Distribuie articolul:

Olga Kovtun este o artistă ucraineană care trăiește în Kiev, Ucraina. A fost interesată de artele plastice aproape din copilărie, iar acest interes a condus-o mai întâi la Școala de arte de stat „Taras Shevchenko„. În 2002, s-a înscris la Academia Națională de Arte Frumoase și Arhitectură din Kiev. La academie, a studiat în atelierul de pictură monumentală și cultura templelor al profesorului Mykola Storozhenko. În timpul studiilor, a devenit membră a organizației de tineret a Uniunii Artiștilor din Ucraina, a primit o bursă din partea Verkhovna Rada din Ucraina.
În 2008, artista a obținut o diplomă de masterat în arte și a început un stagiu la studioul lui Storozhenko.
În 2010, Olga a devenit membră a Uniunii Artiștilor din Ucraina, în 2012 a primit o bursă din partea președintelui Ucrainei pentru tinerii talentați, iar în 2015 a devenit laureată a Premiului de Artă de la Kiev în domeniul artelor plastice numit după Serhiy Shyshko.
În 2020, Olga Kovtun a primit premiul – Artist onorat al Ucrainei, precum și premiul „Pentru contribuția remarcabilă la dezvoltarea artei”.
Artista a participat la un număr mare de expoziții ucrainene și internaționale. Lucrările sale se află în colecții private din Ucraina, Polonia, Georgia, Rusia, Germania, Franța, SUA, Islanda, Spania, Anglia și Canada.

1. Ai fost întotdeauna interesată de artele vizuale? Cum ai început să faci artă?
Poți să spui asta. Mama mea a fost arhitect de profesie, îmi plăcea foarte mult să desenez alături de ea când eram copil. Apoi m-am înscris la școala de arte de stat, apoi am studiat la Academia Națională de Arte din Kiev, au fost studiile postuniversitare și la Uniunea Artiștilor din Ucraina. Alegerea mea cu siguranță nu a fost întâmplătoare, am mers foarte deliberat spre ea.

2. Îți place întotdeauna ceea ce faci?
Da, acesta este probabil unul dintre principalele lucruri din viață care îmi aduce bucurie și mă face fericită. Când nu pot să desenez, mă simt prost. Îmi amintesc un caz când deja absolvisem academia, stăteam în atelier și lucram, apoi am fost distrasă și am stat și m-am uitat la munca mea și m-am surprins zâmbind. În acel moment mi-am dat seama că munca mea, creativitatea mea mă făceau fericită.

3. Trebuie să spun că am aflat despre tine și despre frumoasele tale lucrări, pe 2 aprilie anul curent, datorită eforturilor deosebite ale Victoriei Nagy Vajda. Ea a organizat o frumoasă expoziție cu lucrările tale la București, la Arbor.art.room, intitulată „Suflet rănit”. Poți să ne spui mai multe despre această expoziție?
Îi sunt foarte recunoscător doamnei Victoria pentru organizarea acestei expoziții și pentru că m-a ajutat foarte mult. Împreună am reușit să strângem fonduri pentru artiștii care au avut de suferit de pe urma războiului. În acel moment, nu aveam nici puterea fizică și nici morală de a organiza ceva. Ea a preluat întregul proces de organizare, doar se consulta cu mine. A fost o expoziție cu principalele mele lucrări. Mă bucur foarte mult că, cel puțin în acest fel, am reușit să povestesc despre Ucraina.

4. Foarte mulți oameni din întreaga lume sunt îngrijorați de situația din Ucraina și sunt solidari cu oamenii de acolo. Mulți dintre ucraineni au părăsit Ucraina și nu se știe când sau dacă se vor întoarce. Cu toate acestea, te-ai întors recent în țara natală. Spune-ne, te rog, cum reușești să continui să creezi și ce gânduri sau lucruri te motivează? Cum începe ziua ta și cum te apuci de treabă în astfel de momente?
Aceasta este o experiență foarte dureroasă, cea mai dificilă din viața mea. Un sentiment total de pierdere a vieții, o durere atroce și o incertitudine totală. Nu mi-am dorit niciodată să trăiesc în altă țară. Prin urmare, a fost foarte dificil pentru mine să fiu departe de casă. Mă simțeam ca și cum aș fi fost smulsă ca o floare din pământ cu tot cu rădăcini și aruncată la gunoi. Părea să fii în viață, dar ți-ai pierdut pământul. Dar faptul că eram într-un stres constant, că îmi făceam griji pentru viața copilului, că nu puteam să dorm, să mănânc și că nu aveam nicio idee despre ce se va întâmpla în continuare m-a forțat să părăsesc Ucraina. Am stat în Muntenegru timp de 4 luni, apoi alte două în vestul Ucrainei. Ne-am întors acasă în septembrie. Aveam impresia că nu am plecat nicăieri. Acolo sunt zidurile mele natale, atmosfera obișnuită, a fost mai mult sau mai puțin calm în Kiev timp de 1,5 luni, până când au început atacurile cu rachete asupra infrastructurii și nu numai. E greu de descris ce simt, e ca și cum încerci să trăiești o viață normală, să faci lucruri simple, să te simți normal, dar nu e așa… oricât de mult ne-am preface că trăim o viață normală și spunem că totul e ok, nu e ok… dar încerci să-ți continui viața. În zilele noastre, curentul electric este oprit foarte des, așa că este dificil să planifici ceva. Încerc să folosesc fiecare minut liber pentru creativitate, pentru că mă salvează, mă distrage, îmi dă putere. Încerc să îmi aranjez spațiul creativ cât mai bine, să mă înconjor de lucruri frumoase, să cumpăr flori, să observ natura, să încerc în mod constant să observ lucruri mici și frumoase, să îmi concentrez atenția asupra acestui lucru. Iar cea mai bună motivație este copilul și credința în victorie și pace, așa că nu poți renunța niciodată, trebuie să faci mereu ceva.

5. Stilul tău seamănă cu tehnicile iconografiei baroce și ale picturii flamande. Cred că este ceva cu adevărat uimitor. Cum ai început să faci asta? Și care este lucrul pe care îl preferi la acest stil?
Mi-ai descris stilul foarte exact, îți mulțumesc. Admir barocul ucrainean și îmi place foarte mult pictura flamandă. Am fost interesată de baroc încă din timpul studiilor la academie, am studiat în atelierul de pictură monumentală și cultura templelor al celebrului prof. M.A. Storozhenko. Educația a fost construită în jurul studiilor de icoane bizantine și baroce. Acest lucru a servit ca un impuls pentru creativitatea mea ulterioară.
Admir arta renascentistă, arta olandeză, ador barocul ucrainean, dar îmi place și lejeritatea impresioniștilor. Dar pentru mine acestea sunt lucruri diferite. În timp ce scriu o icoană, mă concentrez și pentru mine este ca o meditație. Pictura impresionistă este mai mult despre eliberarea emoțiilor, ceva mai ușor și pe moment.

6. Cu ce materiale lucrezi cel mai mult și de ce? Decizi dinainte cum vrei să pictezi un anumit tablou ? Ne poți spune mai multe despre procesul de producție?
De obicei, lucrez cu vopsele de ulei, folosesc pânză sau lemn și levkas. Dar când am fost nevoită să părăsesc Ucraina și nu aveam niciunul dintre materiale cu mine, am descoperit guașa, am devenit fascinată de această tehnică. Am realizat deja o serie de flori pe hârtie neagră. Mai întâi, trebuie să am o idee despre ce vreau să desenez, fac schițe. De obicei, în capul meu știu cum ar trebui să arate lucrarea, acesta este cel mai important lucru, pentru ca arta să se „nască” în mine, apoi începe direct munca, procesul de creație. Fac un desen sau măresc o schiță, o transfer pe o pânză sau pe o planșă. Nu-mi place să pictez pe alb, așa că folosesc adesea imprimatul (fac pânza colorată). Folosesc pe scară largă tehnica picturii de icoane, pe scurt, este o stratificare treptată de vopsea, pe un ton mediu, făcând lumina mai luminoasă și umbrele mai profunde. Îmi place foarte mult glazura, dă profunzime. Îmi place fundalul întunecat și auriu.

7. Ai o lucrare preferată?
Există lucrări care sunt deosebit de valoroase pentru mine, sunt câteva lucrări pe care nu le vând, pentru că pentru mine au fost primii pași creativi și vreau ca ele să îmi amintească de drumul meu. Prin urmare, nu există o lucrare preferată, totul este important, am învățat ceva din toate. Acum este interesant să mă uit la lucrările mele realizate acum 10-15 ani și să-mi amintesc cum am trăit și cum gândeam atunci.

8. Ce ți-ai dorit să fii când erai copil?
După cum am spus deja, am desenat încă din copilărie, așa că mi-am dorit să fiu artist. Eram foarte pasionată de câini și voiam să fiu veterinar, dar arta a învins.

9. Ce înseamnă succesul pentru tine și este acesta important?
Succesul pentru mine este în primul rând împlinirea de sine, recunoașterea și o componentă materială. Cred că feedback-ul este important pentru artist, sentimentul că ceea ce faci este ceva valoros, că este necesar și că aduce emoții pozitive pentru altcineva, mai puțin pentru tine însuți.

10. Numește cea mai mare lecție generală pe care ai învățat-o în viața ta ca artist vizual.
Cel mai important lucru pentru mine este să fiu sinceră cu mine însumi. Am auzit odată un sfat care mi-a rămas în minte: „Niciodată să nu faci ceva rău intenționat, dacă faci asta de trei ori nu vei mai face niciodată bine”, era vorba despre un medic, dar probabil că se aplică tuturor.

11. Care este motto-ul tău personal sau profesional?
„Să fac această lume mai bună”, încerc întotdeauna să transmit pozitivitate în munca mea, poate sună ciudat, dar este important pentru mine să fac lumea din jurul meu mai blândă, mai frumoasă. În timpul războiului, a fost adăugată „funcția” de iluminare și popularizare a artei ucrainene în lume. Mi-am dat seama că, datorită temelor picturilor mele, pot să povestesc despre Ucraina prin intermediul lor și astfel să ajut, acest lucru este foarte important pentru mine.

12. Dacă ți s-ar da, ca prin magie, două ore în plus pe zi, ce ai face cu ele?
Mai devreme aș fi spus că voi lucra, dar acum aș petrece timpul cu copilul meu, cu familia, cu rudele, m-aș plimba și m-aș bucura de viață. Mai ales în timpul războiului, începi să apreciezi mai mult astfel de lucruri simple.

13. Poti, te rog, să oferi un sfat celor care vor să înceapă o carieră de artist vizual, dar au anumite temeri sau îndoieli în ceea ce fac.
Este foarte important să înțelegi scopul pe care vrei să-l atingi. Dacă creativitatea este pentru plăcere, atunci trebuie doar să te relaxezi și să faci ceea ce vrei, așa cum simți și te bucuri de proces. Dacă o faci în scop profesional, trebuie să contemplezi și să analizezi mult, să lucrezi la îmbunătățirea tehnicii și să nu încetezi niciodată să înveți. Am auzit odată părerea că, dacă nu știi să desenezi, poți trăi fără, atunci este mai bine să alegi o altă profesie. Este ceva în asta, pentru că a fi artist este un mod de viață. Și ar trebui să existe îndoieli, este un imbold pentru a te mișca și a te îmbunătăți în continuare.

14. Care este cea mai mare dorință a ta în acest moment?
Bineînțeles, victoria și pacea noastră. Acum eu răspund la întrebări, iar noi avem o alertă aeriană și rachete care zboară spre noi… Aceasta este realitatea vieții noastre de azi. Chiar vreau să văd din nou un cer liniștit și să trăiesc în pace.

– Mulțumesc Olga, pentru timpul acordat pentru a răspunde la aceste întrebări. Îți doresc toate cele bune și să fie pace pe pământ.
– Îți mulțumesc foarte mult pentru invitația la interviu și pentru oportunitatea de a vorbi despre munca mea. Vă doresc pace și fericire!

Imagini transmise de Olga Kovtun din arhiva personală.