Distribuie articolul:

Am discutat cu Mimi Ciora (artistă, manager cultural) şi Sergiu Sas (QA engineer în industria IT) despre artist-run space Indecis pe care l-au cofondat. Este un interviu desore activităţile spaţiului, despre provocările anului 2023 şi despre arta contemporană.

Mimi Ciora & Sergiu Sas

1. Mi-ar plăcea să menționați mai multe detalii despre parcursul vostru profesional până la deschiderea spațiului Indecis. De asemenea, care a fost procesul pentru definirea numelui și cum ați rămas la “Indecis”?

Mimi este artistă și Sergiu este un inginer care la un moment dat s-a apucat să facă și artă. Mimi activează în continuare și ca artistă, însă în ultima perioadă, Mimi-managerul-cultural a preluat controlul. Sergiu și-a păstrat meseria și lucrează opt ore pe zi ca și QA engineer în industria IT, pe lângă munca pentru Indecis. Înainte de Indecis am fost implicați într-un alt proiect de tip artist-run space împreună cu alți artiști. Acesta și-a întrerupt brusc activitatea într-un moment în care reușise să puncteze o serie de evenimente foarte bune și care au adus vizibilitate spațiului. Ne-am dorit să continuăm noi doi însă nu eram foarte hotărâți. Ideea de a o lua din nou de la capăt era un pic turn off însă simțeam dorința de a mai organiza expoziții și alte evenimente. Nu eram foarte deciși, de aici și numele. Tot începutul spațiului a stat sub semnul indeciziei, a incertitudinii, după prima expoziție începând și pandemia cu lockdown-uri, măști, termometre și alte lucruri prea puțin propice funcționării normale a unui spațiu cultural.

Future Botany Andrea Palasti and Daniel Popovici

2. Care este procesul din spatele unui artist-run space? Şi care sunt punctele forte, dar și cele care vă provoacă să fiți creativi/deschiși la adaptare culturală?

Credem că procesele de lucru lipsesc din cadrul unui artist-run space, cel puțin în faza incipientă. Această fază însemnând cam un an de zile, care coincidență sau nu, este și durata medie de viață a unui artist-run space. Este bine cunoscut caracterul efemer al acestor spații. Cele care reușesc să treacă de această perioadă, cu siguranță încep să-și cristalizeze un proces de lucru, care este specific fiecărei entități în funcție de context. Se cimentează niște roluri în echipă, se identifică mai bine mecanismele de finanțare, direcția conceptuală sau stilistică a spațiului, etc. Odată ce aceste procese se maturizează cred că este puțin greu să mai vorbim de spații artist-run pur-sânge. Unele încep să se comporte mai mult ca niște galerii propriu zise, altele încep să lucreze cu alte instituții, etc. Practic e un paradox aici: însăși existența unui spațiu artist-run este o critică instituțională, însă cele mai multe nu reușesc să supraviețuiască mai mult de 1-2 ani. Cele care trăiesc mai mult o fac pentru că își însușesc (chiar și involuntar) mecanisme de funcționare specifice unor instituții sau entități mai formale.

Extractivism. Decolonizing Space Mining 2023 ©Cornel Putan

Faurarie Pneumatica, Rareş Moldovan

Cel mai important punct forte al unui spațiu artist-run este lipsa de constrângeri. Nu există o presiune în a livra regulat evenimente, iar filtrele de selecție a artiștilor sunt foarte largi, dând șansa artiștilor emergenți și artei experimentale, care își găsesc mai greu un loc în galerii comerciale, de exemplu.

Problema cea mai mare este bineînțeles lipsa finanțării. Noi am început cu evenimente low budget susținute din fonduri proprii însă acest lucru nu este sustenabil pe termen lung. În al doilea an de existență am început să aplicăm reușind să avem primul proiect finanțat-o expoziție de grup. Având în vedere dimensiunea mică a echipei de până acum, doar două persoane, am fost nevoiți să ne adaptăm și fiecare să “jucăm” mai multe roluri: curator, designer, fotograf, PR, panotor expoziție, etc. La proiectele finanțate, bineînțeles, am delegat aceste roluri altor persoane, luând de pe noi o bună parte din presiune.

Daydreaming, The Desire to See the World, Dona Arnakis and Carine Arnakis

3. Care sunt cărțile de artă, autorii şi/sau artiștii care v-au definit maniera de raportare la arta contemporană?

În ultimii 2-3 ani lecturile noastre au fost din păcate foarte sporadice din cauza lipsei de timp. Însă atunci când am reușit să citim, lecturile au fost mai degrabă din alte zone decât cele legate de artă. Asta pentru că am dorit, si parțial reușit, să dam un caracter hibrid evenimentelor noastre. Un domeniu drag nouă este science-fiction-ul, având până în prezent cinci evenimente majore în care am reușit să combinăm arta cu științificul-fantastic. “Amintiri din trecutul Terrei” de Liu Cixin este o trilogie s.f. tradusă și în limba română care ne-a plăcut foarte mult. De asemenea cartea de teorie s.f. “Extreme Fabulations-Science Fictions of Life” de Steven Shaviro, “X-Risk” de Thomas Moynihan, o istorie a ideii de extincție, “Symbionts: Contemporary Artists and the Biosphere” – o antologie de texte legate de o expoziție cu același nume, T.J. Demos cu a sa “Decolonizing nature” pentru o perspectivă ecologică radicală asupra artei“, Artist-Run Europe, ’’Practice/Projects/Spaces” un volum editat de Gavin Murphy & Mark Cullen, care deși prezintă o perspectivă occidentală asupra spațiilor artist-run, este o lectură foarte utilă, “Entangled Life” de Merlin Sheldrake, o carte care prezintă o multitudine de aspecte și cercetări din domeniul micologiei ar fi de amintit.

Bineînțeles sunt și mulți artiști care ne-au marcat. Nu o să-i enumerăm pentru că sunt prea mulți și fiecare dintre ei a fost o revelație la momentul în care i-am descoperit.

4. Arta contemporană ar trebui să fie și accesibilă?

E puțin greu de emis o părere foarte tranșantă. Asta pentru că fiecare artist e liber să își vândă arta cu cât dorește el (sau galeria care îl reprezintă). Dar noi credem cu siguranță că trebuie să fie și accesibilă, și în ziua de azi există și variante convenabile. Poate ne permitem mai greu o lucrare originală a unui artist, însă există și varianta print. Mulți artiști aleg să își facă arta mai vandabilă/accesibilă, emițând serii limitate de printuri după o lucrare sau alta. De asemenea cărțile de artist bine făcute pot fi niște obiecte de artă în sine.

Ahead to the Past- Milos Jovanovic, presentation Cozzzmonautica

New Temporealties-the Xenogeneses of SF, Collective 2023

5. Cum este pentru voi relația artist – artist-run space?

În general suntem destul de deschiși la colaborări, însă majoritatea evenimentelor/expozițiilor au fost făcute cu artiști selectați de noi, mai puțin cu propuneri venite din afară. Încetul cu încetul ne-am îndepărtat de genul de eveniment “expoziție personală”, am dorit să ne axăm mai mult pe evidențierea unor pluralități de idei și viziuni legate de o temă anume, în acest sens expozițiile colective și evenimentele hibride sau chiar și cele educaționale fiind de preferat.

6. Ați fost în același spațiu cu The Secret Garden Bookshop, cum vedeți din interior această sinergie care încurajează dialogul și colaborările între artă și teorie?

Colaborarea și coabitarea cu Secret Garden Bookshop a fost una fericită, cred ca ne-am potentat bine unul pe celălalt. Răsfoitul cărților și revistelor din shop a fost o activitate suplimentară și complementară pentru vizitatorii expozițiilor. De multe ori concepte sau teme tratate în cadrul evenimentelor se regăseau în cărțile/revistele din librărie. De asemenea, am avut  câteva expoziții care conțineau cărți, acestea având rolul atât de a sublinia și întări conceptul expoziției, cât și acela de a oferi baze de date pentru vizitatori pentru posibile direcții de lectură. Un exemplu de acest fel poate fi expoziția “EXTR-Activism, Decolonizing space mining” unde lucrarea lui Michelle Clarke oferea o bază de date cu cărți s.f. având autori africani sau expoziția lui Dan Perjovschi care conținea o selecție de cărți legate de self-publishing și de cultura artist-run.

The Secret Garden Bookshop ©Cornel Putan

7. Cum creaţi networkingul cultural cu alte artist-run spaces? Cât de importante sunt evenimentele internaționale pentru voi în care interacționați cu alte proiecte similare?

În primii aproximativ 2 ani de existență am fost destul de opaci în aceasta direcție, adică în crearea de legături cu alte entități și asta nu intenționat ci pentru că am fost mai mult preocupați în a consolida și a da o direcție propriului spațiu. Am  fost mai mult orientați spre interior decât înspre exterior. Am început încetul cu încetul să avem legături și cu alte entități asemănătoare din țară, uneori găzduind evenimente de ale lor în propriul spațiu. În vara acestui an am co-găzduit un summit de artist-run spaces din Europa, un eveniment care a fost organizat de Lateral Art Space din Cluj Napoca. Pentru anul viitor avem în plan participarea la Supermarket Art Fair un târg de artă care se ține în Stockholm și care este dedicat spațiilor artist-run. Bineînțeles, prezența noastră acolo va avea ca scop principal crearea de legături cu alte spații asemănătoare din Europa.

8. Ce variante de mediere culturală propuneți în cadrul evenimentelor pe care le organizați? Cât de importantă este medierea culturală pentru Indecis?

În acest an am desfășurat un program de mediere numit “Care-i faza cu arta contemporană?”. Programul a fost inițiat de Suzana Dan și adaptat evenimentelor derulate în spațiul nostru. În principiu a constat în tururi ghidate ținute de artiști urmate de ateliere dedicate tinerilor, ateliere inspirate din expozițiile din spațiu. Dar medierea este parte dintr-un program educațional mai amplu pe care îl desfășurăm. Din acest program mai face parte și seria de ateliere “Culture Quest”, unde colaborăm cu instituții în care se desfășoară activitate științifică și în care invităm artiști pentru a ține ateliere dedicate tinerilor, ateliere în care comunicarea cunoștințelor științifice îmbracă haina artei. De asemenea menționăm evenimentele Cozzzmonautica a căror inițiator și curator este Ștefan Tiron. Acesta este un eveniment hibrid care a constat într-o serie de prezentări teoretice și/sau științifice, expoziții, concerte de muzică experimentală, cine comune, etc Printre invitați îi amintim pe scriitorul chinez de S.F. Chen Qiufan, Andrew Adamatzky, profesor și cercetător în domeniul calculului neconvențional sau Darko Suvin, un teoretician și critic din domeniul s.f.-ului.

9. Care vi se pare că este cea mai mare provocare pentru mediul cultural şi creativ în România anului 2023? Şi care ar fi recomandările voastre pentru a o depăşi?

Instabilitatea contextului geopolitic actual este un factor care are un impact economic negativ. Iar atunci când economia suferă, de obicei se “taie” de la domenii “neesențiale” precum educația, cultura și sportul. Anul acesta, Timișoara fiind Capitala Culturală Europeană, cred ca am trăit într-o bulă, însă efectele probabil le vom resimți în anii următori. Sperăm să ne înșelăm. Cultura independentă din România este obișnuită cu precaritatea, din păcate. E greu să facem recomandări în această direcție, fiecare își va găsi și gândi propriile mecanisme de supraviețuire și poate chiar de prosperitate, de ce nu.

On the Terrace of Indecis, Secret Garden, Future Garden Collective

10. Din punctul vostru de vedere, cum s-a transformat şi redefinit Timişoara, prin prisma 2023-European Capital of Culture? Care sunt evenimentele din cadrul acestui program pe care le recomandați publicului nostru?

Este greu de cuantificat acum la cald, când încă programul capitalei culturale, deși se apropie de final, nu este gata. Însă cred că putem trage câteva concluzii de moment, așa cum le vedem noi. Am văzut că s-a cristalizat un caracter de “arte vizuale” al orașului Timișoara, au avut loc foarte multe expoziții de artă vizuală, expoziții foarte bune. În opoziție cu, să zicem artele spectacolului – teatru, concert, dans etc – care au fost reprezentate ceva mai puțin. Observația nu ne aparține doar nouă ci și multor vizitatori și persoane din domeniul culturii care s-au perindat în acest an prin Timișoara. La nivelul organizațiilor care au implementat programul, am văzut în cazul multora o creștere, o maturizare, chiar accelerată uneori. Ca și evenimente nu am vrea să evidențiem  câteva anume pentru ca ar fi nedrept față de toți cei care au muncit enorm în acest an și pentru că nici noi nu am reușit să participăm la toate evenimentele la care am fi dorit să participăm. S-au făcut pași buni și în direcția infrastructurii culturale, însă aici e un proces mai lent al căror efect se va vedea probabil mai mult în anii următori.

Fermentation Station Workshop, Mihaela Vasiliu

Limbi straine pentru începători, Irina Gheorghe

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.

Imaginile sunt trimise din arhiva Indecis.