Eventually a Sequoia: Stories of Art, Adventure & The Wisdom of Giants de Jeremy Collins e o carte despre aventură și explorare, despre conectarea cu natura, dar și despre comunitate și oamenii care luptă pentru conservare.

Fiecare capitol descrie o călătorie – în jungla Amazonului, pe vârfurile nepaleze, la Cercul Polar, prin munții americani și în pădurea giganticilor sequoia. Jeremy se alătură acestor expediții ca să le documenteze cu ochi de artist. Cum spune și el: ”Observe, find a connection, and draw!”.

Se bazează pe experiența sa de alpinist și capacitatea de a desena în orice condiții, și surprinde în cartea sa, contactul cu natura sălbatică și comunitățile de oameni care încearcă să o protejeze și să trăiască într-un mod sustenabil.

Mi-a plăcut abordarea artistică a diferitelor expediții și că îți oferă toate detaliile necesare pentru a afla mai multe despre fiecare proiect. Cartea se aseamănă mai mult cu un jurnal personal decât cu o prezentare riguroasă a problemelor de conservare de mediu sau antropologice. Reușește să te introducă în lumea sălbatică prin ilustrațiile numeroase și prin impresiile autentice ale oamenilor cu care intră în contact. Mai mult de atât, scoate în evidență comunități și stiluri de viață fundamental diferite de experiența noastră cotidian-urbană.

În primul capitol îl însoțim într-o expediție de documentare a triburilor amazoniene Marubo, Matis și Kaminari. Aici, Celine Cousteau, nepoata faimosului explorator Jacques Cousteau, face un film despre regiunea Javari unde există cea mai mare populație de triburi indigene care trăiesc în izolare voluntară. Întrebarea de la care au pornit și la care tot revine este :

”Is holding onto and protecting traditional ways of living important to our collective human future?”

În al doilea capitol Jeremy însoțește o misiune umanitară în Nepal, în urma cutremurului devastator din 2015. Distribuie ajutoare în satele montane izolate și face picturi murale pe școlile recent construite. Odată ajunși la destinație, decid să consume bugetul de ”întoarcere” pe un elicopter plin cu haine de iarnă și pături, și își donează chiar și hainele de pe ei.

A treia expediție este de-a lungul râului Aichilik din Alaska, într-un efort de documentare a ținuturilor sălbatice care sunt amenințate de exploatările petroliere. Și în capitolul următor Jeremy călătorește într-o rezervație naturală – Bears Ears National Monument – care este, de asemenea, în pericol din cauza mineritului și a căutării de petrol.

Pe lângă peisajele nemaipomenite și contactul direct cu lumea naturală și animalele sălbatice, îmi place cum Jeremy descrie experiența lui personală, de artist în aceste medii extreme:

”There is also a learned ability to ignore that comes with drawing on location. Ignoring the wind (40 m/h is not that bad). Ignoring an incoming storm (it’ll probably pass). […] I’ve had watercolor paintings obliterated by rain and pages torn by gust of wind, and pretty much every book has traces of spilled coffee, wine or tea. Although they are, by definition sketchbooks, I rarely do much sketching in these travel time capsules. I draw. I write. I kill bugs.”

Ultimul capitol e despre the Ancient Forest Society și experiența lui Jeremy ca voluntar pentru ei. Se cațără în giganții sequoia ca să adune monstre care sunt apoi analizate pentru a determina gradul de umezeală, stresul copacilor și activitatea insectelor.

Fiecare din aceste expediții este însoțită de numeroase ilustrații și fotografii, făcând din cartea asta un jurnal de călătorie – atât fizic cât și artistic. De multe ori, Jeremy reflectă asupra identității sale ca artist și asupra scopului unei intervenții artistice ca formă de protest, de documentare sau de conexiune.

”What do you care about? What are you concerned about? Pick up your pencil and start there.”

Iar tocmai acest îndemn mi se pare cel mai important lucru din carte. E imboldul de care ai nevoie ca să te dedici unei cauze importante ție, ca să-ți găsești comunitatea și vocea.