Portretul Mona Lisei devine un element definitoriu al istoriei artei, de care se folosesc artiştii pentru a realiza noi imagini ale acestuia, pentru a-l nega prin noile formule propuse, pentru a-l expune prin suprasaturare. În anul 2008, la Luvru, într-o sală adiacentă celei în care este păstrat tabloul original, Yan Pei Ming prezintă „Funeraliile Mona Lisei”. „Despre ce se vorbeşte în Paris momentan? Despre moarte probabil. Yan Pei Ming a îngropat-o pe Mona Lisa în spatele a cinci panouri la Luvru.”  Marcel Duchamp a realizat Mona Lisa cu mustaţă deoarece cadrul social i-a permis să propună această idee. O “Mona Lisa” musulmană, aidoma celei realizate de Claudio Francia în anul 1977 este o imagine prezentă în societatea europeană a mijlocului secolului al XX-lea. Claudio Francia s-a folosit de imaginea “Mona Lisei” pentru a trage un semnal de alarmă asupra privaţiunilor la care sunt supuse femeile musulmane.

Artizanii în handmade au preluat această imagine în lucrările lor. Astfel, vedem o Mona Lisa realizată din nasturi, o broşă Mona Lisa şi imagini steampunk ale acestui icon.

Sursă imagini: 1, 2, 3

Sursă imagini: 1, 2, 3

 Sursă imagine reprezentativă

Mulţumesc Bo3mia pentru colajele realizate!