Distribuie articolul:

O cunoaştem pe Ionela de ceva vreme, şi ne plac foarte mult lucrările sale foto SMART, prin modul în care face asocieri de mâncăruri, patternuri şi obiecte.  I-am propus să ne transmită concis cine este, de unde îi vin ideile, şi ce planuri are cu fotografia.

Salut, mă numesc Ionela Stoica sunt fotograf profesionist de mâncare sau food photographer cum ni se mai spune. Portofoliul meu îl găsiți pe www.pupilegustative.ro. Meseria de bază, cel puţin dupa denumirea dată de diploma din facultate este “P.R. Specialist”, dar cu care nu mă identific, după cum se vede. :))

 Întrebarea pe care o primesc de cele mai multe ori este: Păi şi cum îţi place sa fotografiezi picioare? Apoi un “Aaaaaa, mâncareeee.” şi totul are mai mult sens. Am ajuns la numele fabulos de Pupile Gustative la o întalnire cu nişte prieteni în care fiecare povestea ce mai face. Eu fiind de ceva vreme în căutare de un nume care să nu fie “Stoica Photography”, le-am expus variantele ok-ish la care ajunsesem în perioada de căutare şi unul din ei, a spus: Pupile Gustative, şi am ştiu ca nu mai este nevoie să caut.

Ce-mi place cel mai mult să fotografiez este mâncarea dar nu mi-e teamă nici de fotografia de produs. Deşi iniţial îmi plăcea să fotografiez mâncarea doar într-un mediu controlat, studio, acum simt că începe să-mi placa şi pozatul a ceea ce se întamplă pe lângă mâncare. Cred că subiectul acesta, mâncare, are o istorie de nişte milioane de ani în psihicul uman, iar noi avem o relaţie destul de activă cu ea. Când mă gândesc la mâncare, nu mă gândesc doar din perspectiva unui produs, n-ai cum să o reduci la materie într-o farfurie, mâncarea este în strânsă legatură cu emoţia evocată şi cu întreaga noastră istorie, începând cu momentul în care un neanderthal a decis să pună carnea pe foc. Moment în care procesul de digestie s-a scurtat, ceea ce se traduce prin alocarea mai multor resurse altor parţi ale corpului – brain power. Adică într-un fel, mâncarea gătită este probabil unul din factorii ăia primari care au contribuit la evoluţia noastră. Dar destul despre asta, it’s all history.

Încerc să nu mă limitez la un singur fel de a privi mâncarea, şi să-mi ţin ochii deschişi, tot pentru mâncare, doar că în alte ipostaze. De unde şi experimentele cu mancarea în alte ipostaze, deconstruită sau ce mi-ar plăcea acum să fac, un fel foto-documentar a cum arată munca într-un food truck sau într-o brutărie.