Distribuie articolul:

Azi sărbătorim arta împreună cu ilustratoarea Ana Bănică, al cărei univers conturează în tușe coapte de mov și oranj lucrări elegante, jucăușe, timeless. Vă invităm să îî descoperiți parcursul și procesul din spatele artei sale în rândurile de mai jos.

1. Cine este Ana, artista, ilustratoarea, omul? Și mai important, are ea mere?

Ana are mai rar mere, dar compensează cu banane. Voi enumera câteva lucruri despre mine, să vedem ce iese. M-am născut în Constanța, iubesc vara și marea, briza și pescărușii, dar am venit în București la studii și iată că trecură 20 de ani, iar eu tot în capitală mă aflu, bucureșteană cu acte în regulă. Îmi place să călătoresc, în special pe la italieni, am mulți pantofi și podoabe, îmi plac casele și orașele vechi și am fost mereu pasionată de desen, artă și ilustrație, de când eram copil și ba desenam, ba stăteam cu orele cu nasul în cărți de povești și albume de artă.

Fotografie de Andreea Popa pentru Electric Castle Creative Camp

2. Ok, acum că am spart gheața cu acest ice breaker deloc original, să povestim despre minunățiile pe care le creezi și magia din spatele cortinei. De ce artă și nu altceva? Și dacă ar fi fost un altceva, ce altceva ar fi fost?

Am avut norocul să cresc într-un mediu artistic, fiind încurajată de mică să desenez și am urmat cursurile liceului de artă încă din clasa a cincea. Încercând un pragmatism constructiv, după liceu am urmat facultatea de arhitectură de interior și am lăsat artele deoparte. Mai târziu am fondat împreună cu o prietenă Cai verzi pe pereți, atelier de autocolante decorative de perete. Făcând asta am redescoperit plăcerea desenului liber și astfel, încet, mi-am făcut curaj să mă apuc de ilustrație.
Altceva nu știu ce aș face, este o întrebare care mă neliniștește fiindcă și eu mi-o pun des din cauza instabilității situației mele de freelancer creativ și căreia nu-i găsesc un răspuns satisfăcător.

„Seashore nostalgia”

3. Stilul tău este unul puternic definit. Care au fost aventurile care au condus la el și ce te-a determinat să rămâi? S-a schimbat el în timp? Poți împărtăși cu noi câteva creații care exemplifică transformarea stilului tău de-a lungul timpului?

În momentele dinainte de a mă „lansa” online ca ilustrator, am experimentat mult cu tot felul de tehnici și abordări. Dar probabil puternic influențată de facultatea de arhitectură și de toată povestea Cailor verzi unde trona sintetizarea, am optat pentru un stil aparent simplu – stilizarea formelor pe cât posibil, dar umplerea lor cu culori în combinații interesante, poate chiar neașteptate, ordonate în compoziții echilibrate, de multe ori simetrice. Pentru mult timp, această alegere a venit la pachet cu o limitare tematică, un refuz de a ilustra de-ale vieții mici valuri, decât în variante foarte abstracte, îndreptate spre decorativ. Schimbări mai sesizabile au început să se petreacă relativ de curând. Anul acesta am căutat să ilustrez subiecte mai diverse și mai apropiate de viața de zi cu zi. Stilul a primit o îmbogățire de detalii datorate nu doar subiectelor alese, ci și tehnicii mixte – în loc de doar guașă am folosit guașă + tuș/liner – adică am introdus hașura și detaliile de linie, iar siluetele personajelor mele au devenit un pic mai elastice. Cele din primele etape erau mai rigide și aduceau aminte uneori de frizele antice egiptene sau persane din care m-am mai și inspirat.

„Mai totul înflorește”

4. Care sunt temele pe care le explorezi în arta ta și cum iau naștere pe foaie ideile pe care le ilustrezi atât de sensibil și frumos?

În primul rând, mulțumesc pentru compliment!
Mult timp am căutat subiecte situate între realitate și fantastic, fără telefoane, fără griji și fără haine de cele mai multe ori, cu feline uriașe și centauri, grădini și plaje nesfârșite, de evadare din cotidian. Probabil voi relua tematici înrudite dacă va fi chef și inspirație. Odată cu experimentele pe partea de stil și tehnică, au apărut noi subiecte în proiectele personale, inspirate mult mai mult de viața de zi cu zi sau de amintiri haioase, dar și dorința de o mai mare diversitate tematică în proiectele comisionate.

Apropo de comisionări, și aici vine ceva interesant curând, căci am contribuit la o carte de povești scrisă de Cristina Andone care se va lansa curând. Am ilustrat două povești, dar și coperta, iar cuvântul meu preferat din această carte este „zmeuc”.

„Fluff and thorns”

5. Este vreun material sau aspect care e integral muncii tale? O paletă cromatică poate ? Ce semnifică pentru tine?

Cred că da, paleta cromatică, dar poate și o anumită nevoie de ordine în compozițiile mele.
Îmi place să lucrez cu multe culori, deci dacă le-aș enumera, ar părea că nu mă dau înapoi aproape de la nimic, dar le folosesc în anumite combinații specifice mie. Iar paleta cu care lucrez mă urmează și în viața de zi cu zi, dacă ați arunca un ochi în garderoba mea, ați înțelege ce zic 🙂

„On an Eastern shore”

6. Spontaneitate sau planificare?

Planificare.
Înainte de a începe un proiect, îmi place să mă gândesc la el, să intru în atmosfera potrivită și să mă documentez, să fac schițe mici pe care doar eu le înțeleg și liste de posibilități. De aceea, prefer să am proiecte desfășurate pe un timp mai îndelungat, așa cum cred că este normal pentru orice fel de artist sau alt tip de creativ. Lucrez și repede dacă trebuie, dar clar rezultatele cele mai interesante apar după o planificare detaliată.

„Fără perdea”, Vin roșu

7. Cât de mult contează networkingul în industria creativă? Este munca creativă una solitară sau pentru a avea succes contează și rețeaua de oameni cu care te cunoști?

Contează mult, din mai multe puncte de vedere, și nu anulează munca solitară, dacă acesta este preferată de artistul respectiv. Doar că uneori uităm asta, eu mai ales de când, în 2020, totul s-a mutat în online. De exemplu, pentru mine a fost o perioadă benefică atunci când am împărțit atelierul cu alți ilustratori. Cred că m-am vindecat de unele mituri generate în mare parte de imaginea impusă prin social media despre ce înseamnă un ilustrator de succes și, de asemenea, împărtășind din necazuri, bucurii și incertitudini care însoțesc viața de freelancer și ilustrator am descoperit că nu sunt singură în zbaterea aceasta de zi cu zi și am legat și niște prietenii frumoase. Între timp am părăsit acel spațiu colectiv, am mult mai mult spor lucrând singură, acasă, dar lecția a fost învățată, iar prieteniile rămân.

Fotografie de Ramona Chirica

8. Ai alte interese sau pasiuni care îți influențează practica artistică?

Vinul, ginul și măslina.

Calendar „2024 Bine Petrecut”

9. În magazinul tău ai avut multe proiecte inedite precum felicitările cortină pentru Valentine’s day . Cum arată procesul prin care explorezi aceste concepte? Cum decizi care idee e câștigătoare, și care merită reciclată?

În cazul felicitărilor cortină sau „fără perdea” cum le-am numit eu, a fost o mică obsesie a mea de a face niște felicitări pliabile care să surprindă și să amuze. Tema a fost mai greu de decis, dar până la urmă am ales să fac ceva pentru cupluri, mai ales că ilustrasem deja niște invitații de nuntă pliabile. Dar am fost precaută: am lansat inițial doar o variantă în 2022, am văzut că a fost bine primită, iar anul acesta am lansat colecția completată și cu celelalte trei variante de personaje.

Tot anul acesta, am pus mâna și am lucrat intens la un calendar 2024, încurajată în acest demers și de Alina Marinescu, una dintre ilustratoarele mele preferate și fostă colegă de atelier.
Cum decizi ce și cum faci? Până la urmă este vorba de un efort destul de mare pentru un produs care va putea sta pe piață doar câteva luni, a cărui producție în număr relativ mic te va costa o căruță de bani și drept urmare nu-ți dorești să te arunci fără să fi cântărit toate posibilitățile.
Am făcut liste cu tematici, teancuri de schițe și am cerut păreri cui am putut încă de prin luna mai. În final, am ales o temă mai generală, tema „anului bine petrecut” – o colecție de momente posibile de o simplitate fermecătoare care îți pot aduce stări de bine, bucurie și răsfăț.
În plus, mi-am cooptat sora, Ioana Bănică / Micul turist, să scrie câteva rânduri pentru fiecare din cele 12 ilustrații.
Sub textele Ioanei, se desfășoară tabelul fiecărei luni, cu căsuțe generoase ca spațiu, cu loc de notițe. Și ca să nu fie de unică folosință, l-am imprimat pe o hârtie frumoasă, ușor texturată și rezistentă, pentru a desprinde ilustrațiile din calendar în vederea înrămării lor.

Apoi, încurajată de felul în care a fost primit calendarul 2024, am hotărât să mai scot un as din mânecă. Făcând schițe, liste și planning, vin tot felul de idei. Una din ele a fost realizarea unui calendar de aniversări, adică un fel de agendă unde, în fiecare lună, se pot nota zile de naștere, onomastici și alte aniversări importante, ceva musai de avut dacă ești uituc ca mine și îți place să faci liste pe hârtie. Acest calendar este însoțit și de 12 rețete de cocktailuri clasice, fiecare cu o ilustrație simpatică a felului de servire și un foarte scurt istoric. De ani de zile, aud discuții pe la petreceri și revelioane despre cum ar trebui să învățăm și noi să mai facem și altceva pe lângă Gin & Tonic. Nici pe acela nu îl făceam cum trebuie, așa că rețeta este în calendar. M-am documentat destul de mult înainte de a le scrie și am notat cantitățile ingredientelor nu doar în ml, ci și în părți sau linguri/lingurițe în funcție de rețetă pentru a ne fi mai simplu la pregătire.
În cazul acestui calendar nu am avut niciun dubiu, știam că vreau să îl fac și că va avea succes, iar în anii ce vor veni m-aș bucura să lansez și alte calendare de aniversări ilustrate cu alte teme.

Dar alteori, există și situația în care vei investi în unele idei care nu vor avea succes. Și nu vei înțelege niciodată ce le-a lipsit.

Calendar „2024 Bine Petrecut”

10. De multe ori, ca artiști, nu avem posibilitatea imediată de a cere feedback de la ceilalți. Așadar, ne folosim de propriul ochi critic pentru a judeca o lucrare sau o etapă din proces, pentru a ajusta și ști cum să procedam mai departe.Care este procesul pentru a-ți critica propria muncă?

Da, este o dilemă. Pentru mine, mai ales dacă nu am suficient timp de frământare, uneori este aproape esențial să pot cere sfatul cuiva.
Iar când nu am această posibilitate, fac pauze. Un ochi odihnit este una dintre cele mai de preț unelte. Timp în care poate mă mai documentez sau pur și simplu îmi clătesc ochii cu arta altora, uneori pot găsi rezolvări sau inspirație în felul acesta. Sau pur și simplu mă rup complet de lucru și fac o ciorbă sau o plimbare.

„Post Genesis chill”

11. Ce mesaj speri să preia publicul din ilustrațiile tale?

Tot ce îmi doresc eu este să smulgă zâmbete când sunt privite.

„Hei marinare”

12. Dacă ai fi actorul principal într-un film, cum ai începe și termina filmul?

Cred că ar fi ceva romantic și amuzant, piperat cu ceva acțiune și filmat în Italia sau Egipt. Cum ar începe, nu știu, dar s-ar termina cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Ceva în genul „Cum să furi un milion” cu Audrey Hepburn și Peter O’Toole.

„Dawn”

*Imaginile fără alte mențiuni fac parte din arhiva personală a artistei.