Distribuie articolul:

Ana Rubeli, de la „Aici a stat” a răspuns provocării noastre, de a ne menţiona de ce alege produse made in Ro. În cadrul interviului cu ea, veţi observa o pleiadă întreagă de designerii pe care îi apreciază şi urmăreşte.

Prenume, nume: Ana Rubeli

Detalii despre tine:  Sunt Ana Rubeli, am 35 de ani. Sunt îndrăgostită de patrimoniu, caut salvare. Nu pentru mine, ci pentru patrimoniul construit, patrimoniul material și patrimoniul intangibil. Dar nu poți salva ceea ce nu cunoști. Așa că am devenit activist de patrimoniu, am fondat Asociația culturală „Aici a Stat” și proiectul #Aiciastat prin care spun povești în online despre case istorice, cine le-a locuit, iubit, și cândva, poate, părăsit. Am realizat că primul pas pentru a ne salva orașul și țesutul său urban este de a conștientiza valoarea sa, de a înțelege istoria sa. Și am construit o comunitate de mai bine de 40.000 de iubitori de patrimoniu care rezonează cu obiectivul și cu valorile mele.

Logo realizat de Alex Purcarea

Am 2 copii, 2 pisici și o familie minunată care îmi susține demersurile și proiectele. Cu ajutorul lor reconstruiesc relația afectivă dintre oameni și patrimoniul construit, dintre oameni și oraș, dintre oameni și trecutul lor. De la povești în social media am ajuns să organizez alături de soțul meu care cântă la vioară evenimente de promovare a obiectivelor istorice, prin recitaluri de muzică clasică, prin vânători de comori arhitecturale, prin tururi ghidate tematice și proiecte culturale. Dau astfel viață clădirilor istorice pe note muzicale sau prin poezie arhitecturală. Am scos la iveală poveștile din spatele zidurilor adesea ponosite, poveștile unor personalități de demult care au clădit România de astăzi. Promovez poveștile și frumusețile bijuteriilor arhitecturale, valoarea patrimoniului dincolo de cicatricile clădirilor în prag de abandon. Toate poveștile mele în online încep cu #Aiciastat și trimit, uneori subtil, alteori impulsiv, un „call-to-action” către comunitate: haideți să ne iubim orașul și rănile sale.

Îmi construiesc poveștile pornind de la sursele primare: documente de arhivă dar și surse secundare, memorii și cărți de specialitate. Am o bibliotecă de peste 5000 de volume, pornind de la cărți de la bunici și stră-bunici și ajungând până la cea mai recentă carte cumpărată ieri, “Athenee Palace” de R.G. Waldeck. Și două rafturi enorme sunt dedicate cărților despre patrimoniu și Istorie.

Am fost mereu nehotărâtă între disciplinele umaniste și cele “reale”, pentru că mi-au plăcut mereu atât matematica cât și literatura, istoria, filosofia. În tinerețe mi-am dedicat timpul, mintea și sufletul economiei, actuariatului (ce implică multe cifre, statistici, probabilități și integrale) și științelor comunicării, atât în țară cât și în străinătate (Olanda și Belgia). Acum, după 15 ani, m-am întors la dragostea pentru istorie și am studiat masterul de Patrimoniu la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București. Științele actuariale m-au învățat cum se calculează riscul evenimentelor aleatoare, iar probabilitatea ca patrimoniul din România să devină perisabil, să dispară este atât de ridicată încât am decis să mă implic în proiecte pentru a contribui la salvarea lui. Nu am vrut să îl las sub incidența “evenimentelor aleatoare” (cu care lucrez adesea în meseria mea de bază), așa că am demarat acest proiect de promovare a patrimoniului în toate formele sale, material și imaterial.

Locuiesc în casa ridicată de stră-bunicul meu, pe o parcelă de teren care își are origini în familia mea până la 1862, într-o zonă protejată, și de aceea rezonez cu patrimoniul construit și cu poveștile sale. Zilnic port poveștile orașului cu mine, strat cu strat, port iubirea pentru arhitectură și pentru istorie, și de fiecare dată când ies din casă port o carte în geantă.

Ana Rubeli poartă rochie Isabelle Vijiac, colier Atelier Devi, fotograf: Andreea Mitran

Ana Rubeli poartă rochie semnată Isabelle Vijiac

Meseria de bază: actuar și istoric

Designerii/creativii preferaţi

haine: Printre designerii preferați aș enumera Bianca Popp, Framboise, Isabelle Vijiac, Tropics the label, Christine on the clouds, Pnk casual, Claudia Castrase, Marmuse, Komoda Design, Roxana Ciuchilan (prietena mea din liceu care și-a lansat de curând o colecție splendidă de rochii), IE Clothing, Livada cu Rochii (și ea prietenă din liceu care recondiționează și reintepretează ii și țesături vechi). Port la ocazii speciale și haine vintage de la mama, de la bunica și de la mătușa mea, create la croitoresele de pe vremuri din materiale excepționale, precum pânză topită, pânză țesută, mohair, cânepă sau lână. La cununia religioasă de acum 4 ani mi-am dorit foarte mult să port o creație autohtonă, așa că am purtat Divine Atelier și mi-am împletit părul cu voalul pe care l-a purtat mama mea la nunta ei. Când eram mică mergeam la bunica și scotoceam în geamantanele unde își ținea stofele, pânzeturile dar și ghemuri de lână și mohair (din care din când în când mai croșeta câte un pulovăr sau un fular) și să îmi plăcea să îmi imaginez combinații dintre ele. O rugam din când în când să îmi arate colecția ei de pantofi și de genți. La balul din clasa a opta am purtat o geantă și pereche de sandale din colecția ei, care au fost purtate și de mama la cununia ei civilă.

Și de curând am trăit o mare bucurie: m-am uitat alături de ea printre rochiile pe care le-a păstrat din tinerețea ei și mi-am ales câteva care mi se potrivesc.

Ana Rubeli poartă rochie creată de Roxana Ciuchilan şi inel creaţie proprie.

Nu țin morțiș să cumpăr haine din colecțiile noi, ba chiar prefer să port colecții mai vechi ale designerilor. Cumva le privesc ca fiind “consacrate”. Nu sunt de acord cu viteza cu care se schimbă colecțiile în mediul vestimentar, și îmi e greu să mă despart de haine pe care le iubesc. Prefer să le duc la croitor să le scurtez (sau să le lungesc sau lărgesc, după caz), să le adaptez dorințelor actuale, decât să nu le mai port. Îmi place să organizez petreceri tematice, de exemplu tip disco cu anii 80, cu romanțele anilor 20, sau cu teme livrești, și de aceea am în garderobă câteva piese care se potrivesc anumitor epoci sau anumitor teme simpatice.

Ana Rubeli poartă un palton vintage de la mătuşa ei Fotograf: Desene cu lumină

Ana Rubeli poartă o rochie PNK Casual şi o bentiţă Fandacsia. Fotograf: Desene cu lumină

Desigur că mă îmbrac și în funcție de casele pe care le vizitez: dacă merg pe un șantier de restaurare mă îmbrac sport, iar dacă merg să cercetez o clădire abandonată, îmi aleg cu mare grijă încălțările și hainele care vor agăța multe pânze de păianjen, la fel și ele, cu poveste.

pălării: DeCorina, Fandacsia

pantofi: Ana Urbana, Coca Zaboloteanu, Ancolette

genți: Iutta cu ale sale simboluri tradiționale și Musette, Bookletta

Ana Rubeli poartă guler IE-Clothing, cercei Monom

bijuterii: Apropiații îmi admiră de cele mai multe ori bijuteriile. Prefer o ținută uneori mai sobră sau mai simplă, cu niște accesorii care să iasă în evidență. Consider că poți face infinite posibilități între haine și bijuterii, și să te simți astfel diferită în fiecare zi. Atelierul de Porțelan are o colecție minunată de bijuterii arhitectonice, inspirate din decorațiuni arhitecturale de pe case cu poveste. De asemenea îmi plac bijuteriile semnate de Raluca Buzura, Contemporia, Atelier Devi, Gruni, Mogoo Jewelry (by Andreea Mogoșanu care ne-a creat și verighetele personalizate) și Monom. Am un inel pe care îl ador creat de Ioana Enache Bordea. De asemenea am câteva bijuterii de familie care îmi sunt tare dragi și le port la ocazii foarte foarte speciale. Pentru că iubesc bijuteriile, am făcut și un curs de bijuterie (desigur, nivel începător) la Assamblage Jewelry School și am reușit să îmi creez propriul meu inel cu o piatră semi-prețioasă de citrin în montură. Sunt tare mândră de el.

ilustratori: Ana Bănică are niște ilustrații ale unor case de patrimoniu absolut splendide (cu ea lucrăm pentru botezul fetiței noastre), Alex Purcărea (cel care a realizat și logo-ul proiectului meu #Aiciastat), Paula Rusu (care chiar mi-a fost colegă de facultate la Comunicare, la SNSPA), Mădălina Andronic (care ne-a realizat ilustrațiile pentru botezul băiețelului nostru, acum 3 ani)

Câteva branduri internaționale pe care le apreciez sunt și din care îmi aleg piesele vestimentare sau accesoriile: COS, Furla, Freywille.

Ana Rubeli poartă rochie Marmuse

Aleg să port/ achiziţionez produse made in Ro:

Pentru că de aici îmi trag eu seva și vreau să existe coerență între felul în care simt, felul în care trăiesc, poveștile pe care le spun și modul în care mă îmbrac. Sunt anumite leit-motive pe care le regăsesc comune între casele pe care le descopăr și design-ul vestimentar pe care îl aleg. Bunica mea îmi spunea că este important să existe armonie în viața mea, să investesc în educația mea, în cultura generală, să am grijă cum mă prezint, cum mă îmbrac, cum îmi amenajez locuința. Consider că trebuie să existe un fir “narativ” între toate aceste elemente și aleg lucrurile autentice pentru a-mi spune povestea. De asemenea aleg produse made in Ro pentru că am descoperit designeri extrem de talentați cu care rezonez și pe care îi apreciez. Așa cum o căpșună cumpărată din piață de la un producător local mi se pare de mii de ori mai gustoasă decât altele pentru că îmi trezește amintiri legate de copilărie, la fel când port o haină made in Ro trăiesc o nostalgie aparte, a unor vremuri pe care poate nu le-am trăit dar care m-au construit așa cum sunt eu astăzi.

Ana poartă ie de la Livada cu rochii şi colier Atelier Devi

Imagini transmise de Ana Rubeli din arhiva personală. Pozele sunt realizate de ea, soţul ei, echipa Aici a stat sau de fotografi care sunt menţionaţi direct în detaliile fotografiilor.