţie plagiat înseamnă o reproducere totală a unui produs. Nu cred că dacă te inspiri din ceva, dar îl transformi după gustul tău este plagiat. În acest caz doar inventatorii anumitor tehnici sau cei care au întregistrat anumite produse, se pot numi ne-plagiatori. Mi se pare ridicolă frica unor artizani (sau paranoia chiar, în anumite cazuri) atunci când găsesc anumite elemente comune în alte produse. Inspiraţie nu înseamnă plagiat. Şi până la urmă dacă tu ai făcut prima dată un produs şi  lumea ştie acest lucru, faptul că eu încerc să te copiez nu face decât să mă facă pe mine ridicol.

Nu sunt de acord cu reproducerea totală, dar nu-mi place nici atitudinea unora când văd că cineva a folosit ceva comun. O să râdeţi, dar multă vreme mi-a fost teamă (să zicem) să folosesc în bijuterii acel şnur mătăsos răsucit, care e folosit pentru draperii în general, pentru că am remarcat o atitudine foarte ostilă din partea unei fete care îl folosea. Şi m-am ambiţionat așa până când mi-am dat seama că e o prostie, că nu ea a inventat şnurul şi că dacă îl folosesc în alt mod decât ea nu se va considera plagiat. Şi exemplele pot continua.

Handmade de calitate

Am vorbit de atitudine de superioritate. Acum voi zice ceva şi despre unii începători. Aveţi respect faţă de cei ce lucrează de ani de zile cu materialul tocmai descoperit de voi. De exemplu, am eu boala mea şi nu mi-o scoate nimeni: dacă realizaţi trei floricele din fimo, cu amprente şi nefinisate, pe care le-aţi agăţat de un şnur, voi respecta efortul (evident, asta am spus şi mai sus) dar nu vă voi considera mari artişti în lutul polimeric. Aveţi grijă cu supraestimarea! Eu sunt cel mai mare critic al meu şi deşi se fac cinci ani de când lucrez cu lutul polimeric, nu mă consider de nivel avansat, poate mediu. Poate! Şi chiar dacă zece persoane (un număr aleatoriu) îmi admiră creaţia eu tot îî voi găsi defecte.

Concluzia mea este: încercaţi să fiţi modeşti într-o măsură, realişti dar şi visători. Şi perseverați! În loc să ne uităm în grădina altuia (cum se spune în popor) ar trebui să încercăm să învăţăm în fiecare zi, să ne documentăm, să exersăm până când iese bine, să nu ne plafonăm şi să nu ne mulţumim cu puţin.

Vorbeam de calitate – handmade-ul ar trebui să fie de calitate. Din păcate (aşa cum am explicat şi mai sus) nu toţi artizanii realizează produse cu pasiune, cu dedicare şi de calitate. Oamenii au tendinţa de a generaliza, de aceea şi în handmade toţi artizanii sunt băgaţi în aceeaşi oală. Mi s-a întâmplat de multe ori când spuneam că lucrez cu fimo să aud replica: „Aaa, fimo! Știu, materialul din care se fac mărţişoare şi floricele?” Nu am nimic contra floricelelor doar susţin că acest material poate mai mult, este mult mai complex de atât, există tehnici surprinzătoare, deci trebuie să perseverăm și să nu rămânem la floricele. Contrar acestei păreri preconcepute, eu m-am îndrăgostit atât de tare de acest material, încât nu am renunţat la el. Îmi place, mă deconectează să modelez şi mai ales mă surprinde de fiecare dată.

Voi încheia cu un mesaj pozitiv şi încurajator pentru toţi artizanii. Încercaţi să fiţi pozitivi (eu una voi încerca), mi-aş dori să creăm o comunitate românească de handmade, care să se susţină, în care să existe respect şi comunicare. În cele din urmă nu uitaţi să vă bucuraţi şi să fiţi OAMENI – acest cuvânt poate spune atâtea. De aceea las pe fiecare să interpreteze. Evident aştept părerile voastre, sper că şi acest articol se va bucura de atâta atenţie ca şi precedentul, sper să întelegeţi că sunt păreri personale, nu frustrări şi mai sper să trezească ceva, chiar dacă vor fi şi păreri negative.

Comentarii
8 Comments
  1. Tatiana Draghiciu
Share