Distribuie articolul:

Urmărim de ceva vreme video-urile food portraits realizate de Aura, şi bineînţeles am vrut să aflăm mai multe detalii. Am întrebat-o pe Aura despre activitatea de food  photographer, video-urile pe care le postează pe pagina ei de Instagram, despre viaţa de freelancer şi despre bistrourile pe care le recomandă.

Cum ai început aventura de a deveni food photographer?

Aventura a început fără să-mi fi propus în mod direct asta. Întâmplarea a făcut ca cercul meu de cunoscuți să fie populat cu fotografi, am prins vibrația și am zis să încerc și eu. Am început ca fotograf de evenimente, dar simțeam că nu sunt „eu”, de fiecare dată când porneam câte un proiect fără avânt îmi promiteam că “de data viitoare nu mai fac” 🙂  Mutarea în Brașov, un contact mai profund și îndelungat cu noi ingrediente, preparate de care nici nu auzisem, oameni noi și vibe de „probably the best city in Ro” mi-au fost de ajuns ca să fac switch-ul. Așadar, prin 2014 mi s-a deschis lentila către food-photography.

Care sunt secretele acestei meserii?

Nu pot spune că le-am descoperit încă. Experimentez, explorez, descopăr. Întrebați-mă peste câțiva ani, când industria va fi mai dezvoltată și la noi.

Ce fel de mâncare te-a inspirat cel mai mult? Si care este cel mai complicat de fotografiat?

Inspirația îmi vine de obicei când sunt față-n față cu preparatul pe care urmează să-l fotografiez. Sigur, dacă asist și la procesul de pregătire (cot la cot cu chef-ul pe linia de lucru), atunci am câte un moment de “aha” la orice fel de preparat. Dacă stau să mă gândesc, mă inspiră combinațiile de culori dintr-un burger și fiecare textură din salate. Dacă vorbim despre cel mai complicat de fotografiat, atunci vorbim desigur despre cocktailuri. Aici este un cumul de factori de care trebuie ținut cont, de la sensibilitatea gheții din pahar la delicatețea paharului și highlights urile de pe el, procesul de preparare și… mood-ul barmanului.

Ce contează cel mai mult în această meserie?

Din punctul meu de vedere – să fii cât mai autentic. Să nu păcălești privitorul, să nu manevrezi într-atât imaginea finală încât să se depărteze prea tare de realitate.

Recunosc îmi plac foarte mult video-urile tale, te rog să îmi spui cine sau ce te inspiră pentru fiecare creaţie?

Când am pornit proiectul de food portraits m-am focusat doar pe ingredientele pe care le aveam în casă sau cele care mi se arătau ici-colo în piață sau la supermarket. Inspirația îmi vine odată ce am ales tema: dacă fotografiez portretul pentru ediția de Paște – atunci voi filma înainte procesul de creare a “costumului” – videourile despre care spui tu că îți plac. Dacă am ales tema, știu că mă voi învârti în jurul ingredientelor incluse, cu focus pe unul principal – oul de ciocolată. Inspirația crește odată cu tura printre tarabele din piață, se construiește cu idei care-mi răsar în minte după un scroll pe Instagram. Depinde de starea mea, de momentul anului…

Cum ai caracteriza stilul fotografiilor tale culinare? Dar cel al video-urilor?

Mi-am dezvoltat un stil simplu, fără prea multe accesorii în cadru, pe cât posibil utilizând lumina naturală. Sunt flexibilă atunci când brief-ul cere altceva, sunt jucăușă atunci când mi se dă mână liberă și preparatele mă inspiră. Stilul clipurilor filmate cu costumele din portrete însă e alambicat. Îmi place să mă complic uneori, să pun extra elemente de decor, să folosesc ingrediente care curg, se topesc. Dar asta și pentru că e un proces ca o joacă.

Care a fost cea mai insolită sedinţă foto? Şi de ce ai menţionat-o fix pe acesta?

Hm, cred că una dintre primele ședințe foto de după concediul de creștere a copilului, când aveam de fotografiat vreo 30 de cocktailuri, aveam bebelușul de 3 luni cu mine, ne desfășurăm sesiunea într-o sală de conferințe dintr-un hotel (deci nu un mediu  wow pentru prepararea băuturilor), lucram cu lămpi foto împrumutate și două dintre becuri s-au ars în decurs de câteva minute. E una dintre cele mai intense amintiri de la un job foto, a ieșit super bine produsul final – așa că iată, merită pe deplin menționată.

Din punctul tău de vedere care este statusul food photography în Romania?

E o ramură relativ nouă în România, care se confundă des cu ceea ce fac food bloggerii și care, de multe ori, e renegată de chefi pentru că au impresia că fotograful intervine peste preparatul lor. Ori, nu este acesta rolul nostru. Totodată trendul fotografiei culinare se dezvoltă în același timp cu inovațiile din bucătărie și a noilor ingrediente apărute pe piață.

Ai nişte tips and tricks pentru fotografi culinari la început de drum? Dar pentru clienţii care încă nu cred că pozele profesioniste fac diferenţa?

Cred că pe parcursul drumului poți descoperi tips and tricks. Ca în orice domeniu, eu zic că trebuie să fie un job care să-ți placă. Să îți aloci timp să înveți încontinuu pentru/despre el. Să ai răbdare, pentru că, să fii fotograf culinar înseamnă să interacționezi cu manageri, agenți de publicitate, ospătari, livratori, chefi. Toți aduc un touch în rezultatul final al proiectului. Dacă vorbim despre cei care dețin un business și nu cred că pozele profi pot face diferența, atunci le recomand să se detașeze și să se uite peste gard la vecinu’ (oricine ar fi el: restaurant, bar, cafenea, lant mare de fast-food) care vinde și cu ajutorul imaginii.

Eşti freelancer de ceva vreme, te-ai mai întoarce la un program de lucru standard?

O dată cu statutul de freelancer am descoperit că imaginația lucrează la orice oră, inspirația poate să-mi vină și la prima cafea de dimineață și în miezul nopții. La fel și lipsa ei. Deci nu aș mai alege un program standard – cu fix 8 ore de lucru și ieșit pe ușă la ora stabilită. Dar vreau să menționez un lucru: să fii freelancer înseamnă să ai un program bine calculat, să depinzi de niște factori externi, să te trezești uneori că ziua de lucru s-a încheiat cu multe ore peste cele 8 pe care le-ai fi petrecut la un job basic. Revanșa însă nu constă numai în salariul de pe 15 ale lunii.

Care sunt fotografii pe care îi admiri şi îi recomanzi oricui, oricând?

Mă uit totdeauna cu admirație spre ceea ce fac Alice Gao, Athena Calderone (EyeSwoon), Mark Weinberg, Martin Nordin, Eve Javis, Susan Keefe.

Dar restaurantele/bistrourile pe care le recomanzi?

Pe plan local, în  Brașov – Bistro de l’Arte pentru simplitate și ingrediente, Brutăria Simplu pentru eclere și ișler, Twinbeans Coffeeshop pentru cafea și vibe. În Cluj Baracca, Visuin, în Timișoara – Scârț Loc Lejer, Ambasada.

Care sunt planurile tale din punct de vedere profesional?

Să nu mai fac concesii pentru niciun proiect cu care nu rezonez. Să educ cât pot publicul la care ajung – prin social media sau prin viu grai. Să duc actul artistic al jocului cu mâncarea în locuri cu oameni, precum expoziții sau spații de expunere deosebite. Am deja direcția, mi-am demonstrat că nu-mi pot sta în cale obstacole decât dacă le las.