CITEȘTI

Monom: bijuterii minimaliste contemporane

Monom: bijuterii minimaliste contemporane

Distribuie articolul:
Share

Bijuteriile Monom sunt arhitecturi purtabile. De când le-am văzut prima oară mi-au atras atenția liniile geometrice și formele organice ale pieselor. Așa că am vrut să aflu mai multe despre acest brand cool de accesorii contemporane.

1. Cine este în spatele Monom? Ne poți spune câteva cuvinte despre tine?

În spatele brandului Monom sunt eu, Georgiana Ciceo, născută și crescută (poate prea înrădăcinată) în Cluj-Napoca. Am terminat Facultatea de Arhitectură de aici  în 2014, am profesat câțiva ani ca arhitect, chiar am predat câțiva ani în cadrul aceleiași Facultăți.

În 2014 am fondat, împreună cu câțiva prieteni festivalul ZAIN,  iar în 2016 am fondat Monom. Alături de mine a fost de la început partenerul meu de viață (și ulterior de business) Alexandru Chiș, IT-st și programator. 

La început lucram singură, apoi am crescut treptat, până la o echipă de 3 persoane momentan în atelier, o persoană care se ocupă de comenzi si vânzări și o altă persoană care face partea de comunicare. 

Foto: Denisa Coman

2. Cum ai ajuns de la arhitectură la bijuterie?  

Eu cred că pe mine m-au ajutat mult studiile pe care le-am făcut și experiența de până la pornirea businessului – am fost implicată în foarte multe proiecte, foarte diverse, extrem de multe activități de voluntariat, îndeosebi în perioada studenției. 

Cred că e important să faci multe lucruri și să deprinzi cât mai multe veleități. Așa cum spuneam și mai sus, consider că bijuteriile Monom sunt niște arhitecturi cu o funcție diferită, dar tot cu o formă similară de creație –  pentru mine, procesul creativ e foarte similar. 

3. Ce te inspiră? Poți să ne povestești puțin despre procesul creativ?

În general, am nevoie ca ideile să se așeze o vreme, deci conceptul unei colectii începe cu câteva luni bune înainte să mă apuc de lucru. În acest timp mă documentez, strâng imagini de referință, imagini care mă inspiră (de exemplu în cazul colecției Labyrinth, inspirată din curentul Art Nouveau, am pornit de la multe imagini din perioada aceea) apoi am nevoie să plec undeva, câteva zile.

În liniște îmi vin ideile.

Întotdeauna încep cu desenul de mână, de obicei schițez majoritatea pieselor, iar apoi trecem la prototipare. În funcție de model, fie modelez 3D piesa, apoi o printăm 3D într-o rășină specială, care poate fi turnată în metal, iar ulterior se matrițează pentru reproducere.

Alte modele sunt sculptate manual în ceară, iar din ceară se toarnă în argint, iar altele, care permit asta, sunt realizate direct în metal, după schiță. Uneori prototiparea are nevoie de mai multe intervenții și turnări, până ajungem la forma pe care ne-o dorim, ceea ce poate dura câteva luni, sau chiar câțiva ani, cum a fost în cazul colecției SIA. 

4. Cum găsești motivația să continui și cum depășești momentele dificile?

Sunt părți grele pentru fiecare perioadă în parte. E greu să începi, să crești, să fii acolo în fiecare zi chiar dacă uneori pare că nu ai de ce să faci asta. E greu să ai de-a face cu partea birocratică. În fond, nu e ușor să ai și să crești propria afacere.

Poate că cel mai greu e să înțelegi de ce o faci, de ce ai pornit-o de la bun început și că, dacă ar fi ușor, toată lumea ar face-o. După ce ai înțeles asta, totul devine mai clar și cred că le poți rezolva pe toate cu justificarea potrivită. 

5. Ai creatori locali sau din afară pe care îi urmărești și admiri?

Da, în general îmi place să urmaresc și să fiu la curent cu ceea ce se întamplă atât în zona de design de obiect, arhitectură, dar si fashion. Dintre cei pe care îi urmăresc și îmi vin acum în minte sunt Jil Sander, The Row, Tom Dixon, Hay etc. 

6. Care ți se pare că este cea mai mare provocare pentru un creativ în România anului 2023?

Să găsească un mentor care să îi îndrume. 

7. Cum arată clientul Monom? Sunt bijuteriile în serie mică apreciate la noi?

Mi-aș permite să spun că nu am un tipar pentru clienții noștri și nu mi-aș dori să existe unul, întocmai pentru că această variație aduce un element supriză care îmi aduce multă bucurie. De la sindromul impostorului, de la început, care mă făcea să mă îndoiesc că cineva, oricine, și-ar putea dori să poarte bijuteriile mele, la a descoperi în fiecare zi câți oameni și cât de diferiți, între ei și de mine, pot găsi bucurie în ceea ce creez, a fost un pas mare și e o plăcere în fiecare zi. 

Dacă ar fi să îi definesc totuși, aș zice că sunt persoane deschise, curioase, educate, care știu ce li se potrivește. Care înteleg că minimalismul și simplitatea pot transcede o complexitate care poate scăpa unui ochi care nu știe să o recunoască.

Cred că faptul că lucrăm în serii mici e un argument în plus în favoarea noastră, clienții noștri sunt oameni care îsi doresc tot mai puțin să arate ca altii si tot mai mult să se exprime prin ceea ce poartă, să aleagă produse care îi reprezintă. 

Foto: Denisa Coman

8. Cum arată o zi din viața ta, ce tabieturi ai?

Dimineața îmi place să am niște timp pentru mine – să-mi beau cafeaua în liniște, să-mi planific ziua, să mă adun. Apoi plec la studio, încep prin a-mi face o listă cu ce am de făcut în ziua respectivă. Trec prin concept store, îmi face plăcere să rearanjez lucrurile pe acolo, să le pun în ordine, să fie o atmosferă bună pentru cei care ne trec pragul.

Felul in care se desfasoara restul zilei este foarte dependent de perioadă, daca este sau nu una aglomerată, de asta tabieturile mele principale se desfășoară dimineața. 

În timpul liber îmi place să citesc mult, e cea mai bună metodă pentru mine de a-mi opri creierul și a mă relaxa. De asemenea, încerc sa călătoresc cat mai mult – asta mă încarcă de energie creativă și de idei noi. 

9. Cum arată viitorul Monom, încotro?

Anul acesta intenționăm să ne concentrăm pe participarea la cât mai multe evenimente internaționale și intrarea pe cât mai multe piețe din afară. 

10. Ce sfat ai da unui tânăr creator de bijuterii la început de drum?

Să facă ceea ce știe mai bine și să o facă cu convingerea ca e loc pe piață pentru toată lumea și că fiecare dintre noi își găsește locul.

Fotografii din arhiva Monom.

 

Comentarii

Sunt arheolog și antropolog şi pentru 16 ani am spus povești despre oseminte umane și oamenii de știință care le studiază. M-au interesat practicile de expunere ale corpului uman şi felul în care culturile preistorice au relaționat cu corpurile strămoşilor. Studiile la Universitățile din București și Sheffield au fost urmate de stagii de cercetare la Universitățile Cambridge, Sheffield, Utica, București și Helsinki. Am fost cercetător la Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer” al Academiei Române şi am publicat volumul “Regi, sfinți şi anonimi. Cercetători și oseminte umane în arheologia din România” (Editura Cetatea de Scaun, 2019). Sunt pasionată de copaci, origami şi de lucruri meşteşugite cu drag de frumos şi care spun o poveste.

ARTICOL RECOMANDAT

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share