Viscri 32 este casa Marei și a lui Alexu, singurii locuitori permanenți ai unei șuri din Viscri şi noi, cei de la Revista Atelierul de abia aşteptăm să îi vizităm în cel mai scurt timp, este un spaţiu de vis, în care vacanţele sunt exact ceea ce trebuie să fie.
Cine sunteţi voi cei care aţi creat Viscri 32? Şi cum aţi luat decizia să vă relocaţi la Viscri?
Noi suntem Alexu și Mara. Eu am fost art director și designer grafic și am lucrat mai mulți ani în branding, iar Mara a fost avocat în Baroul București. Înainte de a ne muta la Viscri, în paralel cu proiectele personale, am lucrat împreună cu familia noastră la Acuarela și la Asociația Imbold, unde am curatoriat și organizat expoziții, festivaluri și concerte de jazz. Ne-am hotarât să ne mutăm la Viscri spontan, în toamna anului 2016, după o vizită de câteva ore în sat, care ne-a cucerit. Nu am discutat niciodată să ne mutăm la țară, ideea de downshifting era mai degrabă ceva la care s-a gândit fratele meu. La trei luni după prima vizită în Viscri, ne vândusem deja apartamentul din București și semnasem contractul pentru casa albastră de la numarul 32. Cred ca a fost un context special, după o perioadă foarte stresantă și chiar imediat după dezastrul de la Colectiv, așa că simțeam nevoie de o schimbare semnificativă în viața noastră.
Cum a început aventura & povestea Viscri 32? Ce a fost cel mai dificil? Dar cel mai uşor de realizat?
Văzând și făcând. Asta ar descrie cel mai bine relocarea la Viscri. Ne-am mutat în sat cu câteva cutii și cu pisica. Nu știam aproape nimic despre ce înseamnă să restaurezi o casă săsească, despre cum se repară o sobă, un acoperiș de țiglă sau despre cum va arată mai departe viața noastră. Planul în mare era sa deschidem o pensiune cu circuit închis, să petrecem mai mult timp în aer liber și să lucrăm remote. În primele luni de la mutarea în sat, am locuit în căsuța unor prieteni, dar încet-încet una dintre camerele casei noastre a prins contur (și o baie) și am putut să ne mutăm la noi. Îmi amintesc că o parte din comunitate a organizat o întâlnire pentru a ne cunoaște, în care ne-au întrebat cine suntem și care sunt planurile noastre. Apoi ne-au sugerat (destul de hotărât) să deschidem un restaurant pentru că pensiuni erau suficiente în sat, dar nu existau spații pentru servit masa. Așa a apărut ideea restaurantului Slow Food, pe care l-am deschis la mai bine de un an și jumătate de la mutarea în Viscri în șura reconstruită de fostul proprietar francez.
In prima parte, provocările cele mai frecvente au fost de a găsi meșteri și resurse financiare pentru a avansa cu lucrările de restaurare. Am estimat extrem de nerealist investiția în casa veche și în sură și am fost nevoiți să prelungim pe o perioadă destul de lungă construcțiile. Am avut noroc să fim ajutați de prieteni și de familie, dar chiar și așa, lipsa de experiența ne-a făcut să refacem multe din amenajări în anii care au urmat.
O altă provocare semnificativă, care încă necesită timp și răbdare a fost să recrutăm și să pregătim o echipă de oameni din sat cu care să deschidem restaurantul din șură. Majoritatea dintre colegii noștri sunt la primul loc de muncă, o parte din ei sunt din categorii defavorizate și unii dintre ei încă mai lucrează și în agricultură împreună cu familiile lor. E un proces lung, care necesită răbdare și empatie și care începe să arate rezultate anul acesta. Uitându-mă în urmă, cel mai ușor (sau poate cel mai antrenant) a fost să găsim piesele de mobilier vechi și să le restaurăm. Ne-am cumpărat o dubă veche și ne-am plimbat pe la târguri și anticariate, am curățat tâmplăria cu flacăra și cu sodă caustică, am reparat bănci, scaune, laițe și paturi. Am căutat apoi familii de țărani, fermieri, producători de legume, brânzeturi, cărnuri, siropuri și ne-am construit o mică rețea de furnizori de ingrediente autentice.
Cum a schimbat pandemia de covid Viscri 32? Cum v-aţi adaptat la noul “normal”?
In prima parte a pandemiei am fost destul de panicați și am exagerat cu dezinfectatul și testările, am comandat online alimente pentru noi și cei din echipă și am evitat să ieșim din sat. Am avut norocul că o parte din familie a rămas la noi în lockdown, ne-am bucurat de o lună de mers pe dealuri cu ei, am văzut copacii înflorind, ne-am bucurat de satul gol. Tot anul trecut am refăcut șura mică și am transformat-o în spații pentru cazare și zone tehnice, aspect care nu ar fi funcționat dacă aveam oaspeți. În paralel, am încercat sa facem vouchere cu tastinguri în șură sau de cazare, am mers constant la testări covid pentru fiecare simptom de răceala la noi doi sau la colegii din echipă și, după ce am redeschis, am dezinfectat chimic și UV-C toate camerele și restaurantul. Am modificat programul săptămânal în funcție de veștile de la autorități, în funcție de cum se simțeau colegii sau oaspeții (au existat cazuri am care am închis restaurantul pentru publicul larg, pentru ca cei cazați să se simtă în siguranță). Viața de zi cu zi a restaurantului din șură a funcționat tot pe bază rezervări (exact ca înainte de pandemie) și unii oaspeți au fost chiar mai întelegători cu politica.
Cu ce vine nou Viscri 32 pentru toţi cei care vin în vizită?
Viscri 32 este un spațiu cu design inspirat de tradiții și mesteșuguri transilvănene, cu câteva elemente contemporane, similar felului în care bucătăria din șura noastră e bazată pe folclor gastronomic transilvănean, dar conține și rețete reinterpretate. Meniul de bar cuprinde siropuri artizanale, sucuri locale dar și gin tonic din Saschiz, bere craft Mustață din Brașov, cafea de specialitate prăjită local sau o selecție de vinuri de la crame din Transilvania. Local arată în ton cu satul, cu multe elemente autentice dar în acelasi timp are o atmosferă proaspătă și modernă. Oaspeții mai spun ca arată romantic, intim, cald și că gustul mâncărurilor le amintește de copilărie, de comfort food așa cum făcea bunica.
Cum arată camerele de la Viscri 32 şi care este preferata voastra? De ce aţi ales-o pe aceasta?
Experiența Viscri 32 este destul de diferită daca alegi să stai în Casa Albastră restaurată, sau în camerele din Șura Nouă. Casa Albastră, construită în 1912, este mult mai aproape de stilul de viață al sașilor care au locuit-o. E adevarăt ca acum are băi, o bucătărie și paturi duble, dar păstrează atmosfera de casă tradițională cu mobilier autentic, obloane, țesături și sobe pictate. Sura nouă este mult mai luminoasă și funcționează ca o reintepretare vizuală a unor texturi și piese tradiționale transilvănene: cărămidă și țiglă manuale, cahle pictate de sobă în locul placărilor de faianță, chiuvete cioplite din lemn, obloane din scandură învechită 5 ani. Camera noastră preferată este cea din „Nuc” sau „Tree Room”, care este în podul șurii și care are un perete vitrat, obturat parțial de obloane și de un nuc bătrân. Soarele de dimineață e filtrat de frunzele nucului într-un fel care parcă te îmbie la leneveală.
Care este cel mai insolit, dar cel mai drag eveniment pe care l-aţi organizat la Viscri?
Oscilăm între trei evenimente, care fiecare ne este drag în alt fel: Festivalul Gastronomic „Imbold Nativ”, proiectul „Teracota, mon Amour” organizat împreună cu Teracota Mediaș și o nuntă restrânsă de zi, la care toți invitații au fost îmbrăcați în costume inspirate de port popular. Festivalul Imbold Nativ ne-a oferit ocazia să colaborăm cu prieteni din mai multe sate (Saschiz, Criț, Meșendorf) dar să ne și implicăm o parte din prietenii de la oraș, ne-a ajutat să construim o serie de experiențe gastronomice și culturale și să dezvoltăm cărticica de rețete „Bucate de prin sate” unde am lucrat cu mai mulți bucătari pasionați de gastronomia transilvănenană. Proiectul „Teracota, mon Amour” din Viscri, a deschis pentru proiecte culturale unul dintre bastioanele Bisericii Fortificate și a cuprins workshopuri de presat cahle și un concert jazzy în livada din spatele șurii noastre. E deja o tradiție să facem evenimente cu cei de la Teracota în tot soiul de spații neconvenționale: palate, cetăți, turnuri, grădini de vară.
Ce evenimente creative pregătiţi în 2021?
Mărturisesc ca după anul trecut, ne mobilizam destul de greu sa începem sezonul de evenimente. Încercam să creionam câteva degustări de produse locale, un eveniment de mindfulness pe dealuri, ne-ar plăcea mult sa facem din nou un proiect in directia foraging si câteva seri de concerte în livadă.
Ce este Viscri 32 în câteva cuvinte definitorii?
Pe super-scurt Viscri 32 înseamnă: Slow Food, slow living în Transilvania. Puțin mai dezvoltat, Viscri 32 înseamna:
- Un mic retreat cu doar 5 camere amplasat într-un sat retras din Transilvania în care nu există asfalt și în care ciurda de vaci, cai, capre și bivoli încă trece pe uliță în fiecare zi;
- Un restaurant în șură, care promovează gastronomica transilvaneană și ingredientele locale de la țărani și ferme de familie;
- Un proiect social în care lucrează doar oameni din sat, mulți dintre ei din categorii defavorizate sau aflați la primul loc de muncă;
Poate nu în ultimul rand, Viscri 32 este casa Marei și a lui Alexu, singurii locuitori permanenți ai unei șuri din Viscri.
Poze din arhiva Viscri32.
Fără comentarii